ICCJ. Decizia nr. 2906/2011. Contencios. Contract administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2906/2011
Dosar nr. 12146/302/2009
Şedinţa publică din 19 mai 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Soluţia instanţei de fond.
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti, M.D.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu Asociaţia Î.N., obligarea acesteia la plata sumelor: 12.776,96 euro (echivalentul a 46.126,10 RON) şi 15.375,37 RON reprezentând finanţare necuvenită încasată în baza contractului de grant; 12,78 euro cu titlu comisioane bancare; dobânzi în cuantum de 2,63 euro/zi de întârziere şi 5,27 RON/zi de întârziere, calculate începând cu data de 20 martie 2008 până la data efectuării plăţii, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, ministerul-reclamant a arătat că prin contractul de grant, asociaţia pârâtă a beneficiat de o finanţare nerambursabilă ce urma să fie utilizată pentru execuţia proiectului "Proiect de acţiuni pentru inserţia socio-profesională a femeilor şomere din Municipiul Botoşani prin sprijin şi instruire în domeniul creşterii copilului - PRACTIS".
Judecătoria Sectorului 5, prin sentinţa civilă nr. 8036 din 04 noiembrie 2008, a respins excepţia prematurităţii, a admis acţiunea formulată de M.D.R.L. şi a obligat cu Asociaţia Î.N. să plătească reclamantei sumele de 46.126,10 RON - debit cu dobânda aferentă conform contractului, în sumă de 215,66 euro la cursul Băncii Naţionale Române din ziua plătii (dobândă aferentă perioadei 20 martie 2008 – 09 iunie 2008 ce se va calcula până la data plătii efective) şi 15.375,37 RON - debit - finanţare necuvenită încasată conform contractului de grant şi dobânda aferentă în sumă de 432,14 RON (dobândă aferentă perioadei 20 martie 2008 – 09 iunie 2008, ce se va calcula până la data plătii efective), precum şi suma de 12,78 euro - comisioane bancare, la cursul Băncii Naţionale Române din ziua plăţii.
Împotriva acestei sentinţe pârâta a declarat recurs, iar Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin Decizia civilă nr. 563R din 13 martie 2009, a casat sentinţa atacată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, pricina fiind reînregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 sub nr. 12146/ 302/2009.
Judecătoria Sectorului 5, prin sentinţa nr. 8420 din 18 decembrie 2009, a ridicat din oficiu, excepţia de necompetenţă materială, pe care a admis-o şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Învestită cu soluţionarea pricinii, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 3501 din 21 septembrie 2010, a admis în parte acţiunea formulată de M.D.R.L. în contradictoriu cu Asociaţia Î.N. şi a obligat pârâta la restituirea fondurilor P. ca urmare a constatării neeligibilităţii următoarelor cheltuieli: 444,74 euroo, efectuate pentru reparaţie auto, şi 1.020 euro – sumă transferată eronat de pârâtă din cadrul capitolului bugetar 3 „Echipamente şi bunuri”.
Prin aceeaşi sentinţă, a obligat pârâta la plata dobânzilor de întârziere începând cu data scadenţei – 20 martie 2008 – până la data plăţii, şi la plata comisioanelor bancare aferente şi a respins cererea de obligare a pârâtei la plata debitului, dobânzilor şi comisioanelor bancare rezultate ca urmare a constatării neeligibilităţii cheltuielii de 10.230 euro, ca neîntemeiată.
În considerentele hotărârii, instanţa de apel a reţinut, în esenţă, că obligaţia instituită la pct. 4.5 „Publicaţii ”din Manualul de identitate vizuală,, nu exclude aprobarea tacită, iar regulile din Capitolul 2 au o aplicabilitate generală, tacita aprobare operând când terţul nu primeşte nici o reacţie din partea delegaţiei la materialele supuse spre aprobare în termenul menţionat în acest manual pentru fiecare produs în parte.
Prima instanţă a reţinut că Asociaţia pârâtă a transmis Comisiei Europene la 30 noiembrie 2006 publicaţiile „pentru aprobare şi bun de tipar”, aşa cum rezultă din cererea comunicată online depusă în dosarul de recurs, iar Comisia a confirmat expres la data de 3 martie 2008, îndeplinirea de către pârâtă a obligaţiei de a transmite publicaţiile, şi faptul conformităţii acestora cu regulile de identitate vizuală.
Totodată, a constatat că pârâta a achitat la 5 martie 2009 suma de 15.375,37 RON (ordin de plată din 05 martie 2009), prin urmare pretenţiile reclamantei cu privire la această sumă nu au fost menţinute.
Cu privire la celelalte cheltuieli considerate neeligibile - 444, 74 euro, reprezentând cheltuieli efectuate pentru reparaţie auto şi 1.020 euro- sumă transferată eronat de pârâtă la capitolul bugetar „Echipamente şi bunuri”, prima instanţă a reţinut că nu s-au formulat opoziţii, aşadar plata acestora incubă pârâtei.
2. Calea de atac exercitată.
2.1. Împotriva acestei soluţii a formulat recurs M.D.R.T., care a invocat ca temei legal dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ. şi a susţinut, în esenţă, următoarele critici:
- în ceea ce priveşte neelegibilitatea sumei de 10.230 euro, a susţinut că potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (4) din condiţiile generale ale contractului de grant, documentele justificative ale proiectului se depun în termen de cel mult 3 luni de la finalizarea proiectului – adică 31 decembrie 2006, astfel că aceste documente nu mai pot fi luate în considerare;
- instanţa de fond a omis să se pronunţe cu privire la sumele neachitate, care se cifrează la suma de 7.542,81 euro;
- instanţa a omis să se pronunţe cu privire la cheltuielile de judecată.
În concluzie, ministerul recurent a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinţei recurate, în sensul admiterii integrale a acţiunii şi obligarea pârâtei la restituirea tuturor sumelor specificate în acţiune.
2.2. Asociaţia Î.N. a depus întâmpinare prin care a combătut criticile aduse soluţiei instanţei de fond, susţinând, în esenţă, că hotărârea atacată este legală şi temeinică, solicitând respingerea recursului.
2.3. În şedinţa din data de 5 mai 2011, instanţa de recurs, din oficiu, a pus în discuţia părţilor motivul de ordine publică referitor la instanţa competentă să judece cauza de faţă, în raport cu natura juridică a contractului a cărui executare a dat naştere litigiului dedus judecăţii, reprezentanţii celor două părţi susţinând că este vorba de un contract administrativ în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, ceea ce atrage competenţa instanţei de contencios administrativ.
3. Soluţia instanţei de recurs.
Recursul este întemeiat şi a fost admis pentru motivul de ordine publică ridicat de instanţa de recurs din oficiu, pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.
În cauză, este necontestat că litigiul dedus judecăţii instanţei de fond – Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, sesizată ca urmare a declinării competenţei de către Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, are ca obiect executarea contractului de grant încheiat între Ministerul Integrării Europene şi Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei, pe de o parte şi Asociaţia Î.N., pe de altă parte, pentru realizarea „Proiectului de acţiuni pentru inserţia social-profesională a femeilor şomere din municipiul Botoşani prin sprijin şi instruire în domeniul creşterii familiei – PRACTIS”.
Deci, având în vedere că una dintre părţile contractului de grant este formată din cele două autorităţi publice administrative, se poate considera că acest contract este administrativ, dar nu în sensul Legii nr. 554/2004.
Astfel, potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 cu modificările şi completările ulterioare, „act administrativ - actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, şi contractele încheiate de autorităţile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achiziţiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute şi alte categorii de contracte administrative supuse competenţei instanţelor de contencios administrativ”.
Deci, cu alte cuvinte, potrivit ipotezei a doua, legiuitorul a înţeles să asimileze actele administrative care sunt supuse regimului juridic reglementat prin Legea nr. 554/2004, numai acele contracte administrative care au ca obiect:
- punerea în valoare a bunurilor proprietate publică;
- executarea lucrărilor de interes public;
- prestarea serviciilor de interes public;
- achiziţiile publice.
Or, în cauză, contractul de grant care face obiectul litigiului nu se încadrează în niciuna dintre categoriile de contracte administrative enumerate limitativ de textul legal citat, astfel că nu poate avea regimul juridic reglementat de Legea nr. 554/2004.
Este adevărat că, potrivit ipotezei a III-a din art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 „prin legi speciale pot fi prevăzute şi alte categorii de contracte administrative supuse competenţei instanţelor de contencios administrativ”, dar, în cazul contractului de grant de faţă, nici părţile nu au susţinut şi nici instanţele nu au reţinut că ar exista o reglementare specială care să prevadă în mod expres competenţa instanţei de contencios administrativ.
De altfel, din interpretarea acestei ipoteze de la art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 rezultă, cu alte cuvinte, că legiuitorul admite existenţa altor categorii de contracte administrative, în cadrul cărora cel puţin una dintre părţi este o autoritate administrativă, care nu sunt supuse competenţei instanţelor de contencios administrativ, dintre care, prin legi speciale pot fi prevăzute unele contracte administrative care să fie date în competenţa instanţelor de contencios administrativ.
În concluzie, instanţa de recurs reţine că instanţa de fond – Curtea de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, în mod nelegal s-a considerat a fi competentă să judece litigiul care face obiectul cauzei de faţă, astfel că recursul va fi admis, soluţia adoptată va fi desfiinţată, iar cauza va fi trimisă la Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, pentru continuarea judecăţii, ocazie cu care, motivele de recurs invocate vor fi cercetate ca apărări de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de M.D.R.T. împotriva sentinţei nr. 3501 din 21 septembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa recurată.
Trimite cauza pentru competentă soluţionare la Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2892/2011. Contencios. Refuz acordare... | ICCJ. Decizia nr. 2908/2011. Contencios. Contract administrativ.... → |
|---|
