ICCJ. Decizia nr. 2796/2011. Contencios. Constatarea calităţii de lucrător/colaborator al securităţii (OUG nr.24/2008). Recurs
| Comentarii |
|
R O M A N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2796/2011
Dosar nr. 6478/2/2009
Şedinţa publică de la 17 mai 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin acţiunea introductivă de instanţă înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, la 20 octombrie 2008, Consiliul Naţional Pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în contradictoriu cu pârâtul I.E.R. a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate calitatea de lucrător al securităţii, în ceea ce-l priveşte pe pârât.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că i s-a solicitat prin cerere (din 25 ianuarie 2007) de către Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor să se verifice posibila calitate de lucrător sau de colaborator al securităţii persoanelor care deţin titlu de revoluţionar, în speţă, acest titlu fiind deţinut de pârât.
A mai arătat reclamantul că, din cuprinsul Notei de Constatare din 30 septembrie 2008 şi al altor înscrisuri, rezultă că pârâtul a avut gradul de locotenent în cadrul Inspectoratul Judeţean Timiş, Serviciul I/B în anii 1983-1984 şi că în această calitate a procedat la avertizarea unei persoane care a trimis prin intermediari o scrisoare la Postul de Radio E.L., iar în perioada anilor 1983-1984 a procedat la dirijarea informatorilor, aflaţi în legătura sa, pe lângă persoane aflate în atenţia organelor de securitate.
A susţinut că activităţile desfăşurate de pârât au suprimat drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului, respectiv dreptul la libertatea de exprimare şi libertatea opiniilor, dreptul la libertatea conştiinţei şi a religiei, dreptul la viaţă privată, dreptul la libera circulaţie, consideră că sunt impuse condiţiile prevăzute în art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, spre a se putea constata calitatea de lucrător al securităţii.
Prin încheierea de şedinţă din 5 decembrie 2008, Tribunalul Bucureşti, secţia a IX-a, contencios administrativ şi fiscal, a procedat la scoaterea cauzei de pe rol şi înaintarea ei către Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, faţă de dispoziţiile art. 34 din O.U.G. nr. 24/2008, care stabilesc competenţa curţilor de apel, secţia de contencios administrativ şi fiscal în soluţionarea cauzei.
Prin sentinţa civilă nr. 621 din 17 februarie 2009 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea şi a constatat calitatea de lucrător al Securităţii în privinţa pârâtului, reţinând că prevederile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, impun, spre a avea calitatea de lucrător al securităţii, ca persoana să aibă calitatea de ofiţer, inclusiv acoperit sau subofiţer al Securităţii, în perioada 1945-1989.
Împotriva acestei sentinţe a formulat contestaţiei în anulare pârâtul I.E.R., invocând faptul că a fost pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor referitoare la citarea părţilor, dat fiind că reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a indicat cu rea credinţă adresa sa de domiciliu, astfel că nu a avut cunoştinţă de existenţa litigiului şi drept urmare nu a avut posibilitatea de a propune şi administra probe în apărarea sa.
În cauză a formulat cerere de intervenţie în nume propriu şi în interesul contestatorului petentul Alămorean Pompiliu Viorel, în calitate de preşedinte al Fundaţiei Naţionale a Revoluţiei din Decembrie 1989, cereri admise în principiu.
Astfel, instanţa a apreciat că faţă de motivele invocate de către contestator în fapt, contestaţia sa în anulare are ca temei de drept disp. art. 317 alin. (2) C. proc. civ., procedura de citare nefiind realizată cu pârâtul, sens în care contestaţia în anulare a fost admisă, s-a dispus anularea sentinţei nr. 621 din 17 februarie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi s-a stabilit termen pentru soluţionarea fondului.
Prin sentinţa civilă nr. 3083 din 23 iunie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, a admis acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor în contradictoriu cu pârâtul I.E.R. şi a constatat calitatea de lucrător al securităţii în privinţa pârâtului.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că din înscrisurile existente la dosarul cauzei reiese că pârâtul I.E.R. a avut gradul de locotenent în cadrul Securităţii Judeţului Timiş în perioada 23 august 1983-31 mai 1985, apreciind astfel, îndeplinită astfel prima condiţie impusă de dispoziţiile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, în sensul că pârâtul a avut calitatea de ofiţer de securitate cu atribuţii pe linie de securitate în perioada 1983-1985.
A mai reţinut că din Raportul cu propuneri de avertizare a numitei P.R. întocmit şi semnat olograf de către pârât reiese că acesta, urmare a anchetei desfăşurate asupra persoanei menţionate, suspectată că în înţelegere cu un cetăţean iugoslav a adresat o scrisoare unui post de radio străin, a propus avertizarea persoanei urmărite şi întocmirea unui raport prin care cetăţeanul sârb să fie declarat indezirabil.
S-a mai constatat că pârâtul a întocmit şi semnat olograf Nota raport privind analiza aportului informativ al unui colaborator al Securităţii care oferea informaţii despre persoane membre ale partidelor politice sau ale mişcării legionare, sau despre persoane care corespondau cu posturi de radio străine, dispunând dirijarea unor surse pe lângă astfel de persoane care să informeze organele Securităţii despre activitatea apreciată ca potrivnică regimului comunist.
Faţă de materialul probator arătat Curtea de apel a reţinut că şi a doua condiţie prevăzută de dispoziţiile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 este îndeplinită, în sensul că prin acţiunile întreprinse în calitatea sa de angajat al Securităţii cu atribuţii pe linie de securitate, pârâtul a adus atingere dreptului la libertatea de exprimare, dreptul la viaţă privată (art. 33 din Constituţia României din 1965 coroborat cu art. 17 din Pactul Internaţional cu privire la drepturi civile şi politice) şi la dreptul la liberă circulaţie.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul I.E.R..
În motivarea cererii de recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., art. 21 şi art. 24 din Constituţia României, s-a arătat în esenţă următoarele:
- Instanţa de fond a pronunţat o sentinţă nelegală , deoarece a omis să comunice conform art. 86 alin. (1) pârâtului - recurent actele depuse de reclamanta - intimată astfel că recurentul-pârât a fost în imposibilitate de a formula apărări - fiind încălcate dreptul privind „accesul liber la justiţie” - (art. 21 Constituţia României) precum şi dreptul la apărare (art. 24 Constituţia României).
De asemenea arată recurentul că nu a fost citat la adresa sa de domiciliu, că nu a beneficiat de un proces echitabil, fiind încălcat principiul contradictorialităţii.
Arată recurentul că în sentinţa civilă recurată se face referire la anumite procese-verbale şi note informative de care nu are cunoştinţă.
- Pe fondul cauzei, recurentul a arătat că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de O.U.G. nr. 24/2008.
Analizând cererea de recurs, normele legale incidente în cauză şi în conformitate cu prevederile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta este nefondată pentru următoarele considerente:
- Recurentul-pârât a fost citat la instanţa de fond, la adresa indicată în contestaţia în anulare formulată de acesta împotriva sentinţei civile nr. 621 din 17 februarie 2009 pronunţată de Curtea de Ape Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal şi verificată prin Direcţia de Evidenţă Informatizată a Persoanelor - respectiv - Municipiul Timişoara, judeţul Timiş - adresa care corespunde şi celei arătată în prezenta cerere de recurs.
Prin urmare, motivul de recurs având greşita citare a recurentului-pârât, urmează a fi înlăturat.
- În ceea ce priveşte comunicarea proceselor-verbale, a notei de constatare şi a celorlalte documente către recurent, se constată că acesta a fost prezent personal în data de 18 noiembrie 2009 - cu ocazia judecării contestaţiei în anulare şi a depus la rândul său înscrisuri.
Acesta nu a solicitat comunicarea înscrisurilor de la dosar, a învederat doar lipsa de procedură cu ocazia primei judecăţi în faţa instanţei de fond.
De altfel, putea să ceară fotocopierea înscrisului şi personal, însă în realitate pârâtul - recurent a solicitat doar amânarea îndelungată a procesului pentru 1 an de zile din raţiuni de ordin medical, lucru pe care l-a învederat de altfel şi în faţa instanţei de recurs - când a solicitat suspendarea până când se va recupera complet - deoarece a suferit o intervenţie chirurgicală pe creier şi a rămas cu sechele şi nici apărător nu-şi poate angaja.
- Pe fond, deşi recurentul a arătat în cererea de recurs că nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 2 din O.U.G. nr. 24/2008, nu face nici o probă în acest sens şi nu motivează în raport de reţinerile instanţei de fond.
Înalta Curte, reţine că în mod corect instanţa de fond a apreciat că pârâtul a întocmit şi semnat acte prin care au fost recrutaţi colaboratori ai Securităţii precum şi înscrisuri având la bază informaţii oferite de persoane care relatau despre atitudini ostile regimului comunist sau despre încercările unor cetăţeni români de a trece fraudulos frontiera, încălcând drepturile fundamentale ale cetăţenilor.
Astfel, instanţa de fond a reţinut în mod corect situaţia de fapt şi a interpretat riguros dispoziţiile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, constatând că sunt îndeplinite condiţiile pentru constatarea calităţii de lucrător al Securităţii în sarcina recurentului-pârât.
Faţă de cele arătate mai sus, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de I.E.R., împotriva sentinţei civile nr. 3083 din 23 iunie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2787/2011. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 2813/2011. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
