ICCJ. Decizia nr. 2957/2011. Contencios. Constatarea calităţii de lucrător/colaborator al securităţii (OUG nr.24/2008). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2957/2011
Dosar nr. 2240/2/2009
Şedinţa publică din 24 mai 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 12 martie 2009, reclamantul C.N.S.A.S. a formulat acţiune în constatarea calităţii de colaborator al Securităţii în privinţa pârâtului B.M.N.A.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că în fapt, prin cererea din 25 ianuarie 2007, adresată C.N.S.A.S. de către Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989, se solicita, în temeiul Legii nr. 187/1999 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea poliţiei politice comuniste, verificarea, sub aspectul stabilirii calităţii de agent sau de colaborator al Securităţii, a persoanelor care deţin titlul de revoluţionar. Ţinând cont de faptul că domnul B.M.N.A. este deţinător al titlului de luptător pentru victoria Revoluţiei din decembrie 1989 şi având în vedere prevederile art. 3 lit. z) din OUG nr. 24/2008, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008, precum şi faptul că la data intrării în vigoare a acestei ordonanţe, verificările prevăzute de lege, demarate în urma solicitării invocate, se aflau în derulare, potrivit art. 33 alin. (1), cererea formulată de către Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 este legală.
A arătat reclamantul că, aşa cum rezultă şi din cuprinsul notei de constatare din 15 august 2008, domnul B.M.N.A. a fost recrutat, în calitate de colaborator, în martie 1978, în scopul supravegherii informative a angajaţilor C.T.C.E. Ploieşti, „aflaţi în atenţia” acestor organe, iar numele conspirative atribuite pârâtului în calitate de colaborator sunt următoarele: C. (1978), N. (1977), B.N./N. (1978), A.
S-a mai arătat de către reclamant că pârâtul nu a semnat angajamentul clasic prin care îşi asuma colaborarea cu Securitatea, însă acest fapt este total lipsit de importanţă, deoarece legiuitorul a înţeles să condiţioneze constatarea calităţii de colaborator de stricta furnizare de date şi informaţii organelor de Securitate şi nu de existenţa unui astfel de angajament scris.
A mai arătat reclamantul că, deşi din materialele ofiţerilor se desprinde clar ideea că recrutarea a avut ca scop principal obţinerea de informaţii de specialitate din C.T.C.E. Ploieşti, pârâtul a furnizat Securităţii şi informaţii de altă natură, cum ar fi cele referitoare la relaţii cu cetăţeni străini, aspecte de viaţă privată.
Reclamantul a arătat că informaţiile furnizate Securităţii de către pârât, indiferent sub ce formă, se referă la activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, că informaţiile furnizate vizau îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, respectiv dreptul la viaţă privată prevăzut de art. 17 din Pactul Internaţional privind Drepturile Civile şi Politice.
Pârâtul, deşi legal citat şi fiindu-i încuviinţată amânarea cauzei în vederea pregătirii apărării, nu a depus întâmpinare şi nici nu a prezentat poziţia sa instanţei.
Prin sentinţa civilă nr. 524 din 27 ianuarie 2010 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea formulată de reclamantul C.N.S.A.S., în contradictoriu cu pârâtul B.M.N.A. şi a constatat calitatea de colaborator al Securităţii în privinţa pârâtului.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Analizând conţinutul notei de constatare din 15 august 2008, în coroborare cu înscrisurile depuse la dosar, instanţa a reţinut că situaţia de fapt expusă în cuprinsul notei este confirmată de conţinutul dosarului de reţea, astfel încât s-a verificat măsura în care activităţile pârâtului B.M.N.A. se încadrează în sfera de aplicare a OUG nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii.
S-a reţinut de către instanţă că din documentele invocate reiese în mod cert întrunirea cerinţei referitoare la furnizarea de către pârât organelor de securitate de informaţii privind activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, precum şi faptul că această furnizare de informaţii viza îngrădirea unor drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului.
Astfel, furnizarea acestor informaţii către organele de securitate a expus persoanele în cauză unor consecinţe negative pentru ele (precum supravegherea informativă a acestora ş.a.), vizând îngrădirea dreptului la viaţă privată, consacrat în art. 17 pct. 1 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, ratificat de România prin Decretul nr. 212/1974.
Instanţa a apreciat că, în cauză, apărările pârâtului referitoare la motivele care l-au determinat să accepte colaborarea cu organele fostei Securităţi nu au relevanţă faţă de scopul explicit al reglementării.
Fiind, prin urmare, întrunită ipoteza normei legale cuprinsă în art. 2 lit. b) din OUG nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, instanţa – în temeiul art. 11 din acelaşi act normativ – a admis acţiunea şi a constatat calitatea pârâtului de colaborator al Securităţii.
Împotriva hotărârii instanţei de fond a declarat recurs pârâtul B.N.A., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului, reclamantul a arătat, în esenţă, următoarele:
Hotărârea pronunţată în cauză nu cuprinde motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei şi nici cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.
Motivarea trebuie făcută în concret, simpla afirmaţie că un fapt rezultă din probele dosarului, fără să arate în ce constau aceste probe, constituie în realitate o nemotivare.
Din conţinutul sentinţei recurate rezultă că soluţia instanţei a fot una mai degrabă bazată pe o motivare preexistentă aflată la dispoziţia judecătorului fondului, decât o soluţie pronunţată după analizarea documentelor aflate la dosarul cauzei.
Pe fondul cauzei, acţiunea reclamantului este nedovedită şi se impune a fi respinsă.
Din întreg materialul probator, cu excepţia cererii introductive şi a notei de constatare care emană tot de la reclamant, nu există nici un înscris sau vreo altă probă care să susţină afirmaţiile reclamantului.
Instanţa de fond a apreciat şi a analizat în mod eronat aspectele supuse judecăţii.
S-a reţinut că pârâtul ar fi raportat securităţii că o persoană, B.V., a luat legătura cu soţul ei, B.N., care se stabilise în R.F.G. şi, de asemenea, că ar fi raportat că diferite persoane din cadrul C.T.C.E. Ploieşti fac trafic şi speculă cu produse de provenienţă străină. Cu alte cuvinte, în opinia instanţei, orice persoană care ar fi semnalat comiterea unei contravenţii sau infracţiuni ar putea fi încadrat ca şi colaborator al Securităţii. Or, legea se referă la colaborarea cu fosta Securitate, ca poliţie politică, nefiind incidente aceste dispoziţii decât în strânsă legătură cu politicul, cu activitatea de poliţie politică.
Pentru a avea incidenţă textul de lege invocat este necesar ca pretinsele raportări să fie de natură a prejudicia în concret drepturile şi libertăţile cetăţeneşti şi să ducă în concret la represalii de natura celor exercitate de poliţia politică.
Atâta vreme cât informaţiile presupus a fi fost furnizate de pârât nu sunt susceptibile a forma obiectul unei analize bazate pe opinii şi orientări doctrinar-ideologice asupra persoanei despre care este vorba în informări, iar acestea nu sunt susceptibile a da naştere unor represalii împotriva persoanelor care fac obiectul informării, represalii fundamentate pe opinii politice, convingeri personale ori alte asemenea, nu suntem în prezenţa unei relaţii de colaborare cu poliţia politică.
Recursul este nefondat.
Contrar celor susţinute de către recurentul-pârât, sentinţa atacată este corespunzător motivată. Motivarea unei hotărâri judecătoreşti nu este o chestiune de volum, ci una de conţinut. Judecătorul fondului a dat răspunsuri precise la acţiunea promovată de reclamant, pe baza întregului material probator administrat în cauză, în sensul că a indicat cu exactitate care sunt, în opinia sa, prin prisma prevederilor art. 2 lit. b) din OUG nr. 24/2008, atitudinile potrivnice regimului totalitar semnalate de pârât fostei poliţii politice, şi consecinţele negative pentru acestea, vizând îngrădirea dreptului la viaţă privată, consacrat în art. 17 pct. 1 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, ratificat de România prin decretul nr. 212/1974.
În înţelesul OUG nr. 24/2008, cu modificările şi completările ulterioare, colaborator al Securităţii este persoana care a furnizat informaţii, indiferent sub ce formă, precum note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii securităţii, prin care se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist şi care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, astfel cum se prevede la art. 2 lit. b).
Având ca reper textul de lege precitat, definiţia colaboratorului Securităţii se raportează la atitudinea informatorului, care trebuia să conştientizeze consecinţele delaţiunii sale, respectiv că, în mod normal, ţinând cont de realităţile vremii, informaţia sa nu ar fi putut să fie trecută cu vederea, ci ar fi condus, de regulă, cel puţin la deschiderea unei acţiuni informative sau efectuarea unor verificări asupra persoanei vizate.
Totodată, definiţia dată de art. 2 lit. b) nu cere existenţa unei pluralităţi de acte de colaborare, fiind suficientă şi o singură informaţie care să respecte condiţiile impuse de această prevedere: (i) denunţarea unor atitudini potrivnice regimului comunist; (ii) vizarea încălcării unor drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului.
În cauză este cert dovedit că pârâtul, titular al Dosarului informativ R 284049 deschis pe numele său, a fost recrutat de securitate în martie 1978, recrutarea având ca scop principal obţinerea de informaţii de specialitate din C.T.C.E. Ploieşti.
În calitatea sa de colaborator al Securităţii, pârâtului i-au fost atribuite numele conspirative C., N., B.N./N.B., A. Deşi acesta nu a semnat un angajament de colaborare, a fost de acord să sprijine organele de securitate în mod sincer, organizat şi secret, sub numele conspirative mai sus indicate.
Rezultă din actele dosarului, că, pe lângă informaţiile privind activitatea specifică desfăşurată în cadrul C.T.C. Ploieşti, acesta a denunţat atitudinea potrivnică regimului totalitar al unei persoane, colegă de serviciu, de a întreţine relaţii cu cetăţeni străini, fiind cunoscut că acest tip de relaţii era privit ca o manifestare ostilă regimului comunist. asemenea atitudini erau considerate potrivnice regimului totalitar comunist, deoarece purtarea discuţiilor cu cetăţenii străini în afara cadrului oficial şi fără raportarea imediată a unor astfel de contacte fiind aspru sancţionată, întrucât puteau duce la spargerea barierelor informaţionale impuse de regim.
Prin conţinutul său, informaţia furnizată a vizat îngrădirea unor drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului – libertatea de exprimare şi dreptul la viaţa privată – cum corect a reţinut prima instanţă, fiind îndeplinite astfel ambele cerinţe impuse de art. 2 lit. b), teza I din OUG nr. 24/2003 pentru a se constata calitatea de colaborator al Securităţii a pârâtului-recurent.
Nu lipsite de relevanţă sunt, în mod evident, în justificarea acestei concluzii, aprecierile pozitive făcute de ofiţerii de securitate, care nu pot fi justificate decât prin aceea că pârâtul a furnizat informaţii potrivit scopului pentru care a fost recrutat.
Întrucât legea nu impune condiţia ca îngrădirea efectivă unor drepturi şi libertăţi fundamentale să fie dovedită, este suficient ca persoana vizată să conştientizeze consecinţele delaţiunii sale, circumscrise unei astfel de îngrădiri.
Or, nu se poate reţine că, în raport cu rigorile regimului trecut, pârâtul nu ar fi avut reprezentarea consecinţelor delaţiunii sale şi nu ar fi acceptat producerea lor, acestea presupunând în mod evident cel puţin efectuarea unor investigaţii suplimentare asupra celui urmărit, cu consecinţa încălcării dreptului la viaţa privată, precum şi încercarea de a-l determina să renunţe la propriile convingeri religioase, cu consecinţa încălcării libertăţii de conştiinţă.
Faţă de cele ce preced, Înalta Curte, potrivit dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de B.N.A.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de B.N.A. împotriva sentinţei civile nr. 524 din 27 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 24 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2956/2011. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 2959/2011. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
