ICCJ. Decizia nr. 2954/2011. Contencios. Anulare certificat de atestare a dreptului de proprietate. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2954/2011
Dosar nr. 14732/301/2008
Şedinţa publică din 24 mai 201.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Soluţia instanţei de fond.
Prin acţiunea formulată la data de 02 decembrie 2008, reclamanta R.S.R. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Primarul Sectorului 3 Bucureşti, obligarea acestuia să o pună în posesie pe vechiul amplasament cu 15.847 mp, moştenire de la I.I.R.I., precum şi obligarea pârâtului la plata daunelor cominatorii de 100 lei/zi întârziere de la 15 mai 2002 până la punerea în posesie.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că, urmare a cererilor nr. 2529 din 16 ianuarie 2008 şi nr. 3482 din 21 ianuarie 2008, prin care a solicitat să i se comunice stadiul soluţionării dosarului nr. 658 din 26 ianuarie 1998 privind reconstituirea dreptului de proprietate, pârâtul Primarul Sectorului 3 i-a comunicat prin adresele nr. 2529, 3482, 658 /2008 faptul că trebuie depuse în completare o serie de documente sub sancţiunea respingerii dosarului. Reclamanta a mai arătat că la data de 12 septembrie 2008 a transmis documentele solicitate şi a solicitat la rândul său soluţionarea în termenul legal a dosarului nr. 658 din 26 ianuarie 1998, iar după 10 ani de tergiversare, Primăria Sectorului 3 i-a comunicat faptul că dosarul urmează a fi soluţionat de către Comisia Locală a Municipiului Bucureşti pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor.
Ulterior, reclamanta a depus la dosar cerere modificatoare a cadrului procesual pasiv şi a obiectului, precum şi cereri precizatoare, solicitând obligarea Comisiei Locale a Municipiului Bucureşti de Fond Funciar la emiterea titlului de proprietate pentru suprafaţa de 15847 mp, constatarea nulităţii absolute parţiale a titlului de proprietate al SC F. SA asupra acestui imobil, obligarea Ministerului Finanţelor Publice şi A.V.A.S. la restituirea sumelor de bani încasate cu titlu de preţ al imobilului teren în litigiu, obligarea Comisiei locale la plata de daune cominatorii de 500 ron/zi de întârziere până la emiterea titlului de proprietate.
Pârâta SC F. SA a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia necompetenţei materiale şi funcţionale a instanţei cu privire la capătul 2 din cererea precizată, excepţia inadmisibilităţii capătului 2 din cererea precizată, faţă de neefectuarea procedurii prealabile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004, precum şi excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, apreciind că aceasta trebuie să facă dovada că este titulara dreptului de proprietate asupra terenului menţionat în cererea precizatoare, din care se pretinde că face parte şi terenul proprietatea SC F. SA, precum şi dovada calităţii de succesor al autorilor săi I.I. şi I.D., despre care pretinde că au fost titulari ai dreptului de proprietate asupra terenului în discuţie.
Prin întâmpinare a mai fost invocată şi excepţia lipsei de interes cu privire la capătul 2 din cererea precizată, pârâta susţinând că demersul reclamantei întemeiat pe dispoziţiile Legii nr. 18/1991 este lipsit de interes, în condiţiile în care imobilele pentru care s-a formulat cererea de reconstituire a dreptului de proprietate nu se mai aflau la data solicitării în patrimoniul cooperativelor agricole de producţie sau în administrarea Consiliilor locale, astfel cum prevede Legea nr. 18/1991.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâta A.V.A.S. a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive cu privire la capătul 3 din cererea precizată, arătând că nu are calitatea de proprietar al bunurilor din patrimoniul societăţilor comerciale la care statul deţine acţiuni, are doar calitatea de acţionar în numele statului la aceste societăţi.
Aceeaşi excepţie a fost invocată şi de pârâtul Ministerul Finanţelor Publice, faţă de împrejurarea că nu a avut niciodată un drept de proprietate asupra imobilului - teren în litigiu şi nici măcar nu a fost parte la încheierea contractului de vânzare al acestui imobil.
Prin Sentinţa civilă nr. 5843 din 19 mai 2009, Judecătoria sector 3 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei sale materiale în ceea ce priveşte capetele 2 şi 3 din cererea precizată şi a declinat competenţa de soluţionare a capătului de cerere privind constatarea nulităţii absolute parţiale a certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria M03 nr. 3376/1997 emis de Ministerul Industriei şi Comerţului, în ceea ce priveşte suprafaţa de 15847 mp, formulată de reclamanta R.S.R., respectiv a capătului de cerere privind restituirea sumelor de bani încasate cu titlu de preţ al imobilului teren, formulat de reclamantă în contradictoriu cu Statul Roman prin Ministerul Finanţelor Publice şi A.V.A.S., în favoarea Curţii de Apel Bucureşti; a disjuns capetele de cerere privind obligarea la emiterea titlului de proprietate pentru suprafaţa de 15847 mp, respectiv obligarea la plata de daune cominatorii, formulată de reclamantă, în contradictoriu cu Comisia Locală a Municipiului Bucureşti, prin Primar General şi Subcomisia Locală de Fond Funciar Sector 3, prin primar, respectiv în contradictoriu cu Comisia Locală a Municipiului Bucureşti, prin Primar General, sub un număr nou de dosar.
În cauză a fost citat în calitate de pârât şi Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri, care este succesorul Ministerului Industriilor şi Comerţului - emitentul actului administrativ atacat, conform art. 1 din OUG nr. 115/2009 şi art. 1 din HG nr. 1634/2009.
Prin sentinţa civilă nr. 3737 din 5 octombrie 2010 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei şi excepţia lipsei de interes, a admis excepţia lipsei procedurii prealabile şi, în consecinţă, a respins acţiunea formulată de reclamanta R.S.R., în contradictoriu cu pârâţii SC F. SA, Statul Român - prin Ministerul Finanţelor Publice, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului şi Ministerului Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri, ca inadmisibilă.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut că excepţiile invocate de pârâta SC F. SA, respectiv excepţia lipsei calităţii procesuale active şi excepţia lipsei de interes, sunt neîntemeiate, pentru următoarele considerente:
În raport de înscrisurile existente la dosar şi mai ales de actul de vânzare-cumpărare încheiat la 22 iulie 1936, conform căruia I.I., tatăl reclamantei, a cumpărat un teren în suprafaţă de 30.000 mp. plantat cu pomi fructiferi, situat în comuna Dudeşti Cioplea, jud. Ilfov, instanţa a apreciat că reclamanta are calitate procesuală activă, astfel că excepţia lipsei calităţii procesuale active a fost respinsă.
În ceea ce priveşte excepţia lipsei de interes, s-a reţinut că prin promovarea acţiunii reclamanta a urmărit desfiinţarea actului administrativ care atestă dreptul de proprietate al pârâtei asupra terenului despre care reclamanta susţine că a aparţinut autorilor săi, faptul că acest act are o valoare de consolidare a dreptului de proprietate şi nu valoare de constituire, susţinere invocată în motivarea excepţiei, nefiind relevant sub aspectul interesului de a promova prezenta acţiune, care nu are ca obiect compararea unor titluri de proprietate, ci analizarea legalităţii emiterii certificatului de atestare a dreptului de proprietate.
Instanţa de fond a constatat că reclamanta nu a îndeplinit procedura prealabilă înainte de a solicita instanţei constatarea nulităţii parţiale a certificatului de atestare a dreptului de proprietate, în sensul că nu s-a adresat autorităţii emitente a certificatului – Ministerul Industriilor şi Comerţului, sau ministerelor care s-au succedat acestuia în drepturi după anul 1997, pentru a solicita revocarea parţială a acestui act administrativ şi, în consecinţă, a admis excepţia lipsei procedurii prealabile şi a respins ca inadmisibil acest capăt de cerere, precum şi capătul 3 din cererea precizată, cu privire la care nu a mai procedat la analizarea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâţii A.V.A.S. şi Ministerul Finanţelor Publice.
2. Calea de atac exercitată.
Împotriva hotărârii instanţei de fond a declarat recurs reclamanta R.S.R., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea căii de atac, recurenta, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., susţine că hotărârea recurată cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii, întrucât şi-a motivat cererea pe art. 4 din Legea nr. 554/2004, ori aceste considerente de drept nu au fost reţinute de instanţa de fond.
Invocând dispoziţiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., recurenta-reclamantă menţionează că prima instanţă trebuia să califice explicit acţiunea din punct de vedere juridic şi să o analizeze în raport de art. 4 din Legea nr. 554/2004, ca excepţie de nelegalitate.
Se susţine şi faptul că hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii, fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., întrucât în mod greşit s-a respins acţiunea pentru lipsa procedurii prealabile în conformitate cu art. 7 din Legea nr. 554/2004, deoarece, în ceea ce priveşte excepţia de nelegalitate prevăzută de art. 4 din acelaşi act normativ, legiuitorul nu a instituit obligativitatea efectuării procedurii prealabile.
Intimata SC F. SA a formulat concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat sub toate aspectele, apreciind ca legală şi temeinică sentinţa recurată şi combătând criticile recurentei, insistând asupra faptului că obiectul cererii de chemare în judecată a fost constatarea nulităţii absolute a unui act administrativ pentru care era necesară îndeplinirea procedurii prealabile.
3. Soluţia instanţei de recurs.
Înalta Curte, analizând recursul în raport de motivele invocate, de înscrisurile care există la dosarul cauzei, de dispoziţiile legale incidente, apreciază că acesta este nefondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
Pentru început, instanţa de recurs apreciază că se impun a fi făcute unele precizări cu privire la cauza dedusă judecăţii.
După cum se constată din înscrisurile care există la dosarul cauzei, recurenta-reclamantă a precizat cererea de chemare în judecată la termenele din 28 aprilie 2009 şi 19 mai 2009, în sensul că, printre altele, se solicită constatarea nulităţii absolute parţiale a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria M03, nr. 3376 din 2 iunie 1997 emis de Ministerul Industriei şi Comerţului în favoarea SC F. SA.
Prin Sentinţa civilă nr. 5843 din 19 mai 2009 pronunţată de Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, în dosarul nr. 14732/301/2008 s-a admis excepţia necompetenţei materiale a acestei instanţe în ceea ce priveşte capetele 2 şi 3 din cererea precizată şi s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a capătului de cerere privind constatarea nulităţii absolute parţiale a certificatului de atestare a dreptului de proprietate menţionat anterior, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, sentinţă irevocabilă prin nerecurare.
Dacă Judecătoria Sectorului 3 ar fi calificat cererea reclamantei ca fiind formulată în temeiul art. 4 din Legea nr. 554/2004, trebuia să sesizeze instanţa competentă printr-o încheiere cu privire la excepţia de nelegalitate, astfel cum prevăd în mod expres dispoziţiile art.4 alin.1 din legea menţionată şi să suspende soluţionarea cauzei pentru celelalte capete de cerere.
Or, această instanţă s-a dezinvestit cu privire la soluţionarea capătului de cerere privitor la constatarea nulităţii absolute a certificatului de atestare a dreptului de proprietate, iar reclamanta nu a atacat sentinţa de dezinvestire sub aspectul unei greşite aprecieri asupra obiectului cererii de chemare în judecată şi a modalităţii de soluţionare a cererii de sesizare cu excepţia de nelegalitate astfel cum prevăd dispoziţiile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Prin urmare, obiectul cererii de chemare în judecată cu care a fost investită Curtea de Apel Bucureşti, l-a constituit nulitatea absolută parţială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria M03, nr. 3376 din 2 iunie 1997 emis de Ministerul Industriei şi Comerţului în favoarea SC F. SA şi nu nelegalitatea acestui act, în temeiul art. 4 din Legea nr. 554/2004, astfel cum în mod eronat susţine recurenta-reclamantă.
Atitudinea reclamantei denotă acceptarea obiectului cererii de chemare în judecată ca fiind constatarea nulităţii absolute parţială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor emis în favoarea SC F. SA şi intrarea în puterea lucrului judecat a calificării date acţiunii formulate de reclamantă.
De altfel, obiectul capătului de cerere disjuns corespunde scopului urmărit de reclamantă manifestat în cuprinsul cererii de chemare în judecată precizată.
Instanţa de fond în mod corect s-a pronunţat asupra acestei cereri prin Sentinţa civilă nr. 3337 din 5 octombrie 2010 recurată de reclamantă.
Aceasta cu atât mai mult cu cât, în raport de dispoziţiile art. 294 alin. (1) coroborat cu art. 316 C. proc. civ., în recurs nu se poate schimba obiectul cererii de chemare în judecată şi nici nu se pot face alte cereri noi.
Faţă de situaţia expusă, criticile referitoare la incidenţa motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., sunt nefondate.
Hotărârea recurată respectă cerinţele prevăzute la art. 261 pct. 5 C. proc. civ. şi nu cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii, astfel cum eronat susţine recurenta-reclamantă.
Astfel cum s-a precizat anterior, instanţa de fond a apreciat în mod justificat că a fost investită cu acţiune privind nulitatea absolută a unui act administrativ şi nu cu o excepţie de nelegalitate, pronunţându-se în mod corect asupra acesteia, neavând posibilitatea să califice în alt fel cererea cu care a fost investită, urmarea Sentinţei civile nr. 5843/2009 a Judecătoriei Sectorului 3, intrată în puterea lucrului judecat.
Prin urmare, sunt neconforme cu realitatea susţinerile recurentei potrivit cărora cererea formulată se întemeiază pe dispoziţiile art. 4 din Legea nr. 554/2004.
În raport de aceste considerente, instanţa de recurs apreciază că nu este incident nici motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ.
În ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat întrucât instanţa de fond în mod corect a făcut aplicabilitatea dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare şi a respins acţiunea reclamantei ca inadmisibilă, pentru lipsa procedurii prealabile.
Nici cu ocazia judecării în fond şi nici în recurs, recurenta-reclamantă nu a făcut dovada îndeplinirii procedurii prealabile impuse de legiuitor ca o condiţie de admisibilitate a unei acţiuni în contencios administrativ formulată în temeiul Legii nr. 554/2004, având ca obiect constatarea nulităţii absolute a unui act administrativ cum este certificatul de atestare a dreptului de proprietate menţionat de reclamantă.
Susţinerile recurentei referitoare la faptul că în condiţiile unei acţiuni întemeiată pe dispoziţiile art. 4 din Legea nr. 554/2004 nu era necesară plângerea prealabilă, nu pot fi reţinute, având în vedere cele menţionate anterior, referitoare la calificarea acţiunii ce a constituit obiectul investirii instanţei de fond, care a pronunţat hotărârea recurată în cauza de faţă.
Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 cu modificările şi completările ulterioare, art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., va respinge recursul formulat, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de R.S.R. împotriva Sentinţei civile nr. 3737 din 5 octombrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2953/2011. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 2958/2011. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
