ICCJ. Decizia nr. 2744/2011. Contencios. Constatarea calităţii de lucrător/colaborator al securităţii (OUG nr.24/2008). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2744/2011
Dosar nr.5817/2/2009
Şedinţa publică din 12 mai 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii şi hotărârea primei instanţe
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 24 iunie 2009, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul D.D., constatarea existenţei calităţii pârâtului de colaborator al Securităţii.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că pârâtul a fost verificat în urma Cererii nr. 320/07 din 25 ianuarie 2007, adresată Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii de către Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989, în conformitate cu prevederile art. 3 lit. z) din OUG nr. 24/2008, raportat la art. 33 alin. (1) din aceeaşi ordonanţă de urgenţă, în considerarea calităţii pârâtului de deţinător al titlului de luptător pentru victoria Revoluţiei din Decembrie 1989.
Reclamantul a mai arătat că, în urma verificărilor efectuate, a rezultat îndeplinirea condiţiilor impuse de legiuitor prin art. 2 lit. b) din OUG nr. 24/2008 pentru a se putea constata calitatea de „colaborator al Securităţii", respectiv: 1. condiţia ca informaţiile furnizate Securităţii, indiferent sub orice formă, să se refere la activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist; 2. condiţia ca informaţiile prevăzute la punctul 1 să vizeze îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
Prin Sentinţa civilă nr. 426 din 22 ianuarie 2010 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea şi a constatat existenţa calităţii pârâtului de colaborator al Securităţii.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că din cuprinsul notei de constatare nr. S/DI/l/1819 din 04 august 2008 şi din înscrisurile depuse rezultă că reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii îşi întemeiază acţiunea în constatare pe un singur material conţinând furnizarea unor informaţii de natura celor vizate de art. 2 lit. b) din OUG nr. 24/2008, anume relatarea despre D.T., P.E. şi ceilalţi membri ai grupurilor formate de aceştia şi aflate în vizorul organelor de represiune comunistă, cu privire la păstrarea de către aceştia a intenţiei de a pleca fraudulos din ţară în situaţii favorabile.
Instanţa de fond a apreciat că, deşi restul informaţiilor au caracter nu doar inofensiv, ci aparent protector cu privire la membrii grupurilor aflate în vizorul organelor de represiune comunistă, totuşi informaţia respectivă întruneşte cerinţele legii, anume denunţă atitudini potrivnice regimului comunist, cât timp se referă la menţinerea acelei intenţii de a pleca fraudulos din ţară în situaţii favorabile.
S-a reţinut, astfel, că legea impune o cerinţă calitativă a informaţiilor furnizate, iar nu una cantitativă, astfel încât este suficient să se constate că a fost furnizată o singură informaţie de această natură, caracterul singular al informaţiei putând releva cel mult amploarea culpei persoanei a cărei calitate de colaborator este stabilită, dar fără consecinţe juridice esenţiale în speţă.
În al doilea rând, instanţa a constatat că furnizarea respectivei informaţii a expus persoanele în cauză unor consecinţe negative, vizând îngrădirea dreptului la liberă circulaţie, prevăzut de art. 12 din Pactul Internaţional cu privire la drepturile civile şi politice.
În consecinţă, constatându-se îndeplinite cerinţele art. 2 lit. b) din OUG nr. 24/2008, pentru considerentele arătate, instanţa a admis acţiunea şi a constatat existenţa calităţii pârâtului de colaborator al Securităţii.
2. Recursul exercitat de pârât
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul D.D., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie în baza art. 3041 C. proc. civ.
În motivarea căii de atac, recurentul-pârât a arătat, în esenţă, că a intrat în atenţia organelor de securitate ca urmare a declaraţiei date de o altă persoană, care a menţionat intenţia sa de a părăsi ţara şi activităţile concrete întreprinse în vederea trecerii frauduloase a frontierei.
În acest context, la data de 8 septembrie 1989, a fost contactat, solicitându-i-se furnizarea unor informaţii legate de unele grupuri de persoane care aveau intenţia de a pleca din ţară, şi ulterior a semnat angajamentul de colaborare.
Cu toate acestea, nu a adus la cunoştinţa organelor de securitate împrejurări pe care le cunoştea, în privinţa a două persoane, D.T şi G.E., care au părăsit ţara în jurul datelor de 5 octombrie 1989 şi 6 noiembrie 1989.
În concluzie, recurentul-pârât a solicitat să se aibă în vedere situaţia în ansamblu în perioada respectivă, faptul că era el însuşi în atenţia organelor de securitate, împrejurarea, consemnată chiar de acestea, că în realitate a protejat persoanele membre ale grupurilor constituite în vederea trecerii frauduloase a frontierei, precum şi lipsa unor consecinţe negative produse asupra vreunei persoane ca urmare a unei informaţii furnizate de el Securităţii.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând cauza prin prisma motivelor invocate de recurentul-pârât şi a prevederilor art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Potrivit art. 2 lit. b) din OUG nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea securităţii, persoana care a furnizat informaţii, indiferent sub ce formă, precum note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii securităţii, prin care se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului comunist şi care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului se circumscrie noţiunii de „colaborator al securităţii".
După cum în mod corect a reţinut judecătorul fondului, OUG nr. 24/2008 nu impune cerinţe cantitative, caracterul singular al informaţiilor furnizate de recurentul-pârât despre un grup de persoane care intenţionau să părăsească România, şi despre relaţiile dintre acestea, conform rapoartelor din datele de 8 septembrie şi 21 septembrie 1989, urmate de angajamentul olograf din 29 septembrie 1989, nefiind de natură să înlăture incidenţa prevederilor art. 2 lit. b) din actul normativ menţionat.
Date fiind consecinţele pe care trecerea frauduloasă a frontierei le putea produce în contextul politic şi juridic anterior anului 1989, informaţiile respective îndeplinesc atât condiţia de a denunţa activităţi sau atitudini potrivnice regimului comunist, cât şi pe cea a aptitudinii de a îngrădi drepturi sau libertăţi fundamentale ale omului (viaţa privată - în speţă). Legea nu impune ca efectele negative să se fi produs efectiv, fiind suficient ca informaţiile „să vizeze" îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale.
În fine, faptul că recurentul-pârât era el însuşi în atenţia organelor de securitate, ca urmare a intenţiei de a părăsi la rândul său ţara, nu îl exclude din câmpul de aplicare a reglementării noţiunii de „colaborator", pentru că, potrivit tezei a II -a a art. 2 lit. b) din OUG nr. 24/2008, numai persoana care a furnizat informaţii cuprinse în declaraţii, procese-verbale de interogatoriu sau de confruntare, date în timpul anchetei şi procesului, în stare de libertate, de reţinere ori de arest, pentru motive politice privind cauza pentru care a fost cercetată, judecată sau condamnată, nu este considerată colaborator al Securităţii.
În afara ipotezei acestei norme, circumstanţele recrutării ar putea prezenta o relevanţă juridică în evaluarea situaţiei în ansamblu, prin corelarea cu alte probe, legate de natura şi amploarea informaţiilor şi de modul în care persoana în cauză s-a poziţionat în relaţia cu organele Securităţii, dar privite din această perspectivă, rapoartele cu propunerea de recrutare şi referitoare la modul de recrutare a recurentului-pârât nu sugerează vreo presiune exercitată asupra acestuia.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, neexistând motive de reformare a hotărârii atacate, potrivit art. 3041 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de D.D. împotriva Sentinţei civile nr. 426 din 22 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 12 mai 2011.
Procesat de GGC - NN
| ← ICCJ. Decizia nr. 2743/2011. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 2745/2011. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
