ICCJ. Decizia nr. 2847/2011. Contencios
| Comentarii |
|
R O M A N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2847/2011
Dosar nr. 1141/59/2010
Şedinţa publică de la 18 mai 2011
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara, reclamanta E.M. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună aplicarea conducătorului autorităţii publice pârâte, o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie, pe zi de întârziere începând cu data de 17 iulie 2010, până la data executării efective a hotărârii judecătoreşti, precum şi obligarea autorităţii pârâte la plata despăgubirilor pentru întârzierea executării titlului executoriu, în cuantum de 15.000 RON.
Reclamanta a arătat în motivarea acţiunii că în ciuda faptului că prin sentinţa nr. 416 din 30 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Timişoara, rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 3152 din 16 iunie 2010 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a fost obligată să pună în executare dispoziţia Primarului Municipiului Timişoara din 01 noiembrie 2006 cu privire la obligaţia de a numi societatea de evaluare în vederea obţinerii titlului de despăgubiri pentru apartamentul din Timişoara, totuşi pârâtă nu a înţeles să pună în executare hotărârea judecătorească, nici până la data introducerii prezentei acţiuni.
Prin întâmpinare, pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, arătând că dosarul de despăgubire nu a fost încă remis Secretariatului Comisiei Centrale deşi s-a solicitat urgentarea transmiterii acestuia, astfel că procedura administrativă prevăzută de art. 16 din Legea nr. 247/2005 nu poate fi parcursă.
Totodată, pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a formulat cerere de chemare în garanţie a Primarului şi Primăriei Municipiului Timişoara.
Prin sentinţa nr. 75 din 24 februarie 2011, Curtea de Apel Timişoara, a admis în parte acţiunea reclamantei E.M. formulată în contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, în sensul că a aplicat conducătorului pârâtei o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie, pe zi de întârziere începând cu a 30-a zi de la rămânerea irevocabilă a prezentei hotărâri şi până la punerea în executare a sentinţei nr. 416 din 30 noiembrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, respingând în rest acţiunea reclamantei.
Totodată, Curtea de Apel a respins cererea de chemare în garanţie formulată de pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, în contradictoriu cu chemaţii în garanţie Primarul şi Primăria Municipiului Timişoara şi a obligat pârâta la cheltuieli de judecată către reclamantă, în cuantum de 1.300 RON.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că deşi Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a fost obligată, printr-o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă la analizarea Dosarului nr. 29688/CC, la desemnarea unui evaluator şi la emiterea deciziei de reprezentând titlul de despăgubiri, totuşi până în prezent titlul de despăgubiri nu a fost emis, dosarul administrativ fiind înaintat de mai multe ori Prefectului Judeţului Timiş.
S-a mai arătat în considerentele sentinţei atacate că dispoziţiile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 instituie un mecanism de constrângere a conducătorului instituţiei care nu pune în executare o hotărâre judecătorească , scopul amenzii fiind acela de a grăbi punerea în executare pentru viitor, astfel că amenda prevăzută de textul de lege menţionat, urmează a se aplica începând cu cea de a 30 zi de la rămânerea irevocabilă a prezentei hotărâri şi până la data executării sentinţei nr. 416 din 30 noiembrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Craiova.
În ceea ce priveşte capătul de cerere privind despăgubirile în cuantum de 1.500 RON, instanţa de fond a constatat că acesta este neîntemeiat, întrucât pârâta nu a avut posibilitatea executării, de vreme ce dosarul administrativ nu i-a fost remis, iar eventualul prejudiciu cauzat prin executarea cu întârziere urmează a fi acoperit printr-o plată actualizată a despăgubirilor, astfel cum prevede Legea nr. 247/2005.
Referitor la cererea de chemare în garanţie a Primarului şi a Primăriei Municipiului Timişoara, prima instanţă a constatat că instituţiile chemate în garanţie au făcut dovada înaintării dosarului administrativ către Instituţia Prefectului Timiş la data de 10 iunie 2010, prin urmare nu li se poate imputa împrejurarea că dosarul nu a ajuns la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Curtea de apel, având în vedere soluţia de admitere a acţiunii, a obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecată, parţiale, în cuantum de 1.300 RON, către reclamantă.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, susţinând că hotărârea atacată este nelegală şi netemeinică, în principal pentru că nu a fost citat conducătorul autorităţii administrative - persoană ce are calitate procesuală potrivit art. 24 alin. (2) şi art. 25 din Legea nr. 554/2004, iar în subsidiar, pe fondul cauzei, instanţa de fond a aplicat în mod greşit măsurile de constrângere prevăzute de art. 24 din Legea nr. 554/2004, dosarul reclamantei-intimate fiind retrimis la entitatea notificată pentru completare.
Recurenta nu şi-a încadrat în drept motivele de recurs.
Analizând actele şi lucrările dosarului de fond, precum şi motivele de recurs invocate, ce se încadrează în prevederile art. 304 pct. 5 şi 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este întemeiat, însă numai pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 24 alin. (2) şi art. 25 din Legea nr. 554/2004, răspunderea pentru neexecutarea hotărârii definitive şi irevocabile, în ipoteza prevăzută de alin. (1) al art. 24 menţionat, revine atât autorităţii publice, cât şi „conducătorului autorităţii sau, după caz, persoanei obligate” - sancţiunea aplicabilă acestora fiind de 20% din salariul minim pe economie pe zi de întârziere.
În speţă, instanţa de fond a aplicat sancţiunea amenzii fără a dispune citarea în cauză a conducătorului autorităţii administrative şi fără a-l nominaliza, încălcând astfel normele de procedură referitoare la citarea părţilor.
Faţă de acest motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) şi (3) (teza a 2-a) va casa hotărârea atacată, cu trimitere spre rejudecare, pentru citarea în cauză a conducătorului autorităţii administrative.
Totodată, cu ocazia rejudecării, instanţa de fond se va pronunţa şi în legătură cu celelalte apărări ale pârâtei, privind obligaţia executării, în măsura în care sunt admisibile în faza de executare a hotărârii judecătoreşti rămasă irevocabilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate de E.M. şi Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva sentinţei nr. 75 din 24 februarie 2011 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2844/2011. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 2850/2011. Contencios. Despăgubire. Recurs → |
|---|
