ICCJ. Decizia nr. 2915/2011. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2915/2011
Dosar nr. 39/43/2009
Şedinţa publică din 20 mai 2011
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta F. Mureş a chemat în judecată pe pârâţii Guvernul României, Consiliul Judeţean Mureş - Comisia de Inventariere şi Consiliul Local Crăieşti solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa în cauză să dispună anularea parţială a Anexei nr. 32 din HG nr. 964/2002, poziţia 17.
În întâmpinarea formulată în cauză, pârâtul Consiliul Judeţean Mureş a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive, cu motivarea că nu are nicio competenţă în întocmirea inventarului bunurilor imobile care alcătuiesc domeniul de interes public al comunelor sau oraşelor din judeţul Mureş. Mai precis, pârâtul arată că aceste inventare sunt întocmite de comisiile speciale din primării, sunt însuşite prin hotărâri ale consiliilor locale şi sunt centralizate de consiliul judeţean, care le înaintează Guvernului pentru emiterea hotărârii de atestare a apartenenţei la domeniul public local sau judeţean.
Pe fondul cauzei, pârâtul Consiliul Judeţean Mureş a solicitat respingerea acţiunii.
Pârâtul Guvernul României a formulat întâmpinare, în care a invocat excepţia tardivităţii acţiunii, întrucât, în raport de dispoziţiile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 şi de faptul că HG nr. 964/2002 a fost publicată în M.Of. al României nr. 686 bis din 17 septembrie 2002, aceasta a fost depusă cu depăşirea termenului de decădere de un an.
Pe fondul cauzei, pârâtul Guvernul României a cerut respingerea acţiunii.
Ministerul Administraţiei şi Internelor a formulat cerere de intervenţie în interesul pârâtului Guvernul României, în care a solicitat respingerea acţiunii reclamantei.
În motivarea acestei cereri, intervenientul a invocat excepţia tardivităţii acţiunii, pentru aceleaşi considerente expuse de pârâtul Guvernul României.
Prin notele scrise depuse la dosar, pârâtul Consiliul Local Crăieşti a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, cu motivarea că aceasta din urmă nu a făcut dovada că deţine un titlu valabil asupra bunurilor din Anexa nr. 32 la HG nr. 964/2002.
Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 100 din 24 iunie 2010, a respins excepţiile invocate în cauză, a respins cererea de intervenţie accesorie formulată de Ministerul Administraţiei şi Internelor, a admis acţiunea reclamantei F. Mureş şi a dispus anularea parţială a Anexei nr. 32 din HG nr. 964/2002, poziţia 17.
Pentru a pronunţa o asemenea soluţie, prima instanţă a reţinut următoarele:
1) Excepţia tardivităţii acţiunii este nefondată, întrucât actul administrativ dedus judecăţii a fost publicat în M.Of. al României nr. 686 bis din 17 septembrie 2002, iar reclamanta a formulat mai multe acţiuni pentru anularea parţială a acestui act. Relevanţă pentru adoptarea acestei soluţii prezintă sentinţa nr. 1595 din 3 noiembrie 2009 a Judecătoriei Reghin.
2) Excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei este neîntemeiată, deoarece din actele existente la dosar rezultă faptul că partea în discuţie deţine calitatea de proprietar al bunurilor aflate în litigiu.
3) Excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Consiliul Judeţean Mureş este nefondată, întrucât art. 21 alin. (3) din Legea nr. 213/1998 precizează următoarele: consiliile judeţene centralizează listele întocmite de primari şi însuşite de consiliile locale. Ca atare, hotărârea judecătorească îi este opozabilă.
4) Pe fondul cauzei, prima instanţă a arătat că actul administrativ contestat are caracter constitutiv de drepturi, întrucât se referă la regimul juridic al bunurilor respective şi confirmă calitatea acestora de bunuri care fac parte din domeniul public al unităţii administrativ-teritoriale.
În opinia instanţei, emitentul actului administrativ era responsabil de legalitatea acestuia şi trebuia să verifice dacă toate bunurile cuprinse în inventarele adoptate prin hotărâri ale consiliilor locale sau judeţene au calitatea de bunuri ce pot fi incluse în domeniul public.
Pe de altă parte, instanţa a reţinut faptul că hotărârea nr. 19/2001 a Consiliului Local Crăieşti reprezintă o operaţiune prealabilă emiterii actului administrativ litigios, fără ca ea să fie producătoare de efecte juridice.
În plus, hotărârea nr. 19/2001 nu a fost comunicată reclamantei, motiv pentru care aceasta nu poate fi culpabilă de necontestarea sa în termenul legal.
Un alt argument în sprijinul nelegalităţii Anexei nr. 32 din HG nr. 964/2002, poziţia 17, este reprezentat de faptul că Anexa la Legea nr. 213/1998 nu include bunurile imobile în care îşi desfăşoară activitatea cooperativele de consum în categoria bunurilor care aparţin domeniului public al comunelor.
Totodată, reclamanta a probat faptul că este proprietara bunurilor aflate în discuţie prin depunerea sentinţei nr. 1595 din 3 noiembrie 2009 a Judecătoriei Reghin.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recursuri pârâtul Guvernul României şi intervenientul Ministerul Administraţiei şi Internelor.
I. Pârâtul Guvernul României a solicitat casarea sa şi respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
În motivarea căii de atac, încadrată în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentul a susţinut faptul că sentinţa contestată este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii.
În dezvoltarea acestui motiv de recurs au fost formulate de către recurent următoarele critici de nelegalitate:
2) Prima instanţă a înlăturat în mod greşit susţinerea pârâtului privind necesitatea contestării, anterior, de către reclamantă a hotărârii nr. 19/2001 emisă de Consiliul Local Crăieşti.
Pe acest aspect, recurentul arată că actul mai sus individualizat reprezintă un act administrativ de sine stătător, care este cenzurabil, sub aspectul legalităţii şi temeiniciei, de către instanţele de contencios administrativ competente.
Cu alte cuvinte, în raport de prevederile Legii nr. 213/1998, voinţa juridică de a include anumite bunuri în domeniul public de interes local aparţine autorităţilor publice locale care, în realizarea autonomiei locale, îşi însuşeşte inventarul prin hotărârea consiliului local; prin urmare, efectul juridic al actului emis de autoritatea centrală este doar de atestare a regimului juridic al proprietăţii publice de interes judeţean sau local, după caz.
În concepţia recurentului, hotărârile de guvern de atestare a domeniului public de interes local nu au efect constitutiv de drepturi, astfel că necontestarea datelor cuprinse în hotărârea consiliului local, centralizate de Consiliul Judeţean Mureş, constituie un fine de neprimire al acţiunii.
3) Prin emiterea HG nr. 964/2002 nu a fost reglementat un alt regim juridic al bunurilor, ci s-a realizat o operaţiune de determinare, de inventariere a bunurilor ce aparţin domeniului public judeţean sau de interes local.
Prin natura sa, HG nr. 964/2002 nu creează drepturi noi, nu stabileşte şi nici nu modifică regimul juridic al respectivelor bunuri; ca atare, acest act administrativ nu vatămă vreun drept sau legitim.
Reclamanta putea să-şi apere dreptul de proprietate asupra bunului litigios prin promovarea unei acţiuni în revendicare.
I. Intervenientul Ministerul Administraţiei şi Internelor a solicitat modificarea sentinţei atacate, în sensul respingerii acţiunii, fie pe cale de excepţie, fie ca neîntemeiată.
1. În motivarea căii de atac, încadrabilă în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentul a susţinut următoarele:
2. Soluţia instanţei de fond în privinţa excepţiei tardivităţii introducerii acţiunii este greşită, deoarece art. 11 din Legea nr. 554/2004, modificată, menţionează faptul că cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ sau recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei cauzate se pot introduce în termen de 6 luni, iar pentru motive temeinice, cererea poate fi introdusă şi peste acest termen, dar nu mai târziu de un an de la data emiterii actului.
După ce a reamintit data publicării HG nr. 964/2002, recurentul a arătat că intimata-reclamantă a formulat acţiunea cu depăşirea termenului legal.
2) HG nr. 964/2002 a fost adoptată după ce hotărârile consiliilor locale şi ale consiliului judeţean au rămas executorii, ca urmare a publicării lor, în condiţiile legii. Atâta timp cât aceste hotărâri nu au fost anulate, trebuie să se prezume faptul că au fost emise cu respectarea principiului legalităţii şi sunt executorii.
În raport de dispoziţiile art. 21 alin. (3) din Legea nr. 213/1998, Guvernul României nu trebuie să cenzureze hotărârile autorităţilor locale sau judeţene.
Intimata-reclamantă nu a făcut dovada dreptului de proprietate asupra bunurilor litigioase.
În întâmpinarea formulată în cauză, intimata-reclamantă a solicitat respingerea recursurilor (filele 25-26 dosar).
Analizând sentinţa atacată, în raport cu criticile formulate, cât şi din oficiu, în baza art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursurile sunt nefondate pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Instanţa de control judiciar constată că, în speţă, nu sunt întrunite cerinţele impuse de art. 304 sau art. 3041 C. proc. civ., în vederea casării sau modificării hotărârii: prima instanţă a reţinut corect situaţia de fapt, în raport de materialul probator administrat în cauză, şi a realizat o încadrare juridică adecvată.
Prin cererea dedusă judecăţii, intimata-reclamantă a solicitat instanţei de contencios administrativ anularea parţială a Anexei nr. 32, poziţia 17 din HG nr. 964/2002 privind inventarul bunurilor care aparţin domeniului public al comunei Crăieşti, judeţul Mureş.
3) Critica recurentului Ministerul Administraţiei şi Internelor referitoare la greşita soluţionare a excepţiei tardivităţii acţiunii este nefondată.
Astfel, conform art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, modificată, pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ individual, cererea poate fi introdusă şi peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de un an de la data comunicării actului, data luării la cunoştinţă, data introducerii cererii sau data încheierii procesului-verbal de conciliere, după caz.
Potrivit art. 11 alin. (5) din aceeaşi reglementare, termenul prevăzut la alin. (1) este termen de prescripţie, iar termenul prevăzut la alin. (2) este termen de decădere.
În jurisprudenţa instanţei supreme, s-a statuat faptul că, în privinţa anexelor la hotărârile Guvernului de atestare a bunurilor aparţinând domeniului public, termenul de prescripţie şi termenul de decădere pentru introducerea acţiunii în contencios administrativ se calculează de la data publicării lor, respectiv de la data la care persoanei vătămate i-au fost comunicate ori aceasta a luat efectiv cunoştinţă de conţinutul lor, iar nu de la data publicării în Monitorul Oficial al României a hotărârii Guvernului care conţine menţiunea „anexele se publică ulterior".
În speţa dedusă judecăţii, se poate aprecia că intimata-reclamantă a luat cunoştinţă de Anexa nr. 32, poziţia 17 din HG nr.964/2002 din momentul pronunţării sentinţei nr. 1595 din 3 noiembrie 2009 de către Judecătoria Reghin (rămasă irevocabilă prin nerecurare – filele 27-28 dosar recurs), prin care s-a constatat că F. Mureş a dobândit dreptul de superficie constând în dreptul de proprietate asupra construcţiei Magazin Mixt şi Bufet Crăieşti şi dreptul de folosinţă asupra terenului aferent, în suprafaţă de 1549 mp, înscrise în C.F. nr. 1757/1 Crăieşti, nr. topo 585/1/1, 585/2/1 şi prin care s-a dispus înscrierea acestui drept de superficie în cartea funciară pe numele reclamantei.
Aşadar, se poate concluziona de către instanţa de control judiciar în sensul că intimata-reclamantă a promovat prezenta cerere de chemare în judecată în termenul legal, reglementat de textele anterior individualizate.
1) Criticile recurenţilor referitoare la faptul că hotărârea nr. 19/2001 emisă de Consiliul Local Crăieşti este un act administrativ de sine stătător, producător de efecte juridice, ce trebuia contestat în prealabil de către intimata-reclamantă sunt nefondate.
În opinia Înaltei Curţi, conform art. 1 din Legea contenciosului administrativ, în litigiile având ca obiect anularea unor poziţii din anexele la o hotărâre de Guvern pentru atestarea domeniului public al unităţilor administrativ-teritoriale, actul vătămător este hotărârea de Guvern, iar nu hotărârile emise de autorităţile locale privind însuşirea inventarului bunurilor din domeniul public, care sunt acte prealabile, cu caracter preparator şi care nu produc efecte juridice proprii, fiind supuse aprobării prin actul de autoritate al Guvernului. Ca atare, Hotărârea Guvernului este actul care schimbă regimul juridic aplicabil bunurilor respective şi care, astfel, poate aduce atingere dreptului de proprietate ori interesului legitim al altor persoane.
De asemenea, instanţa de control judiciar nu poate primi critica recurentului Guvernul României, în sensul că hotărârile acestei autorităţi publice centrale de atestare a domeniului public de interes local nu au efect constitutiv de drepturi, motiv pentru care necontestarea datelor cuprinse în hotărârea consiliului local, centralizate de Consiliul Judeţean Mureş, constituie un fine de neprimire al acţiunii.
Mai precis, trebuie avute în vedere prevederile art. 18 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, modificată, potrivit cărora instanţa este competentă să se pronunţe, în afara situaţiilor prevăzute la art. 1 alin. (6), şi asupra legalităţii operaţiunilor administrative care au stat la baza emiterii actului supus judecăţii.
Din modul de redactare a textului legal anterior citat, rezultă că, în situaţia în care a fost pusă în discuţie şi legalitatea „operaţiunilor administrative" prealabile emiterii unui act administrativ, instanţa va trebui să se pronunţe şi asupra acestui aspect.
În concluzie, se poate afirma că este aplicabilă următoarea regulă: dacă, din modul de formulare a acţiunii, o „cenzură" a operaţiunilor administrative prealabile emiterii actului administrativ contestat se impune, instanţa de contencios administrativ are dreptul să se pronunţe asupra valabilităţii acestor operaţiuni prealabile.
De altfel, această nevaliditate poate constitui motivul de anulare a actului dedus controlului de legalitate.
În fine, instanţa de control judiciar apreciază că este nefondată şi ultima critică formulată de recurentul-intervenient potrivit cu care intimata-reclamantă nu a făcut dovada dreptului de proprietate asupra bunurilor litigioase.
Pe acest aspect, trebuie avute în vedere probatoriile administrate în cauză: sentinţa nr. 1595 din 3 noiembrie 2009 pronunţată de către Judecătoria Reghin (rămasă irevocabilă prin nerecurare – filele 27-28 dosar recurs); autorizaţia pentru executare de lucrări nr. 430 din 18 mai 1971 emisă de fostul Comitet Executiv al Consiliului Popular al judeţului Mureş – fila 8 dosar 2552/2005 al Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal); adeverinţa nr. 194 din 1 aprilie 1969 emisă de Comitetul Executiv al Consiliului Popular al comunei Crăieşti în care se consemnează aprobarea fondurilor necesare pentru construirea de construirea unui magazin mixt în sat de către cooperativa din Riciu şi scoaterea din circuitul agricol a suprafeţei de 2.158 mp teren arabil, situat în intravilanul satului Crăieşti – fila 11 acelaşi dosar.
Faţă de împrejurarea că instanţa de fond a interpretat în mod legal şi corect prevederile normative anterior indicate, nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ, raportat la art. 20 şi art. 28 din Legea nr. 554/2004, va respinge recursurile ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de Guvernul României şi Ministerul Administraţiei şi Internelor împotriva sentinţei nr. 100 din 24 iunie 2010 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 20 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2907/2011. Contencios. Anulare acte emise de... | ICCJ. Decizia nr. 2918/2011. Contencios. Anulare act... → |
|---|
