ICCJ. Decizia nr. 2959/2011. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2959/2011
Dosar nr. 3944/2/2009
Şedinţa publică din 24 mai 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată, reclamanta SC U. SA Oneşti a solicitat instanţei de contencios administrativ obligarea pârâtei C.N.V.M. la eliberarea certificatului de înregistrare în baza art. 103 alin. (3) din Regulamentul C.N.V.M. nr. 1/2006, privind înregistrarea noii structuri a acţionariatului SC U. SA Onești conform Hotărârii Adunării Generale Extraordinare a Acţionarilor U. SA din data de 26 mai 2008.
Ulterior, reclamanta şi-a completat acţiunea, în sensul că a solicitat anularea deciziei din 28 aprilie 2009, emisă de pârâtă, prin care a fost respinsă cererea sa de emitere a certificatului de înregistrare a valorilor imobiliare.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că prin hotărârea adunării generale a asociaţilor nr. din 26 mai 2008 s-a aprobat majorarea capitalului social, cu aport în numerar, prin transformarea unor creanţe deţinute de acţionari, conform art. 210 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, că la finalul perioadei de subscriere, acordată pentru exercitarea dreptului de preferinţă, s-a constatat că singurul acţionar care a subscris pentru un număr de 1.083.935 acţiuni aferente sumei de 2.818.231 RON, sumă reprezentând aport în numerar, prin transformarea creanţei în sumă de 2.818.231 RON, a fost SC B.T.I. SRL Bucureşti, precum şi faptul că la data de 22 iulie 2008 C.A. a hotărât majorarea capitalului social prin emisiunea de noi acţiuni, iar ca urmare a finalizării acestei operaţiuni a solicitat pârâtei eliberarea certificatului de înregistrare a valorilor mobiliare, însă pârâta a refuzat emiterea actului, deşi documentaţia aferentă solicitării este completă.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâta a arătat că refuzul său de emitere a certificatului se întemeiază pe faptul că majorarea de capital social s-a făcut cu încălcarea prevederilor art. 203 din Legea nr. 297/2004, deoarece C.A. al reclamantei nu a dispus suspendarea drepturilor de vot al acţionarului SC B.T.I. SRL, în condiţiile în care acesta deţinea 52,35% din capitalul social, iar hotărârea de majorare a capitalului social s-a luat exclusiv cu votul său, fără participarea celuilalt acţionar semnificativ, respectiv SC C. SA Onesti.
Prin sentinţa civilă nr. 1910 din 27 aprilie 2010 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamanta SC U. SA Oneşti, în contradictoriu cu pârâta C.N.V.M.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că reclamanta a solicitat pârâtei emiterea certificatului de înregistrare a valorilor mobiliare, pentru acţiunile emise ca urmare a majorării capitalului social prin transformarea creanţei deţinute de acţionarul majoritar SC B.T.I. SRL şi că pârâta a refuzat emiterea certificatului deoarece majorarea capitalului şi emisiunea de acţiuni s-au făcut cu nesocotirea prevederilor Legii nr. 297/2004 şi ale Regulamentului nr. 1/2006, referitoare la protecţia acţionarilor minoritari, în condiţiile în care acţionarul SC B.T.I. SRL deţinea mai mult de 33% din capitalul social, iar drepturile de vot corespunzătoare diferenţei trebuiau suspendate de către C.A..
Instanţa de fond a constatat, astfel, că refuzul pârâtei este întemeiat, întrucât nu pot fi legal înregistrate acţiuni emise în cadrul unei proceduri derulate cu încălcarea normelor legale imperative.
S-a mai reţinut în considerentele hotărârii atacate că, în speţă, pârâta a constatat o neregularitate în derularea procedurii de majorare a capitalului, iar prin ordonanţa din 28 aprilie 2009 a dispus remedierea acestei neregularităţi, precum şi faptul că ordonanţa îşi produce efectele, nefiind desfiinţată, iar până la data când reclamanta va da curs obligaţiilor instituite de pârâtă nu se poate vorbi de un refuz nejustificat de emitere a certificatului solicitat.
Pentru considerentele expuse, instanţa a constatat că nu se poate reţine în sarcina pârâtei un refuz nejustificat în sensul art. 2 lit. i) din Legea nr. 554/2004, motiv pentru care a respins acţiunea ca neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta C.N.V.M., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi admiterea contestaţiei, anularea deciziei din 28 aprilie 2009 emisă de C.N.V.M. şi obligarea acesteia să elibereze certificatul de înregistrare a valorilor mobiliare privind înregistrarea noii structuri a acţionariatului SC U. SA Onești conform hotărârii A.G.E.A. din data de 26 mai 2008, în conformitate cu dispoziţiile art. 103 alin. (3) din Regulamentul C.N.V.M. nr. 1/2006.
În motivarea recursului se arată că după parcurgerea procedurii prevăzute de Legea nr. 31/1990 pentru majorarea de capital social şi operarea în registrul comerţului a menţiunii de majorare, prin adresa înregistrată la C.N.V.M. din 15 iulie 2008, societatea recurentă a formulat către C.N.V.M. cererea de eliberare a certificatului de înregistrare a valorilor mobiliare întemeiată pe dispoziţiile art. 103 alin. (3) din Regulamentul C.N.V.M. nr. 1/2006, iar după epuizarea termenului de 30 de zile prevăzut de lege pentru eliberarea certificatului de înregistrare a valorilor mobiliare, prin Decizia nr. 671 din 28 aprilie 2009, autoritatea pârâtă C.N.V.M. a respins solicitarea societăţii, fără a indica în niciun fel motivele care au stat la baza respingerii plângerii sale prealabile.
Se mai arată în motivele de recurs că autoritatea pârâtă nu contestă faptul că societatea recurentă şi-a îndeplinit obligaţia de depunere, la dosarul cuprinzând cererea de eliberare a certificatului, a actelor prevăzute de art. 103 alin. (3) din Regulament şi că motivele pentru care refuză eliberarea certificatului exced cerinţelor strict prevăzute de Regulamentul nr. 1/2006 al C.N.V.M., iar, în aceste condiţii, refuzul autorităţii pârâte de eliberare a certificatului de înregistrare a valorilor mobiliare se bazează pe abuzul acestei autorităţi în îndeplinirea atribuţiilor prevăzute de statutul de funcţionare, Legea nr. 297/2004 şi de Regulamentul nr. 1/2006 al C.N.V.M.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimata-pârâtă C.N.V.M. a solicitat anularea recursului ca nemotivat şi, în subsidiar, ca nefondat.
Analizând cu prioritate excepţia invocată prin întâmpinare, potrivit art. 137 C. proc. civ., aplicabil şi în recurs în temeiul art. 316, corelat cu art. 298 C. proc. civ., Înalta Curte constată că pricina este supusă prevederilor art. 3041 C. proc. civ., potrivit cărora „recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel nu este limitat la motivele de casare prevăzute în art. 304, instanţa putând să examineze cauza sub toate aspectele”.
Prin urmare, deşi recurenta-reclamantă nu şi-a structurat criticile potrivit art. 304 C. proc. civ., reluând, în mare parte, argumentele expuse în faţa primei instanţe, Înalta Curte va respinge excepţia invocată de intimata-pârâtă, urmând să examineze cauza prin prisma prevederilor art. 3041 C. proc. civ.
Examinând cauza şi sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Instanţa de control judiciar constată că în speţă nu sunt întrunite cerinţele impuse de art. 304 sau art. 3041 C. proc. civ., în vederea casării sau modificării hotărârii: prima instanţă a reţinut corect situaţia de fapt, în raport de materialul probator administrat în cauză şi a realizat o încadrare juridică adecvată.
Astfel, Înalta Curte constată faptul că instanţa de fond a apreciat în mod corect că refuzul C.N.V.M. de a elibera Certificatul de Înregistrare a Valorilor Mobiliare este unul întemeiat, întrucât nu pot fi legal înregistrate acţiuni emise în cadrul unei proceduri de majorare a capitalului social derulată cu încălcarea normelor legale imperative, respectiv ale Legii nr. 297/2004 şi ale Regulamentului C.N.V.M. nr. 1/2006, precum şi faptul că respingerea motivată de către C.N.V.M. a cererii recurentei-reclamante pentru emiterea Certificatului de Înregistrare a Valorilor Mobiliare nu poate fi asimilată unui refuz în sensul Legii nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.
Astfel, din actele şi lucrările dosarului se observă faptul că prin adresa înregistrată la C.N.V.M. din 15 iulie 2008 societatea reclamantă a formulat cerere de eliberare a certificatului de înregistrare a valorilor mobiliare, solicitare întemeiată pe prevederile Hotărârii A.G.E.A. din data de 26 mai 2008 a societăţii, în care s-a decis majorarea capitalului social cu aport în numerar, precum şi pe dispoziţiile art. 103 alin. (3) din Regulamentul C.N.V.M. nr. 1/2006 privind emitenţii şi operaţiunile cu valori mobiliare, în conformitate cu care „certificatul de înregistrare a valorilor mobiliare este emis de C.N.V.M. în baza certificatului O.R.C. menţionat la alin. (2) şi a declaraţiei C.A. în care să se precizeze dacă la hotărârea A.G.A. corespunzătoare s-a făcut opoziţie sau dacă aceasta a fost atacată în justiţie, cu respectarea prevederilor legale.
Ca urmare a acestei solicitări, C.N.V.M., prin direcţiile de specialitate, a procedat la verificarea informaţiilor aflate la dosarul emitentului în ceea ce priveşte Hotărârea A.G.E.A. din 26 mai 2008 şi, întrucât a apreciat că documentele prevăzute de lege în cazul majorării de capital social prin aport în numerar sunt incomplete, a solicitat în mod repetat suplimentarea acestora.
Din materialul probator administrat în cauză rezultă cu evidenţă faptul că pârâta C.N.V.M. a reţinut în mod corect că în fapt C.A. al SC U. SA ONEŞTI nu a dispus suspendarea drepturilor de vot ale acţionarului SC B.T.I. SRL, în conformitate cu prevederile art. 203 alin. (2) din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital şi ale art. 70 din Regulamentul C.N.V.M. nr. 1/2006 în considerarea Hotărârii A.G.E.A. din 26 mai 2008 şi că această hotărâre nu a fost adoptată cu respectarea prevederilor art. 115 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 R, modificată şi completată prin Legea nr. 441/2006, ale art. 203 alin. (2) din Legea nr. 297/2004, ale art. 70 din Regulamentul nr. 1/2006 şi ale art. 238 din Legea nr. 297/2004 cu modificările ulterioare.
În considerarea prevederilor art. 203 din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital şi ale art. 70 din Regulamentul C.N.V.M. nr. 1/2006, SC B.T.I. SRL avea suspendate drepturile aferente valorilor mobiliare ce depăşeau pragul de 33% din drepturile de vot asupra emitentului, astfel că pentru a putea adopta o hotărâre de majorare a capitalului social legală, SC B.T.I. SRL ar fi avut nevoie de 66,66% acţiuni cu drept de vot şi nu doar 33%, cât reprezentau acţiunile a căror drepturi de vot nu erau suspendate.
Prin solicitarea documentelor impuse de legiuitor în scopul emiterii certificatului de înregistrare a valorilor mobiliare, pârâta a considerat că numai după clarificarea aspectelor privind hotărârea A.G.E.A. din 26 mai 2008 se va emite o hotărâre de admitere sau de respingere a solicitării reclamantei şi, drept urmare, prin Ordonanţa din 28 aprilie 2009 a dispus remedierea neregularităţilor constatate.
În acest context, în mod corect a reţinut instanţa de fond că nu se poate reţine în sarcina pârâtei un refuz nejustificat de emitere a certificatului solicitat, în sensul art. 2 lit. i) din Legea nr. 554/2004.
Astfel fiind, Înalta Curte constată că susţinerile şi criticile recurentei sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar hotărârea instanţei de fond este temeinică şi legală.
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu prevederile art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat, menţinându-se sentinţa atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC U. SA Oneşti împotriva sentinţei civile nr. 1910 din 27 aprilie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2957/2011. Contencios. Constatarea calităţii... | ICCJ. Decizia nr. 2960/2011. Contencios. Anulare act... → |
|---|
