ICCJ. Decizia nr. 2745/2011. Contencios. Litigiu privind magistraţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2745/2011
Dosar nr.10325/1/2010
Şedinţa publică din 12 mai 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii
Prin Hotărârea nr. 1044 din 25 noiembrie 2011 Consiliul Superior al Magistraturii a respins cererea formulată de doamna P.M.M., judecător la Judecătoria Botoşani, de promovare la Tribunalul Botoşani, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin valorificarea rezultatului obţinut la concursul de promovare în funcţii de execuţie din data de 09 mai 2010.
Pentru a pronunţa această soluţie, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a reţinut că P.M.M., judecător la Judecătoria Botoşani, a formulat cerere de valorificare a rezultatului obţinut la concursul de promovare în funcţii de execuţie organizat în data de 09 mai 2010, prin promovarea la Tribunalul Botoşani, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
S-a reţinut că solicitanta a participat la concursul de promovare în funcţii de execuţie din data de 09 mai 2010, a optat pentru Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Botoşani şi, deşi a obţinut media peste 7 şi cel puţin nota 5 la fiecare probă de concurs, fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 27 din Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea concursului de promovare a judecătorilor şi procurorilor, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 621 din 21 septembrie 2006, cu modificările şi completările ulterioare, nu s-a încadrat în limita locurilor scoase la concurs.
S-a mai arătat în considerentele hotărârii atacate că potrivit Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 414 din 26 mai 2010, la secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Botoşani a fost scos la concurs un post, ocupat de candidatul care a obţinut media cea mai mare, respectiv doamna judecător HGA., doamna judecător P.M.M. clasându-se pe poziţia a 2-a.
Conform dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea concursului de promovare a judecătorilor şi procurorilor, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 621 din 21 septembrie 2006, cu modificările şi completările ulterioare, judecătorii şi procurorii care îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 27, respectiv au obţinut cel puţin media generală 7, dar care nu au fost promovaţi ca urmare a lipsei posturilor vacante, pot fi promovaţi în posturile ce se vacantează la instanţele şi parchetele pentru care au optat la înscriere, în termen de 6 luni de la data comunicării rezultatelor finale ale concursului.
Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a mai reţinut că, prin Hotărârea nr. 1.224 din 25 noiembrie 2010, secţia pentru judecători a dispus transferul doamnei judecător F.L., de la Tribunalul Suceava la Tribunalul Botoşani, începând cu data de 01 decembrie 2010, ocupându-se singurul post de execuţie vacant de la Tribunalul Botoşani şi, având în vedere că, la data pronunţării hotărârii atacate, la secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Botoşani nu era vacant niciun post de execuţie, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a respins cererea doamnei judecător P.M.M.
2. Recursul declarat în cauză
Împotriva Hotărârii nr. 1044 din 21 noiembrie 2010 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii a declarat recurs P.M.M., solicitând anularea acestei hotărâri, cu obligarea Consiliului Superior al Magistraturii să dispună promovarea efectivă a acesteia la Tribunalul Botoşani conform art. 30 din Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 621 din 21 septembrie 2006.
În motivarea cererii de recurs, recurenta, a arătat, în esenţă, că Hotărârea nr. 1044/2010 este netemeinică şi nelegală, întrucât cererea sa de valorificare a rezultatului de promovare efectivă în funcţii de execuţie la Tribunalul Botoşani din 31 mai 2010 a fost în mod nejustificat amânată, deşi trebuia admisă în prima şedinţă de analiză a Consiliului Superior al Magistraturii din data de 24 iunie 2010, când nu exista nici un impediment în acest sens, postul liber fiind afişat încă din data de 2 iunie 2010.
Recurenta este nemulţumită şi de faptul că prin Hotărârile nr. 971 şi 972 din data de 30 septembrie 2010 ale secţiei pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii, s-a dispus transferul a doi judecători de la Judecătoria Botoşani la Tribunalul Botoşani, dându-se astfel prioritate cererilor de transfer în defavoarea cererilor de valorificare, susţinând că prin dispoziţiile Legii nr. 303/2004 nu s-a instituit o ordine de preferinţă între dreptul de promovare efectivă la o instanţă superioară pe bază de concurs şi cererea de transfer la o instanţă superioară, indiferent de modalitatea în care s-a dobândit gradul de judecător de tribunal.
Se arată că la data de 1 noiembrie 2010 la Tribunalul Botoşani s-a vacantat încă un post tot din cadrul secţiei comerciale, pentru care a fost formulată cerere de transfer de un alt judecător de la Tribunalul Suceava la Tribunalul Botoşani, care a concurat la 9 mai 2010 cu recurenta, opţiunea exprimată de aceasta la acel moment fiind de promovare efectivă la Tribunalul Suceava, secţia penală, fiind promovată la instanţa pentru care a optat începând cu data d 15 iunie 2010, conform Hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii nr. 434/2010.
La data de 25 noiembrie 2010 secţia pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii a admis cererea de transfer menţionată la Tribunalul Botoşani, iar Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a respins cererea recurentei de valorificare.
În cazul acestui din urmă transfer, arată că susţinerea Consiliului Superior al Magistraturii, de prioritate a dreptului „mai vechi, nu-şi are justificare, iar motivaţia Consiliului Superior al Magistraturii nu poate fi decât contradictorie, deoarece nici chiar după criteriile din Hotărârea nr. 298/2007, deoarece dreptul său la valorificare s-a născut la data afişării rezultatelor finale obţinute la examen, respectiv la data de 25 mai 2010, fiind exercitat la data de 31 mai 2010, iar dreptul la transfer al judecătorului F.L. s-a născut o dată cu dobândirea gradului de judecător de tribunal, la data de 15 iunie 2010, fiind exercitat în luna noiembrie 2010.
Un alt motiv de nelegalitate vizează încălcarea principiului specializării judecătorului în privinţa promovării la tribunale, conform art. 6 alin. (31) din Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 621 din 21 septembrie 2006, candidatul fiind condiţionat de opţiunea făcută. Or, prin hotărârea recurată, Consiliul Superior al Magistraturii a dispus transferul unui judecător care activează în cadrul unei secţii penale a unei instanţe la o secţie comercială a altei instanţe.
3. Apărarea Consiliului Superior al Magistraturii
La data de 7 martie 2011, intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, formulând apărări faţă de susţinerile recurentei, care vizează cererea de valorificare în raport cu cererile de transfer ale altor judecători, aprobate prin Hotărârile nr. 971 şi nr. 972 ale secţiei pentru judecători în şedinţa de la 30 septembrie 2010.
Susţine că hotărârea recurată este temeinică şi legală, deoarece s-a acordat prioritate cererilor de transfer în raport cu cererea de valorificare a rezultatului concursului de promovare în funcţii de execuţie organizat la data de 9 mai 2010, arătând că în acest sens s-a pronunţat şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Deciziile nr. 5275 din 20 noiembrie 2009 şi nr. 1227 din 4 martie 2010. Hotărârea nr. 897 din 21 octombrie 2010 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, prin care a fost soluţionată contestaţia împotriva Hotărârilor nr. 971 şi nr. 972 ale secţiei pentru judecători, a fost recurată în temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, calea de atac fiind respinsă irevocabil de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 618 din 3 februarie 2011.
4. Procedura în faţa instanţei de recurs
Înalta Curte a apreciat că din dezbateri rezultă necesitatea administrării probei cu înscrisuri cu privire la motivele amânării discutării primei cereri de valorificare a rezultatului concursului de promovare formulată de către recurentă, având în vedere că, în raport cu criticile formulate de către recurentă, se pune problema echităţii întregii proceduri de soluţionare a celor trei cereri formulate de recurentă pentru valorificarea rezultatului obţinut la concursul din 9 mai 2010. Pentru administrarea acestei probe a acordat termen la 29 aprilie 2011, când în raport cu precizările făcute în şedinţa de judecată şi consemnate în încheiere a rămas în pronunţare, urmând ca pricina să fie analizată în raport cu probele depuse la dosarul cauzei.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Înalta Curte, analizând recursul formulat în raport cu argumentele expuse şi cu înscrisurile care există la dosar, prin prisma dispoziţiilor legale incidente în materie, apreciază că recursul este fondat în limitele şi pentru motivele ce vor fi expuse în continuare.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Pe baza actelor depuse la dosar, Înalta Curte constată că a fost învestită în temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, cu un recurs ce are ca obiect Hotărârea nr. 1044 din 25 noiembrie 2010, prin care Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a respins cererea formulată de recurenta P.M.M., judecător la Judecătoria Botoşani, de promovare la Tribunalul Botoşani, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin valorificarea rezultatului obţinut la concursul de promovare în funcţii de execuţie din data de 09 mai 2010.
Exercitând controlul de legalitate asupra acestei hotărâri, instanţa de contencios administrativ trebuie să se raporteze la imperativele principiului priorităţii interesului public în raporturile de drept administrativ, punând în balanţă, pe de o parte interesul public pe care Consiliul Superior al Magistraturii are obligaţia să-l ocrotească în exercitarea rolului său de garant al independenţei justiţiei şi, pe de altă parte, conţinutul dreptului sau interesului legitim privat care ar putea fi vătămat printr-o hotărâre privind cariera judecătorilor şi procurorilor.
În concret, prin hotărârea recurată, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a respins cererea recurentei de valorificare a rezultatului obţinut la concursul de promovare în funcţia de execuţie, recurenta apreciind că refuzul exprimat prin actul atacat este nejustificat în condiţiile în care cererea sa de valorificare a fost amânată în şedinţa Plenului Consiliului Superior al Magistraturii din 24 iunie 1010, deşi la instanţa pentru care a optat s-a vacantat un post la secţia comercială la data de 15 iunie 2010.
În acord cu jurisprudenţa constantă a Înaltei Curţi, se reţine că dreptul de apreciere al Consiliului Superior al Magistraturii nu poate fi exercitat arbitrar, iar dreptul la o bună administrare presupune respectarea unui termen rezonabil şi un tratament echitabil, ceea ce nu s-a aplicat recurentei, în raport cu parcursul urmat de cererea acesteia de valorificare a unui drept. Cererea a fost amânată în mod nejustificat în şedinţa Plenului Consiliului Superior al Magistraturii din 24 iunie 2010, deşi, aşa cum rezultă din cererea de recurs şi actele dosarului, postul vacant la Tribunalul Botoşani era afişat încă din data de 2 iunie 2010, iar la data şedinţei Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, recurenta îndeplinea toate condiţiile de promovare prevăzute de Regulamentul aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 621 din 21 septembrie 2006.
Toată apărarea intimatului vizează Hotărârile nr. 971 şi nr. 972 din 30 septembrie 2010 ale secţiei pentru judecători, prin care s-au admis cererile de transfer ale altor doi magistraţi şi, într-adevăr, prin Decizia nr. 618 din 3 februarie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, recursul recurentei a fost respins şi menţinută Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 897 din 21 octombrie 2010.
Aşadar, Curtea constată că motivul de recurs ce vizează transferurile dispuse în luna septembrie 2010 este neîntemeiat, în cauză operează autoritatea de lucru judecat în privinţa prezumţiei de legalitate şi veridicitate de care beneficiază hotărârile atacate în calitatea lor de acte de natură juridică administrativă şi nici nu se poate reţine că intimatul şi-ar fi exercitat dreptul de apreciere în mod abuziv, în afara limitelor conferite de lege în exercitarea atribuţiilor legate de cariera judecătorilor şi procurorilor.
Ceea ce contestă recurenta, şi nu este în nici un fel combătută de intimat, reprezintă amânarea nejustificată şi în final respingerea cererii sale de valorificare, în raport cu existenţa postului liber la secţia comercială a Tribunalului Botoşani la data de 25 iunie 2010, precum şi apoi la data de 1 octombrie 2010, post pentru care a fost rezolvată în mod favorabil o cerere de transfer, cu încălcarea principiului specializării judecătorului.
Prin hotărârea recurată, contestaţia a fost respinsă cu o motivare întemeiată pe criteriile de prioritate stabilite prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 298/2007, conform căreia cererile de valorificare formulate de candidaţii la concursul de promovare au prioritate atunci când vin în concurs cu cereri de transfer ale candidaţilor care au fost admişi pentru promovarea pe loc la concurs şi nu au prioritate atunci când vin în concurs cu alte cereri de transfer, formulate de alţi judecători decât aceia care au promovat pe loc în urma concursului.
În speţă, aplicarea hotărârii menţionate, în sensul priorităţii transferului în raport cu cererea de valorificare a rezultatelor obţinute la concursul de promovare, a dus la un tratament profund inechitabil, pentru că judecătorul transferat pe postul vacant la secţia comercială a Tribunalului Botoşani a participat la acelaşi concurs cu recurenta, optând însă pentru o altă instanţă şi o altă specializare - Tribunalul Suceava, secţia penală.
Deşi nu este prevăzut în mod expres, principiul specializării ar trebui să opereze şi în cazul transferului, pentru că acest principiu constituie o veritabilă garanţie a calităţii actului de justiţie şi a independenţei şi imparţialităţii în exercitarea funcţiei, găsindu-şi aplicarea atât în organizarea secţiilor şi a completelor specializate din cadrul instanţelor, cât şi în ceea ce priveşte cariera magistraţilor.
La această concluzie conduce interpretarea sistematică a mai multor prevederi în materie, cum ar fi art. 41 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, potrivit căruia componenţa secţiilor şi completelor specializate se stabileşte de colegiul de conducere al instanţei, în raport cu volumul de activitate, ţinându-se seama de specializarea judecătorului, art. 37 alin. (4) din Legea nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor şi procurorilor, conform căruia formarea continuă se realizează ţinând seama de necesitatea specializării, sau art. 46 alin. (2) lit. a) din aceeaşi lege, care statuează că materiile la care se susţin probele scrise la concursul de promovare în funcţii de execuţie se stabilesc în funcţie de specializare.
De aceea, nu poate fi reţinută apărarea intimatului care a motivat că toate solicitările de valorificare a rezultatelor la examen se analizează împreună cu solicitările de transfer, pentru a se asigura egalitatea de tratament a tuturor solicitărilor vizând aceleaşi posturi, fiind irelevant momentul depunerii cererilor, câtă vreme au fost formulate în termenul legal, întrucât în acest fel, aşa cum motivează recurenta, Consiliul Superior al Magistraturii face o discriminare indirectă, conform prevederilor art. 14 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi dispoziţiilor OG nr. 137/2000, deoarece aplică un tratament egal unor persoane aflate în situaţii diferite.
Concluzionând, Înalta Curte reţine că refuzul intimatului de soluţionare a cererii recurentei privind valorificarea rezultatului concursului este nejustificat în sensul art. 2 lit. "i)" din Legea nr. 554/2004, motiv pentru care recursul formulat de P.M.M., va fi admis şi va fi anulată Hotărârea nr. 1044 din 21 mai 2010 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, cu consecinţa obligării intimatului să emită o nouă hotărâre în sensul admiterii solicitării recurentei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de P.M.M. împotriva Hotărârii nr. 1044 din 25 noiembrie 2010 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.
Anulează Hotărârea nr. 1044 din 25 noiembrie 2010 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.
Obligă intimatul Consiliul Superior al Magistraturii să emită o nouă hotărâre prin care să admită cererea de valorificare a rezultatului obţinut la concursul de promovare în funcţii de execuţie din data de 9 mai 2010, formulată de recurenta P.M.M.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 12 mai 2011.
Procesat de GGC - NN
| ← ICCJ. Decizia nr. 2744/2011. Contencios. Constatarea calităţii... | ICCJ. Decizia nr. 2746/2011. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
