ICCJ. Decizia nr. 2787/2011. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M A N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2787/2011
Dosar nr. 7375/2/2008
Şedinţa publică de la 17 mai 2011
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal reclamantul C.L. a chemat în judecată pe pârâţii Penitenciarul Colibaşi şi Administraţia Naţională a Penitenciarelor, solicitând ca prin hotărâre ce se va pronunţa să se dispună anularea fişei de evaluare a performantelor individuale ale funcţionarilor publici pentru perioada 01 decembrie 2006-01 decembrie 2007, prin care i s-a acordat calificativul „satisfăcător", ca fiind netemeinică, a procesului-verbal din 19 mai 2008 emis de Administraţia Naţională a Penitenciarelor prin care Comisia numită prin decizia din 05 mai 2008, procedând la analizarea contestaţiei formulată împotriva evaluării anuale şi a calificativului acordat, a modificat nota finală a evaluării, stabilind calificativul „bun", ca fiind nelegal şi netemeinic; modificarea calificativului acordat pentru perioada de evaluare 01 decembrie 2006-01 decembrie 2007, din „bun" în ,foarte bun", pe baza probelor ce vor fi administrate, iar in subsidiar, dacă se va aprecia ca modificarea calificativului nu poate fi dispusa de către instanţă, reclamantul a solicitat obligarea comisiei de specialitate din cadrul Administraţiei Naţională a Penitenciarelor să procedeze la modificarea calificativului.
În motivarea acţiunii reclamantul a arătat că are calitatea de funcţionar public cu statut special, îndeplinind funcţia de şef secţie deţinere interioară la P.R.M.S. Colibasi, fiind încadrat în această unitate din anul 1995, iar pe parcursul desfăşurării activităţii profesionale, a obţinut calificativele „bun" şi „foarte bun", desfăşurându-şi activitatea in subordinea mai multor şefi ierarhici şi directori de penitenciar, iar în cariera sa a înregistrat o permanenţă ascensiune.
Din anul 1998 ocupă funcţia de comandant de secţie, iar in perioada evaluată a coordonat activitatea desfăşurată în secţiile cu regim de maximă siguranţă şi regim închis, având un efectiv cuprins între 300 şi 400 de deţinuţi, cu mult peste efectivul prevăzut de art. 2 al deciziei Administraţia Naţională a Penitenciarelor din 2007.
A mai arătat că, pe parcursul perioadei evaluate, nu a primit nici o atenţionare sau sugestie din partea funcţionarului public care a făcut evaluarea, astfel încât apreciază că punctajele acordate sunt expresia unor tensiuni de ordin personal preexistente, de care acesta nu a reuşit sa se detaşeze pentru întocmi o fişă de evaluare obiectivă.
A mai susţinut reclamantul că acordarea calificativului „satisfăcător", în urma unei evaluări care nu a fost efectuată cu respectarea dispoziţiilor legale, nu poate avea la baza criterii obiective şi în nici un caz nu este în concordanţă şi nu reflectă diligentele reclamantului în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu.
Reclamantul a arătat că a formulat contestaţie împotriva rezultatului evaluării performantelor profesionale individuale pentru perioada 01 decembrie 2006-01 decembrie 2007, iar Comisia din cadrul Administraţiei Naţională a Penitenciarelor care a soluţionat contestaţia a modificat o singura notă, cea acordată la obiectivul „loialitatea şi ataşamentul fata de instituţie", din cadrul criteriului de evaluare privind responsabilitatea.
A considerat că, soluţionarea contestaţiei s-a realizat într-o manieră arbitrară total lipsită de transparenţă şi obiectivitate, comisia nu a solicitat nici un fel de date sau relaţii cu privire la activitatea sa.
Pârâtul Penitenciarul Colibaşi a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată arătând că fişa de evaluare a performantelor profesionale individuale, încheiată la data de 14 decembrie 2007, prin care i-a fost acordat acestuia pentru perioada evaluată 01 decembrie 2006-01 decembrie 2007, calificativul „satisfăcător", nu mai există, astfel încât cererea de chemare în judecată în ce priveşte Penitenciarul Colibaşi, a rămas fără obiect, deoarece la data de 15 mai 2008, organul ierarhic superior, Administraţia Naţionala a Penitenciarelor, a schimbat calificativul acordat de către Penitenciarul Colibaşi, modificând unele punctaje şi a stabilit calificativul „Bun”.
Pe fondul cauzei a solicitat instanţei să aibă în vedere că sancţiunea cu „mustrare scrisă,, aplicata reclamantului prin decizia din 05 septembrie 2007 emisa de directorul general adjunct al Administraţiei Naţionale al Penitenciarelor , a fost anulată la data de 30 martie 2008, prin decizia directorului general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, astfel încât, anterior deciziei finale a comisiei care a soluţionat contestaţia împotriva rezultatului evaluării performanţelor profesionale individuale pentru perioada 01 decembrie 2006-01 decembrie 2007, s-a schimbat calificativul la data de 15 mai 2008.
La data de 16 februarie 2009 pârâtul Ministerul Justiţiei - Administraţia Naţională a Penitenciarelor a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată formulată de reclamant.
Prin sentinţa civilă nr. 1582 din 30 martie 2010 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul C.L., în contradictoriu cu pârâţii Penitenciarul Colibaşi şi Administraţia Naţională a Penitenciarelor, a anulat fişa de evaluare întocmită reclamantului pentru perioada 01 decembrie 2006-01 decembrie 2007 şi procesul-verbal din 19 mai 2008 şi a obligat pârâtul Penitenciarul Colibaşi sa procedeze la evaluarea performanţelor profesionale ale reclamantului în perioada 01 decembrie 2006-01 decembrie 2007 conform Ordinului Ministerului Justiţiei nr. 2792/C/2004.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele: - Nici în fişa de evaluare din perioada 01 decembrie 2006-01 decembrie 2007, prin care i s-a acordat reclamantului calificativul „satisfăcător", şi nici în procesul-verbal din 19 mai 2008 emis de Administraţia Naţională a Penitenciarelor prin care Comisia de contestaţii, a modificat nota finala a evaluării, stabilind calificativul „Bun", nu se menţionează motivul pentru care, spre deosebire de cei doi ani anteriori, reclamantul nu mai putea să primească calificativul „foarte bun". În Fişa de evaluare se arată că se recomandă ca ofiţerul să depună eforturi susţinute pentru încadrarea în standardele de performanţă necesare atingerii obiectivelor şi scopurilor prevăzute în postului pentru funcţia pe care o ocupă, fără a se arăta că reclamantul nu ar fi realizat anumite indici de performanţă stabiliţi anterior şi care sunt acei indici din Fişa postului pe care nu i-ar fi atins.
Comisia de contestaţii a apreciat că se impune modificarea notei finale a evaluării, prin stabilirea calificativului „Bun", urmare a acordării la obiectivul „loialitate şi ataşament faţă de instituţie" nota „3", cu consecinţa modificării notei la criteriul de evaluare „responsabilitate", fără să arate ce a determinat această modificare de calificativ;
Pârâtul a arătat că la acordarea calificativului „satisfăcător" au fost; avute în vedere şi alte aspecte legate de activitatea desfăşurată de reclamant în perioada evaluată, aspecte care au fost relevate şi în adresa din 13 mai 2008, întocmită de către evaluator şi comunicată comisiei de soluţionare a contestaţiilor din cadrul Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor.
Potrivit Fişei de evaluare contestate, Comisia de evaluare a stabilit o Notă finală a evaluării de „2,50", la criteriul de evaluare privind performanţele profesionale reclamantul a obţinut calificativul „1,5", iar nota „1", este justificată de existenţa abaterilor disciplinare din rândul deţinuţilor redate în cuprinsul adresei, iar la criteriul „ gradul de îndeplinire a atribuţiilor de serviciu, ordinelor şi misiunilor" reclamantul a primit de asemenea, nota "1", reţinându-se că din cele 27 de percheziţii organizate în cadrul secţiei a participat doar la o singură percheziţie, în data de 24 august 2007, rezultând o slabă implicare a ofiţerului în acest gen de activităţi;
Deşi obiectivele individuale trebuie să fie cuantificabile, Comisia de evaluare nu a indicat la câte asemenea percheziţii trebuia să participe reclamantul, în calitate şef secţie de deţinere interioară, pentru a-şi îndeplini acest obiectiv.
Din probele dosarului rezultă că în ceea ce priveşte evenimentele reţinute în fişa de evaluare nu s-au arătat rezultatele cercetării acestor fapte şi nu există la dosarul cauzei concluziile în ceea ce priveşte dovada că aceste abateri au fost săvârşite din vina reclamantului ca urmare a neexecutării obligaţiilor de serviciu.
Reclamantul a făcut dovada că unele dintre persoanele private de libertate, menţionate în adresă, nu se aflau cazate la datele respective în secţia a II-a coordonată de reclamant, iar unele dintre incidente s-au produs în afara programului de lucru sau când reclamantul se afla în concediu de odihnă, iar deţinutul B.S., la data producerii evenimentului, era cazat la camera şi nu în secţiile coordonate de reclamant;
- S-a mai reţinut de prima instanţă, că neîndeplinirea unor obligaţii de serviciu ar fi trebuit să atragă răspunderea disciplinară a reclamantului, or, a persoanelor din subordine, or, în speţă, nu există nici o dovadă că reclamantul a fost sancţionat disciplinar;
De asemenea, evaluatorul nu a ţinut cont de faptul că la momentul evaluării, sancţiunea disciplinară „mustrare scrisa" fusese contestată de către reclamant, iar prin decizia din 20 martie 2008 a directorului general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, sancţiunea a fost anulată, întrucât sancţiunea fusese aplicată nelegal.
S-a reţinut şi faptul că reclamantului nu i s-au stabilit obiective individuale care să corespundă cerinţelor prevăzute la art. 5 alin. (2) din Ordinul Ministerului Justiţiei nr. 2792/2004, care să fie specifice activităţilor prevăzute în fişa postului, deşi separate de Fişa postului, să fie cuantificabile, adică să aibă o formă concretă de realizare, prevăzute cu termene de realizare şi realiste, în sensul să poată fi duse la îndeplinire în termenele de realizare prevăzute şi cu resursele alocate.
În final, instanţa de fond, a apreciat că nu s-a făcut de către Comisia de soluţionare a contestaţiilor o analiză punctuală a contestaţiei reclamantului şi a argumentelor invocate de acesta, din conţinutul procesului-verbal din 19 mai 2008 nerezultând care din aceste argumente au fost avute în vedere, neexistând nici o motivare în ceea ce priveşte înlăturarea celorlalte, şi de ce argumentele avute în vedere au putut influenţa doar obiectivul " loialitate şi ataşament faţă de instituţie" la criteriul de evaluare " responsabilitate", în condiţiile în care, aspectul luat în considerare a influenţat, potrivit Comisiei de evaluare şi criteriul nr. l " performanţele profesionale".
A concluzionat Curtea de Apel Bucureşti, în sensul că, prin modul în care a fost soluţionată contestaţia reclamantul a fost vătămat în drepturile sale legate de derularea procedurii de evaluare.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs pârâţii Penitenciarul Colibaşi şi Administraţia Naţională a Penitenciarelor - Ministerul Justiţiei - Administraţia Naţională a Penitenciarelor. Pârâţii Ministerul Justiţiei - Administraţia Naţională a Penitenciarelor şi Penitenciarul Colibaşi au criticat sentinţa civilă pentru netemeinicie şi nelegalitate în esenţă pentru următoarele motive:
- Soluţionarea contestaţiei de către Comisia de soluţionare a contestaţiilor din cadrul Administraţia Naţională a Penitenciarelor - a fost făcută în mod obiectiv şi corect, în raport cu întregul material probator, cu punctul de vedere al directorului penitenciarului cu privire la evaluarea reclamantului precum şi obiectivele stabilite în baza atribuţiilor prevăzute în fişa postului.
- Instanţa de fond a apreciat în mod greşit că odată cu modificarea notei la criteriul de evaluare „responsabilitate” Comisia de soluţionare a contestaţiei ar fi trebuit să revoce întreaga fişă de evaluare sau a tuturor calificativelor acordate şi la celelalte criterii.
Se arată de recurentul Penitenciarul Colibaşi că o asemenea posibilitate , contravine dispoziţiilor art. 16-17 din Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 2792/C/2004 care stabileşte în mod clar, procedura de soluţionare a contestaţiei.
- Consideră aceeaşi recurentă că nu era obligată comisia să menţioneze motivul pentru care spre deosebire de cei doi ani anteriori, reclamantul nu mai putea să primească calificativul „foarte bine” şi de asemenea instanţa a apreciat greşit faptul că „comisia” nu a indicat la câte asemenea percheziţii trebuia să participe reclamantul… această constatare excede prevederilor Ordinului Ministrului Justiţiei nr. 2792/C/2004.
- De asemenea se arată că în mod greşit a reţinut instanţa de fond că sancţiunea disciplinară cu „mustrare scrisă” a fost anulată întrucât - reclamantul nu a făcut cerere de suspendare a actului reprezentat de decizia de sancţionare iar aceasta produce atunci efecte.
- În mod nejustificat instanţa de fond a constatat că reclamantul a fost vătămat în drepturile sale privind derularea procedurii de evaluare prin modul în care a fost soluţionată contestaţia.
- S-a mai arătat că testul privind verificarea cunoştinţelor teoretice a fost apreciat greşit ca excedând perioadei evaluate, fiind vorba despre cunoaşterea legislaţiei execuţional penale şi a ordinelor şi instrucţiunilor - instrumente de lucru.
În drept, cererile de recurs se întemeiază pe prevederile art. 304 pct. 7,9 şi art. 3041 C. proc. civ..
Reclamantul C.L. a formulat întâmpinare şi a invocat nulitatea recursului Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici ca nemotivat conform art. 306 C. proc. civ..
De asemenea reclamantul C.L. a solicitat respingerea recursului Penitenciarului Colibaşi ca nefondat, arătând că instanţa de fond s-a raportat la dispoziţiile Ordinului Ministrului Justiţiei nr. 2792/C/2004 şi la probele administrate în cauză.
- În ceea ce priveşte excepţia nulităţii cererii de recurs a recurentei Administraţia Naţională a Penitenciarelor - în conformitate cu prevederile art. 306 alin. (1) C. proc. civ., pusă în discuţia părţilor în conformitate cu art. 137 C. proc. civ., va fi respinsă Înalta Curte considerând că se poate încadra în motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ..
Analizând cererile de recurs, normele legale incidente în cauză şi prevederile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că nu sunt fondate pentru motivele care vor fi prezentate în ceea ce urmează:
- În ceea ce priveşte susţinerea că instanţa a motivat în sensul că această Comisie de soluţionare a contestaţiei - ar fi trebuit să revoce întreaga fişă de evaluare sau a tuturor calificativelor acordate - o dată cu modificarea notei la criteriul de evaluare „responsabilitate” - se reţine că nu există o motivare în acest sens.
Instanţa de fond a explicat de ce nu este rămasă fără obiect acţiunea, întrucât chiar dacă Comisia de soluţionare a modificat nota finală a evaluării, nu a procedat la revocarea întregii fişe de evaluare - pentru a considera că actul administrativ nu există iar acţiunea este fără obiect.
În consecinţă nu sunt încălcate prevederile art. 16.17 din Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 2792/C/2004.
- În mod corect a reţinut instanţa de fond că nu există nici o motivare de ce reclamantul nu a mai fost evaluat cu calificativul „foarte bine” ca în cei doi ani şi nici de ce a considerat Comisia de Soluţionare că reclamantul poate fi evaluat cu calificativul „bine” în loc de „satisfăcător”.
Este pertinentă şi corectă reţinerea instanţei de fond în ceea ce priveşte aspectele relevate în adresa din 13 mai 2008, care a fost analizată prin raportare la obiectivele individuale şi criteriile de performanţă la gradul de îndeplinire a obiectivelor, prevăzute de art. 4, 5, 6 din Ordinul nr. 2792/C/2004.
Astfel, analizând criteriile de performanţă pe baza cărora se face evaluarea performanţelor (art. 6) - instanţa de fond a apreciat riguros că în raport de cerinţele obiectivelor individuale Comisia nu a indicat la câte anume percheziţii organizate în cadrul secţiei reclamantul trebuia să participe, nu s-au arătat împrejurările în care s-au săvârşit faptele deţinutului B.S. la data de 20 august 2007, cercetările efectuate şi relaţia de cauzalitate între aceste evenimente şi neîndeplinirea obligaţiilor de serviciu a reclamantului-intimat, cu atât mai mult cu cât deţinutul nu era cazat în secţiile coordonate de reclamant la data producerii evenimentului.
Chestiunea motivării actului administrativ reprezentat de fişa de evaluare din perspectiva arătată mai sus, este importantă şi are relevanţă în privinţa posibilităţii aprecierii modului de exercitare a puterii discreţionare de către autorităţile administrative, care trebuie să justifice una sau alta dintre soluţiile identificate şi adoptate în funcţie de circumstanţe şi care trebuie să fie în mod necesar proporţional cu scopul general al reglementării, fără să afecteze drepturi şi libertăţi individuale.
-Înalta Curte constată de asemenea ca fiind nefondat motivul privind „anularea sancţiunii cu mustrare scrisă” - reţinută de instanţa de fond, deoarece la momentul evaluării, sancţiunea disciplinară nu avea caracter definitiv, întrucât reclamantul formulase contestaţie împotriva acesteia, iar la data soluţionării contestaţiei această sancţiune fusese anulată prin decizia din 20 martie 2008 a directorului general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor.
-De asemenea, în mod corect s-a reţinut de către instanţa de fond că testul pentru verificarea cunoştinţelor efectuat în data de 3 decembrie 2007 nu este cuprins în perioada verificată 1 decembrie 2006-1 decembrie 2007.
- Referitor la anularea fişei de evaluare de către instanţa de fond, se apreciază că în conformitate cu prevederile art. 18 din Legea nr. 554/2004, instanţa de contencios administrativ poate ea însăşi să dispună măsuri pentru recunoaşterea dreptului sau a interesului legitim vătămat, constând chiar în reformarea unei decizii administrative, fără ca astfel de dispoziţii să poată fi considerate imixtiuni în activitatea administraţiei publice.
- Cât priveşte obligarea pârâtului la cheltuieli de judecată, se constată că instanţa fondului a făcut o apreciere corectă a aplicabilităţii dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ. în cauză.
Faţă de cele arătate mai sus, se va respinge excepţia nulităţii recursului Ministerul Justiţiei - Administraţia Naţională a Penitenciarelor - şi în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se vor respinge recursurile ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepţia nulităţii recursului Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor .
Respinge recursurile declarate de Penitenciarul Colibaşi şi Administraţia Naţională a Penitenciarelor, împotriva sentinţei civile nr. 1582 din 30 martie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2767/2011. Contencios. Refuz soluţionare... | ICCJ. Decizia nr. 2796/2011. Contencios. Constatarea calităţii... → |
|---|
