ICCJ. Decizia nr. 2844/2011. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M A N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2844/2011
Dosar nr. 1642/54/2010
Şedinţa publică de la 18 mai 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, reclamanta H.N. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor - Direcţia pentru Coordonarea Aplicării Legii nr. 10/2001 şi Ministerul Finanţelor Publice - Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, obligarea acestora să emită şi să comunice decizia privind titlul de despăgubire pentru imobilul notificat din 2001, situat în Craiova, în termen de 90 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii, cu plata daunelor cominatorii de 1.000 RON/zi de întârzierea, până la emiterea deciziei.
Reclamanta a arătat în motivarea acţiunii că prin dispoziţia din 19 iulie 2005 emisă de Primarul Municipiului Craiova, s-a propus acordarea de despăgubiri pentru imobilul imposibil de restituit în natură, iar această decizie împreună cu întreaga documentaţie a fost înaintată la Secretariatul Comisiei Centrale, însă dosarul nu a fost soluţionat nici până la această dată.
Prin întâmpinare, pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive şi inadmisibilitatea capătului de cerere privind obligarea sa la plata daunelor cominatorii.
Pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia de nelegalitate a dispoziţiei din 19 iulie 2005, iar pe fond respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
Prin sentinţa nr. 390 din 21 septembrie 2010, Curtea de Apel Craiova, a respins sesizarea Tribunalului Dolj cu excepţia de nelegalitate a dispoziţiei din 2005 emisă de Primarul Municipiului Craiova, a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta H.N. în contradictoriu cu pârâţii Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor - Direcţia pentru Coordonarea Aplicării Legii nr. 10/2001 şi Ministerul Finanţelor Publice - Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, în sensul că a obligat pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită decizia reprezentând titlul de despăgubiri pentru imobilul situat în Craiova, conform dispoziţiei din 2005.
Totodată, Curtea de Apel a respins acţiunea faţă de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi capătul de cerere privind obligarea la daune cominatorii.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de apel a reţinut, în esenţă, că este inadmisibilă excepţia de nelegalitate invocată cu privire la acte ce nu pot forma obiectul unei acţiuni în anulare în faţa instanţelor de contencios, întrucât art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2005 exceptează controlului instanţei de contencios actele pentru care prin lege organică este reglementată o procedură juridică specială pentru desfiinţarea sau modificarea lor, în cazul dispoziţiei atacate fiind incidente prevederile art. 26 din Legea nr. 10/2001.
Pe fondul cauzei, Curtea de apel a apreciat că durata excesivă a procedurilor administrative este de natură a încălca principiul termenului rezonabil, având în vedere că reclamanta a început procedurile de recuperare a imobilului sau a contravalorii acestuia în anul 2001, astfel că între data depunerii notificării şi data introducerii acţiunii în instanţă, au trecut aproximativ 9 ani fără ca autorităţile abilitate de lege să ajungă la finalizarea procedurii.
Prima instanţă a mai reţinut că, în speţă, prin comportamentul său, pârâta încalcă atât art. 6 din Convenţie cât şi art. 1 din Primul Protocol Adiţional la Convenţie, motiv pentru care a constatat că absenţa totală a despăgubirilor creează reclamantei o sarcină excesivă.
În ceea ce priveşte capătul de cerere privind obligarea părţilor la plata daunelor cominatorii, instanţa de fond a constatat că acesta este nefondat, întrucât prin art. 24 din Legea nr. 554/2004 s-a prevăzut o procedură specială de sancţionare a autorităţilor în cazul în care acestea nu execută hotărârile definitive şi irevocabile, procedură care este subsecventă acestei etape judiciare.
Referitor la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor, prima instanţă a apreciat că este întemeiată, având în vedere că emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubiri este în competenţa exclusivă a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, conform art. 13 alin. (1) din Legea nr. 247/2005.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, susţinând că hotărârea atacată este nelegală şi netemeinică, pentru următoarele motive, respectiv argumente:
- în mod greşit instanţa de fond a respins ca inadmisibilă excepţia de nelegalitate a dispoziţiei din 19 iulie 2005 emisă de Primăria Municipiului Craiova, de aplicarea acestei dispoziţii depinzând soluţionarea prezentei cauze;
- instanţa de fond nu a verificat apărările comisiei privind neconcordanţa dintre obiectul dispoziţiei şi obiectul notificării, reţinând, totodată, că - în mod nelegal - dosarul a fost retrimis Primăriei;
- în mod greşit s-a reţinut depăşirea de către comisie a termenului rezonabil, la nivelul acesteia fiind emisă decizia nr. 2815/2008 prin care s-a stabilit ordinea de soluţionare a dosarelor.
Analizând actele şi lucrările dosarului de fond, precum şi motivele de recurs invocate, ce se încadrează, din punct de vedere procedural, în prevederile art. 304 pct. 9 şi 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este întemeiat, însă numai pentru următoarele motive:
Astfel, în mod corect şi cu respectarea dispoziţiilor legale incidente, prima instanţă a reţinut că nu este admisibilă o excepţie de nelegalitate - întemeiată pe art. 4 din Legea nr. 554/2004 - cu privire la dispoziţia de primar emisă în baza Legii nr. 10/2001, deoarece aceasta este un act de drept civil ce nu poate face obiectul art. menţionat şi nu poate fi contestată decât pe căile prevăzute de legea specială (Legea nr. 10/2001, modificată şi republicată).
De asemenea, Înalta Curte reţine ca fiind întemeiate consideraţiile de principiu ale instanţei de fond, în sensul că o durată de 6 ani de la înregistrarea dosarului nu poate fi, în nici un caz, considerată un termen rezonabil pentru o procedură administrativă, iar restituirea dosarului către entitatea notificată este o operaţiune administrativă nelegală, neprevăzută în vreun text din Legea nr. 247/2005 cu modificările şi completările ulterioare şi nici în Normele metodologice emise în baza acestei legi.
Totodată, invocarea de către recurenta-pârâtă a unei dispoziţii de uz intern privind ordinea de soluţionare a cauzelor, adoptată în anul 2008, este nerelevantă în raport de obligaţia soluţionării cererilor într-un termen rezonabil - astfel cum această noţiune s-a conturat în aplicarea Convenţiei Europene a Drepturilor Omului.
Este însă întemeiat motivul de recurs potrivit căruia instanţa de fond nu a făcut o completă stabilire a situaţiei de fapt, în sensul că nu a analizat apărarea pârâtei privind existenţa unei neconcordanţe între notificarea din 2001 şi dispoziţia Primarului Municipiului Craiova în ceea ce priveşte componenţa imobilului pentru care se acordă despăgubiri, respectiv dacă acesta se compune numai din teren sau din teren şi construcţie, dacă respectiva neconcordanţă este reală şi dacă a constituit sau nu un impediment legal în emiterea deciziei de despăgubire.
Pentru ca instanţa să se pronunţe asupra acestei apărări de fond, Înalta Curte va admite recursul în baza art. 314 şi 312 alin. (1) şi (5) C. proc. civ., casând sentinţa atacată cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă, respectiv Curtea de Apel Craiova.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva sentinţei nr. 390 din 21 septembrie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2841/2011. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 2847/2011. Contencios → |
|---|
