ICCJ. Decizia nr. 2938/2011. Contencios. Litigiu privind funcţionarii publici (Legea Nr.188/1999). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2938/2011
Dosar nr. 1727/57/2010
Şedinţa publică din 20 mai 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta M.N.M., reprezentată de Sindicatul Administraţiei Publice „Forţa Legii" a chemat în judecată pe pârâţii Primarul Municipiului Lupeni şi Agenţia Naţională a funcţionarilor publici solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa în cauză să constate îndeplinirea de către reclamantă a condiţiilor prevăzute de lege pentru promovarea în clasă, în funcţia publică deţinută şi să dispună ca pârâta A.N.F.P. să acorde avizul pentru promovarea în clasă a reclamantei, iar pârâtul Primarul Municipiului Lupeni să emită actul administrativ în acest sens.
În întâmpinarea formulată în cauză, pârâta Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici a invocat excepţia neîndeplinirii procedurii prealabile, conform art. 7 din Legea nr. 554/2004, modificată.
De asemenea, pârâta a invocat şi excepţia lipsei de obiect a acţiunii, cu motivarea arătată în acest act procesual, aflată la filele 33-34 dosar.
În speţă, a depus întâmpinare şi pârâtul Primarul Municipiului Lupeni, care a considerat că acţiunea a rămas fără obiect, argumentele care sprijină această opinie fiind relevate la fila 30 dosar.
Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 6 din 11 ianuarie 2011, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Primarului Municipiului Lupeni, ridicată din oficiu şi a respins acţiunea reclamantei pe acest considerent, a admis excepţia lipsei procedurii administrative prealabile şi, în consecinţă, a respins acţiunea faţă de pârâta Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici ca inadmisibilă.
Pentru a pronunţa o asemenea soluţie, prima instanţă a reţinut următoarele:
Litigiul dintre părţi se referă, în esenţă, la neacordarea avizului sau, mai precis, la acordarea acestuia, condiţionat de constatarea faptului că, la momentul absolvirii examenului de licenţă, reclamanta avea calitatea de funcţionar public. Avizul solicitat era necesar pentru transformarea postului de funcţionar public deţinut de persoana fizică aflată în discuţie.
Pârâtul Primarul Municipiului Lupeni nu are atribuţii delegate în legătură cu emiterea avizului solicitat de reclamantă, astfel că această instituţie publică locală nu are legitimare procesuală pasivă.
Cât priveşte excepţia lipsei procedurii administrative prealabile, reclamanta, prin reprezentant, nu a făcut o asemenea dovadă. Solicitarea reclamantei de emitere a avizului necondiţionat, fără proba comunicării acestei cereri pârâtei Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici sau a înregistrării acesteia la pârâtă nu echivalează cu îndeplinirea acestei condiţii de admisibilitate a acţiunii în contencios administrativ.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta M.N.M., reprezentată de Sindicatul Administraţiei Publice „Forţa Legii", care a solicitat modificarea sa, în sensul admiterii acţiunii.
În motivarea căii de atac, încadrabilă în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta a susţinut faptul că sentinţa contestată este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii.
În dezvoltarea acestui motiv de recurs au fost formulate de către recurentă următoarele critici de nelegalitate:
Instanţa de fond nu a ţinut seama de situaţia de fapt şi de drept existentă în cauză şi anume de faptul că recurenta este beneficiara dreptului de promovare în clasă, în funcţia publică deţinută de la data absolvirii examenului organizat pentru promovarea în clasă, prin îndeplinirea cumulativă a celor 3 condiţii prevăzute de lege: calitatea de funcţionar public, absolvirea studiilor de nivel superior în specialitatea în care îşi desfăşoară activitatea şi absolvirea examenului de promovare.
Excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Primarul Municipiului Lupeni este greşit soluţionată, deoarece instanţa a fost investită cu două capete de cerere în acţiunea introductivă.
Mai precis, s-a solicitat acordarea avizului pentru promovarea în clasă, care este opozabil A.N.F.P., întrucât această autoritate publică are atribuţii legale de avizare în situaţia stabilirii sau modificării structurii funcţiilor publice.
Al doilea capăt de cerere avea ca obiect obligarea pârâtului Primarul Municipiului Lupeni să emită actul administrativ de trecere a reclamantei într-o clasă superioară, conform art. 63 alin. (5) lit. e) din Legea nr. 215/2001 privind administraţia publică locală.
De asemenea, excepţia lipsei procedurii prealabile este eronat soluţionată, având în vedere faptul că art. 7 din Legea nr. 554/2004 prevede obligativitatea sa numai în cazul actelor administrative.
Or, prin natura sa, avizul A.N.F.P. nu se încadrează în această categorie.
Pe de altă parte, recurenta arată că a îndeplinit o procedură prealabilă cu A.N.F.P., prin adresa nr. 2255 din 24 noiembrie 2010, transmisă prin fax, prin care a solicitat reanalizarea avizului nr. 483137 din 19 iulie 2010 şi emiterea unui aviz favorabil.
Sub acest aspect, recurenta aminteşte faptul că această instituţie a răspuns demersului său prin două adrese cu nr. 511766 din 9 decembrie 2010 şi nr. 512107 din 20 decembrie 2010, în care şi-a exprimat punctul de vedere.
În opinia recurentei, la data la care a promovat examenul (28 mai 2010), un astfel de aviz era necesar şi obligatoriu. Această cerinţă a fost eliminată abia la data de 11 iulie 2010, prin intrarea în vigoare a Legii nr. 140/2010, care a modificat şi completat Legea nr. 188/1999, republicată.
În condiţiile în care recurenta a promovat examenul organizat de autoritatea publică locală în perioada 26-28 mai 2010, această parte consideră că cererea de chemare în judecată nu a rămas fără obiect, deoarece, prin dispoziţia nr. 1974 din 10 decembrie 2010, i-a fost recunoscut dreptul de promovare în clasă.
Pe această linie de idei, recurenta consideră că dreptul său a luat naştere în momentul absolvirii examenului de promovare în clasă şi, din acel moment, trebuia să beneficieze de recunoaşterea lui, de o încadrare, respectiv salarizare corespunzătoare.
În cauză, a fost administrată de către recurentă proba cu înscrisuri (filele 5-6 dosar) pentru a justifica îndeplinirea procedurii prealabile.
Intimatul Primarul Municipiului Lupeni a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat (filele 12-13).
Analizând sentinţa atacată, în raport cu criticile formulate, cât şi din oficiu, în baza art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
În primul rând, critica referitoare la soluţionarea greşită a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Primarului Municipiului Lupeni nu poate fi primită de instanţa de control judiciar.
Aşa cum a reţinut şi curtea de apel, litigiul de contencios administrativ se referă, în esenţă, la neacordarea avizului recurentei pentru promovarea în clasă.
Acest aviz se acordă doar de către A.N.F.P., potrivit legislaţiei aplicabile în materie.
În al doilea rând, critica referitoare la analizarea greşită a excepţiei lipsei procedurii administrative prealabile este nefondată.
Obiectul litigiului de faţă vizează:
- constatarea îndeplinirii de către recurentă a condiţiilor prevăzute de lege pentru promovarea în clasă, în funcţia publică deţinută;
- obligarea intimatei A.N.F.P. să acorde avizul pentru promovarea în clasă a recurentei;
- obligarea intimatului Primarul Municipiului Lupeni să emită actul administrativ pentru promovarea în clasă, în funcţia publică deţinută.
Conform art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată, înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorităţii publice emitente sau autorităţii ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.
Din cele expuse mai sus, rezultă că această cerinţă de admisibilitate a acţiunii este impusă numai în cazul revocării actului administrativ contestat.
Or, în speţa de faţă, Înalta Curte consideră că nu este incidentă această dispoziţie normativă, în raport de obiectul acţiunii.
Incontestabil, în acest litigiu de contencios administrativ se impune o cerere prealabilă prin care recurenta-reclamantă să adreseze autorităţii publice solicitările sale.
Pe de altă parte, trebuie avut în vedere faptul că avizul nu întruneşte cerinţele impuse de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, pentru a fi considerat un act administrativ. Mai precis, acest act constituie o operaţiune administrativă.
Pe cale de consecinţă, refuzul de avizare nu poate fi încadrat, la rândul său, în noţiunea de act administrativ.
În plus, refuzul emiterii unui act administrativ poate fi echivalat cu noţiunea de refuz nejustificat de a soluţiona o cerere, astfel cum a fost definită în art. 2 alin. (1) lit. i) teza I din Legea contenciosului administrativ.
Prin urmare, şi în această situaţie nu se impunea aplicarea art. 7 din legea anterior enunţată.
Potrivit art. 7 alin. (5) din aceeaşi reglementare, nu este obligatorie plângerea prealabilă în cazurile prevăzute la art. 2 alin. (2) din lege, care se referă la actele administrative asimilate: refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim şi nesoluţionarea în termenul legal a cererii.
Inexistenţa unei cereri prealabile sesizării instanţei de judecată constituie un fine de primire a acţiunii în contencios administrativ, ceea ce atrage respingerea acesteia ca inadmisibilă.
Înalta Curte constată că actele existente la filele 15-16 dosar fond nu fac dovada comunicării cererii adresate de recurentă autorităţilor publice intimate, prin intermediul faxului.
În acelaşi timp, adresele aflate la filele 5 şi 6 dosar recurs nu sunt suficiente pentru a atrage nelegalitatea sentinţei atacate.
În raport de soluţia adoptată, celelalte critici formulate de recurentă pe fondul cauzei nu se mai impun a fi analizate de instanţa de control judiciar.
Faţă de împrejurarea că nu este incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ, raportat la art. 20 şi art. 28 din Legea nr. 554/2004, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Sindicatul Administraţiei Publice Forţa Legii Dolj, în calitate de reprezentant legal al reclamantei M.N.M. împotriva sentinţei nr. 6 din 11 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Alba-Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 20 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2937/2011. Contencios. Refuz soluţionare... | ICCJ. Decizia nr. 2939/2011. Contencios. Anulare act de control... → |
|---|
