ICCJ. Decizia nr. 2951/2011. Contencios. Anulare act administrativ. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2951/2011
Dosar nr. 2152/1/2011
Şedinţa publică din 20 mai 2011
Asupra cererii de revizuire de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, revizuenta SC E.G. SA a solicitat în contradictoriu cu intimaţii Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, Ministerul Sănătăţii şi A.N.P.C. anularea deciziei nr. 1201/2011 pronunţată de această instanţă, în condiţiile în care această hotărâre judecătorească este contrară sentinţei nr. 39/2010 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 4959/2010 a instanţei supreme.
Cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ.
În motivarea căii extraordinare de atac, revizuenta a susţinut că, în anul 2009, Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale a emis trei ordine succesive în materia producerii băuturilor alcoolice fermentate nedistilate, în raport cu care a formulat acţiune în anulare.
Primul ordin nr. 192/2009 a fost anulat prin sentinţa din 28 septembrie 2009 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, care a rămas irevocabilă prin Decizia din 29 aprilie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Ulterior, aceeaşi autoritate publică centrală a emis ordinul nr. 334/2009, care a fost anulat prin sentinţa din 15 februarie 2010 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, care a rămas irevocabilă prin Decizia din 12 noiembrie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
La data de 16 decembrie 2009, după introducerea acţiunii având ca obiect anularea ordinului nr. 334/2009, a fost adoptat ordinul nr. 766/2009, prin care s-a abrogat ordinul nr. 334/2009.
Acest ultim act administrativ a fost anulat prin sentinţa din 12 mai 2010 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, care, însă, a fost modificată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia din 1 martie 2011, ca urmare a admiterii recursurilor declarate în cauză.
În esenţă, revizuenta susţine faptul că, în vederea reglementării aceluiaşi domeniu de activitate, au fost adoptate trei ordine cu un conţinut normativ identic, dar care au doar număr şi dată de emitere diferite.
În plus, revizuenta menţionează că litigiile anterior individualizate au avut loc între aceleaşi părţi, însă, soluţia pronunţată în cazul ordinului nr. 766/2009 este contrară hotărârilor judecătoreşti irevocabile anterior arătate.
În opinia revizuentei, în cauză sunt întrunite condiţiile impuse de art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., întrucât actele administrative care au făcut obiectul litigiilor anterior prezentate au acelaşi conţinut normativ, aceeaşi cauză şi aceleaşi părţi.
În aceste condiţii, există o contrarietate de hotărâri irevocabile, prin care s-a dat o rezolvare contrară de către judecător, atât prin considerente, cât şi prin dispozitiv. Prin aceasta, a fost încălcată autoritatea de lucru judecat.
Revizuenta a depus la dosar înscrisurile pe care le-a menţionat în cerere.
Intimaţii Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi A.N.P.C. au formulat întâmpinării în care au solicitat respingerea cererii de revizuir.
Analizând cererea de revizuire, în raport cu motivele formulate, dar şi cu apărările realizate de părţile adverse, Înalta Curte apreciază că aceasta este fondată pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Calea extraordinară de atac a revizuirii unei hotărâri judecătoreşti, întemeiată pe contrarietate de sentinţe, reprezintă o creaţie legislativă, în baza căreia legiuitorul a înţeles să nu lase să subziste în circuitul juridic hotărâri judecătoreşti contrare, respectiv să se nege printr-o hotărâre ulterioară ceea ce s-a rezolvat irevocabil printr-o altă sentinţă anterioară.
Aceasta este expresia principiului stabilităţii şi securităţii raporturilor juridice.
Dacă nu s-ar aplica principiile de mai, ar însemna ca autoritatea investită prin lege cu competenţa de a adopta acte administrative normative să poată emite astfel de acte, cu acelaşi conţinut normativ, deşi, în precedent, pe cale jurisdicţională, s-a anulat un act cu acelaşi conţinut.
Această împrejurare echivalează cu nesocotirea unei hotărâri judecătoreşti intrate în autoritatea lucrului judecat, care este obligatoriu a fi respectată şi care nu poate fi ignorată de nicio autoritate publică sub aspectul celor statuate prin hotărâre.
Conform art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., cererea de revizuire este admisibilă în condiţiile în care există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în urma şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate.
Aceste dispoziţii normative se aplică şi atunci când hotărârile potrivnice sunt date de instanţe de recurs.
Invocarea motivului prevăzut de art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii:
Există hotărâri definitive contradictorii.
Textul nu distinge, ceea ce înseamnă că această cerinţă este îndeplinită chiar dacă prin hotărârile potrivnice nu s-a rezolvat fondul.
Hotărârile potrivnice să fie pronunţate în aceeaşi pricină.
Ca atare, trebuie reţinută tripla identitate de părţi, obiect şi cauză, care sunt elementele autorităţii de lucru judecat.
Hotărârile să fie date în dosare diferite.
În al doilea proces să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, instanţa să fi omis să se pronunţe asupra ei.
Să se ceară anularea celei de a doua hotărâri.
În speţa de faţă, Înalta Curte reţine faptul că, prin ordinul din 31 martie 2009 emis de Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale a fost reglementată producerea băuturilor alcoolice fermentate nedistilate, altele decât berea şi vinul, destinate consumului uman ca atare.
În art. 3 din acest act administrativ se precizează că utilizarea amidonului şi/sau a zaharurilor în scopul creşterii concentraţiei alcoolice, precum şi utilizarea alcoolului de orice natură la fabricarea băuturilor prevăzute la art. 1 sunt interzise.
Ordinul din 31 martie 2009 a fost anulat prin sentinţa din 28 septembrie 2009 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, care a rămas irevocabilă prin Decizia din 29 aprilie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
În considerentele deciziei instanţei supreme s-a reţinut faptul că nu au fost respectate prevederile art. 40 alin. (4) şi art. 75, art. 76 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, precum şi art. 7 alin. (2) din OG nr. 42/1995, republicată (act normativ în baza căruia a fost emis Ordinul din 31 martie 2009).
Prin ordinul nr. 334/2009 emis de Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale şi A.N.P.C. au fost aprobate Normele tehnice privind definirea, descrierea, prezentarea şi etichetarea băuturilor alcoolice fermentate nedistilate, altele decât berea şi vinul, destinate consumului uman ca atare.
În art. 2 alin. (3) din ordinul anterior individualizat se arată că utilizarea la fermentare a zaharurilor, a amidonului sau a altor produse similare în scopul creşterii potenţialului alcoolic este interzisă.
Este de observat faptul că textul anterior citat are un conţinut normativ similar cu cel al art. 3 din ordinul din 31 martie 2009.
În art. 2 alin. (1) din acest ordin se prevede că, în sensul prezentelor norme tehnice, băutura alcoolică fermentată nedistilată este obţinută în exclusivitate prin fermentarea următoarelor materii prime agricole: fructe şi/sau părţi de fructe din plantaţii pomicole şi/sau din plantaţii de arbuşti fructiferi din cultura şi/sau flora spontană (afine, agrişe, coacăze, mure, zmeură, cătină, coarne, măceşe, porumbe, etc); produse apicole; must de mere/pere sau alte fructe, must concentrat de mere/pere sau alte fructe, must concentrat rectificat de mere/pere sau alte fructe, în proporţie de minimum 50% din produsul final.
Acest ordin a fost anulat prin sentinţa din 15 februarie 2010 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, care a rămas irevocabilă prin Decizia din 12 noiembrie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
În considerentele deciziei instanţei supreme s-a reţinut faptul că nu au fost respectate prevederile art. 12, art. 75 şi art. 76 din Legea nr. 24/2000, precum şi alte art. 34 din OUG nr. 97/2001 privind reglementarea producţiei, circulaţiei şi comercializării alimentelor.
Prin ordinul din 16 decembrie 2009 emis de Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, Ministerul Sănătăţii şi A.N.P.C. au fost aprobate Normele tehnice privind fabricarea, natura şi calitatea materiilor prime, ambalare, etichetarea şi comercializarea băuturilor alcoolice fermentate nedistilate, altele decât berea şi vinul, destinate consumului uman ca atare.
Art. 2 alin. (1) din acest ordin prevede că băuturile alcoolice fermentate nedistilate, altele decât berea şi vinul, destinate consumului uman ca atare, sunt produse alcoolice fermentate nedistilate obţinute în exclusivitate prin fermentarea unor produse agricole.
Art. 2 alin. (2) din ordin menţionează că produsele agricole admise pentru a fi utilizate ca atare sau în amestec la fabricarea băuturilor alcoolice fermentate nedistilate, altele decât berea şi vinul, destinate consumului uman ca atare, sunt următoarele: a) fructe şi/sau părţi de fructe, cu excepţia strugurilor, provenite din plantaţii pomicole şi/sau din plantaţii de arbuşti fructiferi din cultura şi/sau flora spontană; b) produse apicole; c) must şi/sau must concentrat şi/sau must concentrat rectificat obţinut în exclusivitate din produsele agricole prevăzute la alin. (2) lit. a).
De menţionat faptul că art. 2 alin. (1) şi (2) din ordinul mai sus indicat are un conţinut normativ similar cu cel al art. 2 alin. (1) din ordinul nr. 334/2009.
De asemenea, art. 3 alin. (1) din ordinul din 16 decembrie 2009 precizează că utilizarea la fermentare a zaharurilor, a amidonului sau a altor produse similare în scopul creşterii potenţialului alcoolic este interzisă.
Acest ultim text normativ are un conţinut identic cu cel al art. 2 alin. (3) din ordinul nr. 334/2009.
Ordinul din 16 decembrie 2009 a fost anulat prin sentinţa din 12 mai 2010 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, care, însă, a fost modificată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia din 1 martie 2011, ca urmare a admiterii recursurilor declarate în cauză.
Din cele anterior prezentate rezultă următoarele:
Există hotărâri definitive contradictorii.
Există tripla identitate de părţi, obiect şi cauză, care sunt elementele autorităţii de lucru judecat.
De menţionat faptul că instituţia autorităţii de lucru judecat împiedică „o nouă judecată” a unei cereri deja soluţionate.
Pentru a exista identitate de obiect, nu este nevoie ca acesta să fie formulat în acţiunile deduse judecăţii în acelaşi mod, ci este suficient ca din cuprinsul cererilor de chemare în judecată să rezulte că scopul final urmărit de reclamant este acelaşi în toate acţiunile.
Principiul autorităţii lucrului judecat, care rezultă din art. 1201 C. civ., împiedică nu numai judecarea din nou a unui proces terminat, care are acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi este purtat între aceleaşi părţi, ci şi contrazicerile dintre două hotărâri judecătoreşti, în sensul că drepturile recunoscute unei părţi printr-o hotărâre definitivă să nu fie contrazise printr-o altă hotărâre ulterioară, pronunţată într-un alt proces.
În fine, excepţia autorităţii lucrului judecat este o excepţie de fond, fiind în legătură cu condiţiile de exerciţiu ale acţiunii, peremptorie (dirimantă) pentru că tinde la respingerea cererii şi absolută, întrucât este reglementată prin norme imperative.
Hotărârile aflate în discuţie au fost date în dosare diferite.
În al doilea proces să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, instanţa să fi omis să se pronunţe asupra ei.
Pe acest aspect, este de semnalat faptul că excepţia autorităţii lucrului judecat nu a fost invocată în cadrul litigiului în care s-a solicitat anularea ordinului din 16 decembrie 2009, finalizat prin pronunţarea deciziei din 1 martie 2011 de către instanţa supremă.
În speţa de faţă, s-a solicitat anularea ultimei hotărâri, respectiv a deciziei din 1 martie 2011.
În consecinţă, în raport de toate argumentele anterior prezentate, Înalta Curte, în temeiul art. 327 alin. (1) teza finală C. proc. civ., va admite cererea de revizuire întemeiată pe prevederile art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. şi va anula Decizia din 1 martie 2011 pronunţată de instanţa supremă în Dosarul nr. 302/42/2010.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite cererea de revizuire formulată de revizuenta SC E.G. SA, prin administrator judiciar special B.A. împotriva deciziei nr. 1201 din 1 martie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Anulează Decizia nr. 1201 din 1 martie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în Dosarul nr. 302/42/2010.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 20 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2941/2011. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 2955/2011. Contencios. Despăgubire. Recurs → |
|---|
