ICCJ. Decizia nr. 2907/2011. Contencios. Anulare acte emise de BNR. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2907/2011
Dosar nr. 6418/1/2010
Şedinţa publică din 19 mai 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Soluţia asupra contestaţiei formulate.
Prin Hotărârea nr. 27 din 30 iunie 2010, Consiliul de administraţie al Băncii Naţionale Române (denumită în continuare B.N.R.) s-a respins, ca nefondată contestaţia formulată de G.A.I. împotriva Hotărârii nr. 14 din 3 mai 2010 prin care s-a dispus retragerea aprobării acordate acestuia pentru deţinerea funcţiei de membru al Consiliului de administraţie al Băncii C.R. F. România SA.
S-a reţinut, în esenţă, că prin Hotărârea nr. 14 din 3 mai 2010, B.N.R. a dispus retragerea aprobării acordate recurentului pentru deţinerea funcţiei de membru al Consiliului de Administraţie al Băncii C.R.F. România SA, în conformitate cu prevederile art. 229 alin. (1) lit. d) din OUG nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare.
Sancţionarea a intervenit pentru fapta prevăzută de art. 288 lit. a) din OUG nr. 99/2006, cu modificările şi completările ulterioare, care constă în nerespectarea prevederilor art. 106 din ordonanţa menţionată ca urmare a neîndeplinirii atribuţiilor prevăzute de art. 1441 alin. (1) şi (4), art. 1443 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi a nerespectării prevederilor actului constitutiv al băncii potrivit cărora „În cazul unui conflict de interese, membrii Consiliului de Administraţie care se află în această situaţie, vor comunica, în scris, consiliului şi se vor abţine de la discuţia şi de la votul asupra problemelor/ operaţiunilor care dau naştere/ pot da naştere unui conflict de interese", întrucât în cadrul şedinţelor Consiliului de Administraţie din 18 martie 2008 şi 17 decembrie 2008 a votat pentru aprobarea unor facilităţi de credit şi a eliberării unor depozite colaterale aferente debitorului SC P.I.B. SRL, în condiţiile unui conflict de interese, astfel cum s-a consemnat în Raportul de supraveghere nr. 10865 din 16 decembrie 2009.
Cu ocazia soluţionării contestaţiei, împotriva Hotărârii nr. 14/2010, reţinându-se că nu au fost dovedite aspecte de natură a modifica situaţia de fapt reţinută la adoptarea Hotărârii nr. 14/2010, s-a dispus respingerea contestaţiei ca nefondată.
2. Calea de atac exercitată.
Împotriva Hotărârii Consiliului de Administraţie al B.N.R. nr. 27 din 30 iunie 2010 a declarat recurs recurentul G.A.I., solicitând desfiinţarea acesteia şi a Hotărârii nr. 14/2010, apreciate ca fiind nelegale şi netemeinice.
În motivarea căii de atac s-au susţinut, în esenţă, următoarele critici:
Hotărârea nr. 14 a fost emisă la 3 mai 2010, după data de 24 martie 2010, când şi-a depus demisia din funcţia de membru al Consiliului de Administraţie al Băncii C.R.F. România SA, astfel că sancţiunea după data demisiei nu mai poate produce efecte juridice, „fiind lipsită de obiect şi finalitate";
Pe fond s-a arătat că hotărârea atacată este netemeinică şi nelegală, aspectele reţinute în Raportul de supraveghere nr. 10856 din 16 decembrie 2009, încheiat de echipa de inspecţie a Băncii Naţionale a României în urma acţiunii de supraveghere desfăşurată la Banca C.R.F. România SA, fiind neconforme cu realitatea.
Se susţine că în cuprinsul raportului au fost inserate doar informaţiile şi punctul de vedere al conducerii actuale a băncii, fără să-şi poată exprima punctul de vedere şi să prezinte argumentele sau documentele în apărarea sa, însă, prin scrisoarea transmisă Direcţiei de Supraveghere din cadrul Băncii Naţionale a României şi înregistrată sub nr. 5287 din 01 martie 2010 a expus neconcordanţele şi interpretările eronate din Raportul de inspecţie al B.N.R.
Recurentul a menţionat că la datele precizate şi invocate în hotărârea contestată nu s-a aflat în conflict de interese în calitatea sa de membru al Consiliului de Administraţie al Băncii C.R.F. România SA, întrucât la data când au avut loc şedinţele consiliului de administraţie nu a deţinut poziţii de natură executivă în cadrul SC P.I.B. SRL, iar votul său a fost pentru retragerea facilităţilor de credit acordate anterior, cu consecinţa eliberării garanţiilor create.
În opinia recurentului, în mod greşit s-a reţinut, în raport de dispoziţiile art. 1441 alin. (1) şi (4) şi art. 1443 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, că a existat un „conflict de interese" în ceea ce-l priveşte, întrucât Legea nr. 31/1990 face referire la „interese contrare", cele două noţiuni fiind diferite.
Pe de altă parte, acţiunile sale nu pot fi asociate unor interese contrare, întrucât la data la care activitatea decizională a avut loc nu avea nici un fel de interes sau folos personal din acele operaţiuni.
Intimata Banca Naţională a României a formulat întâmpinare prin care a solicitat calificarea „contestaţiei" ca recurs, în raport de dispoziţiile art. 275 din OUG nr. 99/2006, cu modificările şi completările ulterioare, coroborate cu dispoziţiile art. 299 alin. (1) C. proc. civ.
Referitor la recursul formulat s-a invocat nulitatea acestuia în raport de art. 306 C. proc. civ., iar în subsidiar s-a solicitat respingerea ca nefondat, arătându-se că motivele invocate sunt identice cu cele ale contestaţiei, care au fost analizate în fapt şi în drept în cuprinsul Hotărârii nr. 27/2010, nefiind invocate în faţa instanţei judecătoreşti motive de nelegalitate.
Cu privire la criticile formulate de recurent, s-a apreciat că acestea sunt nefondate întrucât recurentul răspunde pentru faptele sale pe timpul mandatului, neavând relevanţă data demisiei.
De asemenea, conflictul de interese a fost dovedit, susţinerile recurentului nefiind conforme cu realitatea.
Recurentul a formulat concluzii scrise prin care a precizat calea de atac ca fiind recurs, arătând că motivele prezentate pot fi încadrate la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., astfel că este neîntemeiată excepţia nulităţii recursului.
Reiterând criticile formulate, s-a solicitat admiterea recursului, desfiinţarea Hotărârii Consiliului de Administraţie al B.N.R. nr. 27/2010 şi implicit a Hotărârii B.N.R. nr. 14/2010.
3. Soluţia instanţei de recurs.
Înalta Curte, analizând cu prioritate excepţia nulităţii recursului invocată de intimata B.N.R., apreciază că aceasta este neîntemeiată.
Criticile formulate cu privire la Hotărârea nr. 27/2010 pot fi circumscrise motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., cum dealtfel a precizat şi recurentul, situaţie în care devin incidente dispoziţiile art. 306 alin. (3) C. proc. civ..
În ceea ce priveşte recursul formulat, Înalta Curte reţine că acesta este nefondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
Critica referitoare la „lipsa de obiect şi finalitate" a Hotărârii nr.14 din 3 mai 2010, urmare a încetării calităţii de administrator al C.R.F. România SA prin demisia din 26 martie 2010, nu poate fi apreciată ca fiind fondată.
Recurentul a avut calitatea de membru al Consiliului de administraţie al Băncii C.R.F. România S.A.
Potrivit art. 106 din OUG nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, cu modificările şi completările ulterioare, „Consiliul de administraţie şi directorii sau, după caz, comitetul de supraveghere şi directorul instituţiei de credit au competenţele şi atribuţiile prevăzute de legislaţia aplicabilă societăţilor comerciale şi sunt responsabile de aducerea la îndeplinire a tuturor cerinţelor prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă şi de reglementările emise în aplicarea acesteia".
Conform art. 108 alin. (1) şi (3) din acelaşi act normativ, membrii consiliului de administraţie trebuie să fie aprobaţi de B.N.R. înainte de începerea exercitării responsabilităţilor, potrivit reglementărilor emise în acest sens.
Art. 3 alin. (1) lit. b) din Regulamentul nr. 6 din 7 aprilie 2008 privind începerea activităţii şi modificările în situaţia instituţiilor de credit, persoane juridice române şi a sucursalelor din România ale instituţiilor de credit din state terţe, prevede că „sunt supuse aprobării B.N.R., în condiţiile prevăzute în secţiunea a II-a, modificările în situaţia instituţiilor de credit, persoane juridice române, referitoare la: b) persoanele nominalizate să exercite responsabilităţi de administrare şi/ sau conducere".
La alin. (2) al art. 3 menţionat, se prevede că: „Instituţiile de credit, persoane juridice române, vor proceda la înregistrarea în registrul comerţului a menţiunilor corespunzătoare modificărilor supuse aprobării prealabile a B.N.R., numai după obţinerea acestei aprobări".
Potrivit art. 7 alin. (2) din acelaşi Regulament, în cazul schimbării unui membru al Consiliului de administraţie „cererea de aprobare va indica şi motivul schimbării persoanelor care au ocupat anterior respectivele poziţii şi va fi însoţită de hotărârea organului competent şi documentaţia specifică…".
Potrivit art. 72 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, „obligaţiile şi răspunderea administratorilor sunt reglementate de dispoziţiile referitoare la mandat şi la cele special prevăzute în această lege".
În conformitate cu art. 10 alin. (2) din Actul constitutiv al Băncii C.R.F. România SA, „Adunarea Generală Ordinară a Acţionarilor numeşte şi revocă membrii Consiliului de administraţie".
Din cuprinsul dispoziţiilor legale enunţate rezultă că membrilor Consiliului de administraţie ai Băncii C.R.F. România SA le sunt aplicabile dispoziţiile referitoare la mandat.
Pe de altă parte, B.N.R. aprobă numirea acestora înainte de începerea exercitării responsabilităţilor de administrator, iar orice modificare care face obiectul aprobării, inclusiv în ceea ce-i priveşte pe membrii consiliului de administraţie ai băncii menţionate, va fi supusă aprobării prealabile a B.N.R. şi numai ulterior se va proceda la înregistrarea în registrul comerţului a menţiunilor corespunzătoare modificărilor.
De asemenea, motivul schimbării unui membru al Consiliului de administraţie trebuie adus la cunoştinţa B.N.R. împreună cu documentaţia specifică.
Prin urmare, Adunarea Generală Ordinară a Băncii C.R.F. România SA după ce aprobă „demisia", respectiv renunţarea la mandatul acordat de membru al Consiliului de administraţie, în conformitate cu dispoziţiile art. 1556 şi art. 1553 C. civ., va aduce la cunoştinţa B.N.R. motivul schimbării unui membru cu altul, însoţit de hotărârea organului competent şi documentaţia specifică.
Prin Hotărârea nr. 1 din 25 mai 2010, Adunarea Generală Ordinară a Acţionarilor Băncii C.R.F. SA a luat act de „demisia" reclamantului, înaintând B.N.R. cererea nr.6568 din 1 iunie 2010 de aprobare a numirii unei alte persoane în locul administratorului recurent, ce a fost înregistrată la intimată sub nr. 9191 din 4 iunie 2010 (filele 157-159).
Având în vedere situaţia de fapt şi dispoziţiile legale menţionate, momentul la care a produs efecte „demisia" recurentului este data de 25 mai 2010, când organul competent – Adunarea Generală Ordinară a Acţionarilor ca mandant, a luat act şi a aprobat renunţarea la mandatul încredinţat acestuia de membru în Consiliul de administraţie, fiind pe deplin aplicabil în cauză principiul simetriei actelor juridice.
Prin urmare, la data de 3 mai 2010 – data pronunţării Hotărârii nr. 14 de către B.N.R. „demisia" recurentului din 26 martie 2010 nu fusese aprobată de organul competent şi nici notificată B.N.R. cum prevăd dispoziţiile art. 7 alin. (2) din Regulamentul menţionat.
În consecinţă, toate criticile privind „lipsa de obiect şi finalitate" a Hotărârii nr. 14 din 3 mai 2010 sunt nefondate.
În altă ordine, conform art. 275 alin. (4) din OUG nr. 99/2006, cu modificările şi completările ulterioare, „În cazul contestării în instanţă a actelor Băncii Naţionale a României, instanţa judecătorească se pronunţă asupra legalităţii acestor acte".
Prin urmare, Hotărârea nr. 27 din 30 iunie 2010, ce poate face obiectul recursului promovat în temeiul art. 275 alin. (2) din acelaşi act normativ, poate fi analizată doar sub aspectul legalităţii.
Instanţa de recurs va analiza motivul de recurs, de nelegalitate, invocat de recurent, respectiv art. 304 pct. 9 C. proc. civ., potrivit căruia hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii.
Aspectele de fapt sunt aceleaşi cu cele expuse în motivele contestaţiei şi au fost analizate în cuprinsul Hotărârii nr. 27 din 30 iunie 2010.
În esenţă, recurentul a susţinut în cererea de recurs aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 1441 alin. (1) şi (4) şi art. 1443 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
Potrivit art. 1441 din Legea nr. 31/1990 republicată, cu modificările şi completările ulterioare, „(1) Membrii Consiliului de administraţie îşi vor exercita mandatul cu prudenţă şi diligenţa unui bun administrator. (4) Membri Consiliului de administraţie îşi vor exercita mandatul cu loialitate, în interesul societăţii".
Conform art. 1443 alin. (1) din acelaşi act normativ, prevede că „Administratorul care are într-o anumită operaţiune, direct sau indirect, interese contrare intereselor societăţii, trebuie să îi înştiinţeze despre aceasta pe ceilalţi administratori şi pe cenzori sau auditori interni şi să nu ia parte la nicio deliberare privitoare la această operaţiune".
În cauză se impune a se stabili dacă recurentul prin exprimarea votului în cadrul şedinţelor Consiliului de administraţie din 18 martie 2008 şi 17 decembrie 2008 privind aprobarea acordării unor facilităţi de credit şi a eliberării unor garanţii colaterale aferente debitorului SC P.I.B. SRL a acţionat cu nerespectarea prevederilor art. 106 din OUG nr. 99/2006 raportat la art. 1441 alin. (1) şi (4) şi art. 1443 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 menţionată, dispoziţii reţinute ca temei legal al Hotărârii nr. 14/2010 şi nr. 27/2010 pronunţată de Consiliul de administraţie al B.N.R.
Criticile care se referă la aprecierea eronată a situaţiei de fapt, au făcut obiectul contestaţiei formulate împotriva Hotărârii nr. 14 din 3 mai 2010 şi potrivit art. 275 alin. (3) şi (4) din OUG nr. 99/2006, modificată şi completată, instanţa de judecată se pronunţă numai asupra legalităţii actelor emise de B.N.R., potrivit competenţelor acesteia în situaţia dedusă judecăţii.
Potrivit unui referat aprobat de Comitetul de credite al centralei la data de 21 martie 2008, societăţile identificate de C.R.F. România SA ca făcând parte din grupul P.I.B., sunt următoarele: SC P.I.B. SRL, S.C. „M.T." SRL, SC T.C.X. SA, SC T.G. SRL, Fundaţia M.M., SC L.T. SRL, SC W.W. România SRL, SC G.P.C. S.C. SRL şi IMM Spa, cu menţiunea că SC P.I.B. SRL deţine participaţii şi la alte societăţi comerciale, inclusiv la SC R.F.I. R.E. SRL, unde deţine 49% din capitalul social al acesteia, recurentul având calitatea de administrator al acestei ultime societăţi.
De asemenea, la momentul eliberării garanţiei, SC P.I.B. SRL avea calitatea de debitor al SC R.F.I.R.E. SRL iar recurentul avea atribuţii/ calităţi în diverse societăţi comerciale ale grupului P. sau în alte societăţi care aveau legături comerciale cu SC P.I.B. SRL care solicitau finanţare, situaţie care de altfel rezultă din chiar cuprinsul scrisorii adresate de recurent Băncii Naţionale a României (filele 133-141).
Este evident că recurentul, în calitate de administrator/ acţionar era interesat ca societăţile în cauză să obţină credite cât mai ieftine, avantajoase, iar pe de altă parte instituţia de credit era/ trebuia să fie interesată, să acorde credite în condiţii de prudenţialitate, profitabile şi acoperite cu garanţii corespunzătoare.
Recurentul, în calitate de membru al Consiliului de administraţie al C.R.F. România SA, în raport de dispoziţiile art. 1441 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 31/1990, menţionate, avea obligaţia de a-şi exercita mandatul cu prudenţa şi diligenţa unui bun administrator, cu loialitate, în interesul societăţii.
Dată fiind situaţia expusă anterior, chiar dacă nu există o calificare juridică a faptelor care intră în zona conflictelor de interese, este evident că recurentul, la momentul supunerii spre aprobare a celor două operaţiuni juridice: acordarea unui credit către SC P.I.B. SRL şi eliberarea garanţiilor colaterale, nu putea satisface în acelaşi timp exigenţele atribuţiilor ce-i reveneau ca membru al Consiliului de administraţie al instituţiei de credit, cât şi interesele obţinerii unor credite avantajoase de către SC P.I.B. SRL care deţinea 49% din capitalul social al societăţii menţionate, unde recurentul era administrator.
Prin urmare, date fiind legăturile comerciale şi interesele economice ale societăţilor comerciale din grupul P., este evidentă lipsa de obiectivitate şi imparţialitate la momentul exprimării votului a unei persoane care deţine atribuţii/ calităţi, atât în cadrul societăţilor comerciale, cât şi în cadrul instituţiei de credit, dar care nu converg către un interes comun.
Neîndeplinirea obligaţiei de diligenţă şi prudenţă în exercitarea mandatului de administrator al băncii, în interesul acesteia, reţinută de B.N.R. în actele contestate, este justificată şi de faptul că ulterior împotriva SC M. SRL, societatea grupului P. a fost deschisă procedura simplificată de insolvenţă, prin Încheierea nr. 782/F din 18 iunie 2009 a Tribunalului Satu Mare, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. 2359/83/2009.
În consecinţă, în mod corect, în cuprinsul deciziilor atacate, s-a reţinut nerespectarea dispoziţiilor art. 1441 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 31/1990, cu modificările şi completările ulterioare.
Pe de altă parte, în acest context, în raport de dispoziţiile art. 1443 alin. (1) din legea menţionată, recurentul trebuia să nu ia parte la nicio deliberare privitoare la operaţiunile juridice de acordare a creditului şi eliberarea garanţiilor colaterale, însă, acesta a participat la procesul decizional şi a votat favorabil, dovadă în acest sens fiind procesele verbale ale şedinţelor Consiliului de administraţie al băncii din 17 decembrie 2008 şi 18 martie 2008.
Susţinerile recurentului referitoare la faptul că votul exprimat a fost dat în vederea retragerii facilităţilor de credit acordate anterior sunt neconforme cu realitatea, respectiv cu procesul verbal al şedinţei Consiliului de administraţie din 18 martie 2008 (fila 22) din cuprinsul căruia rezultă fără putinţă de tăgadă că acesta a votat favorabil pentru aprobarea creditului către SC P.I.B. SRL.
Faţă de toate considerentele expuse, Înalta Curte apreciază că actele a căror anulare se solicită nu sunt afectate de viciul de nelegalitate, fiind emise cu aplicarea corectă a dispoziţiilor legale ce au stat la baza emiterii lor.
În consecinţă, în raport de dispoziţiile art. 20 din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de G.A.I. împotriva Hotărârii nr. 27 din 30 iunie 2010 şi a Hotărârii nr. 14 din 3 mai 2010 ale Consiliului Băncii Naţionale a României, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2851/2011. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2915/2011. Contencios. Anulare act... → |
|---|
