ICCJ. Decizia nr. 2836/2011. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2836/2011
Dosar nr. 461/36/2010
Şedinţa publică din 18 mai 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Constanţa reclamantul F.P.F. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, anularea actului de constatare nr. 320/1.L/2009 emis de pârâtă.
In motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că actul de constatare a fost întocmit cu încălcarea prevederilor art. 5 pct. 8 şi ale art. 46 pct. 2 din Legea nr. 144/2007, pe fondul cauzei arătând că în mod greşit s-a reţinut starea sa de incompatibilitate, întrucât SC N.O. SA nu este o societate de interes naţional.
Prin întâmpinare, pârâta Agenţia Naţională de Integritate a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată, depunând la dosar documentaţia care a stat la baza actului constatator.
Prin Sentinţa civilă nr. 223/CA din 23 iunie 2010 Curtea de Apel Constanţa a admis contestaţia formulată de reclamantul F.P.F., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate şi a anulat actul de constatare nr. 320/1.L/2009 emis de pârâtă.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de apel a reţinut, în esenţă, că prin actul de constatare nr. 320/I.I./2009 întocmit de Agenţia Naţională de Integritate s-a reţinut că reclamantul F.P.F. se află în stare de incompatibilitate din data de 16 aprilie 2009 şi până în prezent, întrucât deţine atât funcţia de consilier local cât şi pe cea de administrator director la SC N.O. SA.
Referitor la apărările reclamantului privind încălcarea dispoziţiilor art. 46 alin. (2) din Legea nr. 144/2007, instanţa de fond a apreciat că acestea sunt nefondate, având în vedere că actul de constatare i-a fost comunicat reclamantului la data 5 martie 2010, procedura de comunicare fiind reluată în data de 22 martie 2010.
Pe fondul cauzei, prima instanţă a constatat că reclamantul nu s-a aflat în starea de incompatibilitate prevăzută de art. 88 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, întrucât SC N.O. SA a fost înfiinţată prin. HG nr. 1228/1990, din hotărârea de înfiinţare nerezultând că societatea este de interes naţional şi nici din datele furnizate de O.R.C. Constanţa nu rezultă că după data înfiinţării societatea a devenit de interes naţional.
Totodată, s-a mai reţinut în considerentele sentinţei atacate că prin Decizia nr. 415/2010 s-a constatat neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 1-9 din Legea nr. 144/2007, dispoziţii ce au permis efectuarea verificărilor şi a notei de constatare.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs pârâta Agenţia Naţională de Integritate, susţinând că hotărârea atacată este nelegală şi netemeinică, pentru următoarele motive, ce se încadrează în drept, din punct de vedere procedural în prevederile art. 394 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ.:
- în mod greşit instanţa de fond a reţinut că societatea comercială la care reclamantul şi-a exercitat funcţia de director şi, respectiv, administrator, nu ar fi o societate de interes naţional, în sensul art. 88 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003;
- în mod nelegal a fost invocată Decizia nr. 415 din 14 aprilie 2010 a Curţii Constituţionale, prin care s-a constatat neconstituţionalitatea art. 1-9 din Legea nr. 144/2007, având în vedere că procedura de verificare a stării de incompatibilitate a reclamantului s-a desfăşurat anterior publicării acestei decizii.
Analizând actele şi lucrările dosarului de fond, precum şi motivele de recurs invocate, Înalta Curte constată că recursul este întemeiat, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 88 alin (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, cu modificările şi completările ulterioare "funcţia de preşedinte, vicepreşedinte, director general, director, manager, asociat, administrator, membru al consiliului de administraţie sau cenzor la regiile autonome şi societăţile comerciale de interes local înfiinţate sau aflate sub autoritatea consiliului local ori a consiliului judeţean respectiv sau la regiile autonome şi societăţile comerciale de interes naţional care îşi au sediul sau care deţin filiale în unitatea administrativ-teritorială respectivă", este incompatibilă cu funcţia de consilier local.
Conform art. 17 din Legea 15/1990 privind reorganizarea unităţilor economice de stat ca regii autonome şi societăţi comerciale "unităţile economice de interese republican se organizează ca societăţi comerciale prin hotărâre a Guvernului, iar cele de interes local, prin Decizia organului administraţiei locale de stat".
Cum societatea comercială N.O. SA a fost înfiinţată pe baza dispoziţiilor Legii nr. 15/1990, prin HG 226 din 21 noiembrie 1990, din interpretarea sistematică a textelor normative, rezultă că societatea este de interes naţional.
De asemenea, este întemeiat şi motivul de recurs privind greşita invocare a neconstituţionalităţii art. 1-9 din Legea nr. 144/2007, stabilită prin Decizia nr. 415 din 14 aprilie 2010 a Curţii Constituţionale, publicată la o dată ulterioară încheierii actului de constatare, având în vedere că, potrivit art. 147 din Constituţie, aceste decizii nu retroactivează.
Pentru considerentele menţionate, cu referire la art. 312 alin. (1), (2) şi (3) recursul urmează a fi admis, modificându-se sentinţa atacată în sensul respingerii acţiunii formulate de reclamant împotriva actului de constatare a stării de incompatibilitate, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Agenţia Naţională de Integritate împotriva Sentinţei nr. 223/CA din 23 iunie 2010 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal.
Modifică, în tot, sentinţa atacată, în sensul că respinge acţiunea ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2825/2011. Contencios. Contestaţie act... | ICCJ. Decizia nr. 2839/2011. Contencios → |
|---|
