ICCJ. Decizia nr. 2967/2011. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2967/2011
Dosar nr. 750/45/2009
Şedinţa publică din 24 mai 201.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 171/CA din 21 iunie 2010 Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea promovată de reclamantul T.A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate şi a anulat actul de constatare din 16 octombrie 2009, pronunţat de pârâtă în dosarul nr. 232/I.I./2008.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin actul de constatare din 16 octombrie 2009 Agenţia Naţională de Integritate a considerat că reclamantul se află în stare de incompatibilitate, având în vedere calitatea sa de consilier local în cadrul Consiliului Local Vaslui şi acţionar semnificativ în cadrul SC G.E. SA Vaslui.
La data de 30 decembrie 2009 Agenţia Naţională de Integritate a fost sesizată cu privire la posibila stare de incompatibilitate în care s-ar afla reclamantul, motivat de împrejurarea conform căreia acesta deţine concomitent atât funcţia de consilier local al Municipiului Vaslui, cât şi calitatea de asociat unic al SC P.G.I. SRL, care deţine 29,58% din acţiunile SC G.E. SA Vaslui, ocupând şi funcţia de director general la această societate.
S-a reţinut că reclamantul se află în stare de incompatibilitate conform art. 89 din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, care prevede faptul că „este incompatibilă calitatea de ales local cu calitatea de acţionar semnificativ la o societate comercială înfiinţată de consiliul local, respectiv de consiliul judeţean".
S-a mai reţinut în considerentele hotărârii atacate faptul că în actul constitutiv al SC G.E. SA, aprobat prin Hotărârea nr. 28 din 24 aprilie 2002 a Consiliului Local Vaslui, reclamantul este reprezentant al SC P.G.I. SRL Vaslui (unde este asociat unic) în adunarea generală a acţionarilor SC G.E. SA, iar SC P.G.I. SRL deţine 29,59% din acţiunile SC G.E. SA Vaslui, rezultând astfel că reclamantul deţine mai mult de 10% din totalul drepturilor de vot.
Instanţa a reţinut că prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 415/2010 s-a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 lit. c), d), e) şi f) şi ale cap. VI „Verificarea averilor, a conflictelor de interese şi a incompatibilităţilor" (art. 45-50) din Legea nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate şi s-a constatat că acestea sunt neconstituţionale, precum şi că, prin aceeaşi decizie, s-a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor cap. I „Dispoziţii generale" (art. 1-9) din Legea nr. 144/2007 şi s-a constatat că acestea sunt neconstituţionale în măsura în care prevăd competenţa Agenţiei Naţionale de Integritate de a efectua şi întocmi acte de cercetare şi de constatare referitoare la verificarea averilor, a conflictelor de interese şi a incompatibilităţilor.
Instanţa de fond, reţinând că pârâta a efectuat verificări şi a întocmit actul de constatare din 16 octombrie 2009 în temeiul textelor de lege declarate neconstituţionale prin Decizia indicată mai sus şi ţinând seama de faptul că deciziile pronunţate în cadrul soluţionării excepţiilor de neconstituţionalitate nu produc doar efecte relative, inter partes, în cadrul procesului în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate, ci produc efecte absolute, erga omnes, a admis acţiunea şi a anulat actul atacat de reclamant, apreciind că nu mai este necesară analizarea celorlalte motive invocate în cererea de chemare în judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta Agenţia Naţională de Integritate, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 şi art. 3041 C. proc. civ., recurenta a arătat, în esenţă, că instanţa de fond a admis în mod eronat excepţia lipsei capacităţii de folosinţă a Agenţiei Naţionale de Integritate, respingând pe fond acţiunea, motivat de publicarea în M.Of. al României, Partea I, nr. 294 din data de 5 mai 2010 a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 415 din data de 14 aprilie 2010.
Astfel, recurenta arată că de vreme ce procedura de verificare s-a derulat anterior publicării deciziei Curţii Constituţionale, iar actul de constatare a fost emis tot anterior publicării, dispoziţiile acesteia nu produc efecte în legătură cu cauza supusă judecăţii, potrivit prevederilor art. 147 din Constituţia României, republicată, care prevăd că de la data publicării în Monitorul Oficial deciziile Curţii Constituţionale sunt obligatorii şi au putere numai pentru viitor. Aceleaşi dispoziţii sunt preluate şi în art. 11 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată.
Pentru aceste motive recurenta solicită admiterea recursului, casarea sentinţei instanţei de fond, cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe, pentru analizarea fondului cauzei.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport de motivele invocate şi de modificările legislative intervenite după pronunţarea sentinţei recurate, Înalta Curte va constata că recursul este fondat, urmând a fi admis şi a se dispune casarea sentinţei şi trimiterea cauzei pentru continuarea judecăţii la aceeaşi instanţă.
Astfel, prin Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, intrată în vigoare la data de 5 septembrie 2010, instituţia reclamantă îşi menţine competenţa de evaluare a averii şi de sesizare a autorităţilor competente, în vederea realizării scopului activităţii agenţiei, de asigurare a integrităţii în exercitarea demnităţilor şi funcţiilor publice şi de prevenire a corupţiei instituţionale.
La capitolul „Dispoziţii tranzitorii şi finale" al Legii nr. 176/2010 se prevede, în art. 34, că verificările aflate în curs de desfăşurare la agenţie la data intrării în vigoare a actului normativ continuă potrivit procedurii prevăzute de acesta şi, de asemenea, că se menţin probele administrate şi actele procesuale efectuate anterior la instanţe şi organe de urmărire penală.
În raport de cele expuse mai sus, Înalta Curte va admite recursul declarat în cauză, va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru continuarea judecăţii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Agenţia Naţională de Integritate împotriva sentinţei nr. 171/CA din 21 iunie 2010 a Curţii de Apel Iaşi - Secţia contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2965/2011. Contencios. Pretentii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2969/2011. Contencios. Anulare act de control... → |
|---|
