ICCJ. Decizia nr. 2969/2011. Contencios. Anulare act de control taxe şi impozite. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2969/2011
Dosar nr. 3258/90/2009
Şedinţa publică din 24 mai 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 1 octombrie 2009, reclamanta SC V. SA Rm.Vâlcea a chemat în judecată pe pârâtele Administraţia Finanţelor Publice Rm.Vâlcea şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice Vâlcea pentru a se dispune anularea Deciziei de impunere nr. 414 din 5 mai 2009 şi a Raportului de inspecţie fiscală nr. 71650 din aceeaşi dată, precum şi a deciziei pronunţate asupra contestaţiei, respectiv Decizia nr. 106 din 27 iulie 2009.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, în urma controlului fiscal efectuat de către organele de control, acestea au stabilit în sarcina reclamantei mai multe obligaţii fiscale, obligaţii ce au fost contestate, iar prin Decizia pronunţată de cea de-a două pârâtă s-a luat măsura suspendării soluţionării pentru anumite obligaţii fiscale, a respingerii pentru altele şi a desfiinţării şi admiterii pentru sume de 100 lei impozit pe profit şi 841 lei TVA.
Reclamanta a susţinut nelegalitatea măsurilor adoptate la pct. 1 şi 2, de respingere a contestaţiei pentru suma de 35.327 lei impozit pe profit şi TVA şi de suspendare a soluţionării acesteia pentru mai multe categorii bugetare, inclusiv impozitul pe profit şi TVA, suspendare ce urma să dăinuie până la pronunţarea unei soluţii definitive pe latura penală.
În ceea ce priveşte suspendarea, s-a arătat că măsura a fost adoptată cu încălcarea dispoziţiilor art. 108 C. proCod Fiscal, în sensul că nu s-a întocmit un proces-verbal care să fie comunicat contribuabilului şi s-a agravat situaţia reclamantei în propria cale de atac, întrucât sesizarea organelor de urmărire penală s-a făcut numai în urma formulării contestaţiei.
Cu privire la soluţia de respingere a contestaţiei pentru suma de 35.327 lei, reclamanta a susţinut că aceasta nu este datorată, întrucât cheltuielile despre care organul de inspecţie a reţinut că nu sunt deductibile fiscal întrunesc toate condiţiile legale pentru acest beneficiu, facturile având valoare de document justificativ, având înscrise toate menţiunile impuse de lege.
Prin sentinţa nr. 408/2010 Tribunalul Vâlcea şi-a declinat competenţa în favoarea Curţii de Apel Piteşti, reţinând dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi faptul că valoarea obligaţiilor fiscale contestate este de peste 500.000 lei.
Prin sentinţa nr. 103/F-CONT din 19 mai 2010 Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a admis în parte acţiunea formulată de petenta SC V. SA, împotriva Deciziei de impunere nr. 414 din 5 mai 2009 şi a Raportului de inspecţie fiscală nr. 71650 din aceeaşi dată, emise de intimata Administraţia Finanţelor Publice Rm.Vâlcea; a anulat în parte Decizia nr. 106 din 27 iulie 2009, emisă de intimata Direcţia Generală a Finanţelor Publice Vâlcea, în ceea ce priveşte soluţiile pronunţate la art. 1 şi art. 2 şi a menţinut în rest această decizie; a dispus continuarea soluţionării pentru art. 2 şi rejudecarea pentru art. 1.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarele:
Acţiunea de faţă priveşte două din dispoziţiile Deciziei nr. 106/2009, respectiv art. 1 şi art. 2, prin care a fost respinsă contestaţia în ceea ce priveşte suma de 22.358 lei impozit pe profit şi 12.969 lei TVA (art. 1) şi s-a dispus suspendarea soluţionării contestaţiei până la pronunţarea unei soluţii definitive asupra laturii penale, suspendare care priveşte verificarea sumei de 503.869 lei, din care 34.618 lei impozit pe profit, 60.763 lei TVA, accesorii ale acestor obligaţii şi alte datorii bugetare.
Instanţa a reţinut că în cauză măsura suspendării s-a dispus în baza art. 214 alin. (1) lit. a), situaţie în care organul de inspecţie fiscală era dator să respecte dispoziţiile art. 108 C. proCod Fisca.
Textul are în vedere descoperirea de către organele de inspecţie, cu ocazia efectuării acesteia, a unor elemente care pot reprezenta indicii ale unor infracţiuni şi care se impun a fi verificate de către organele de cercetare penală, situaţie în care stabileşte garanţii pentru respectarea dreptului la apărare al contribuabilului, o astfel de garanţie fiind aceea a întocmirii şi comunicării unui proces verbal cu privire la situaţiile reţinute.
Instanţa de fond a constatat că aceste cerinţe legale nu au fost respectate în cauză, iar pârâtele nu au fost în măsură să dovedească întocmirea unui proces-verbal, comunicarea unui astfel de înscris, susţinându-se numai că el nu era necesar, întrucât se făceau deja verificări de către organele de poliţie asupra activităţii desfăşurate de reclamantă.
În concluzie, reţinându-se nerespectarea de către organele administrativ fiscale a garanţiilor procesuale ale contribuabilului, respectare care să permită măsura suspendării prevăzută de art. 214 lit. a) C. proCod Fiscal, s-a apreciat că această măsură este nelegală şi se impune a fi desfiinţată şi dispusă continuarea soluţionării contestaţiei.
În ceea ce priveşte soluţia pronunţată în art. 1, respectiv reţinerea ca fiind nedeductibile anumite categorii de cheltuieli, în consecinţă calcularea unui impozit suplimentar şi a unui TVA de plată, instanţa a apreciat că aceasta nu poate fi cenzurată, atâta timp cât nu se identifică în mod expres din care raporturi fiscale rezultă impozitul pe profit pentru care s-a pronunţat o soluţie sau alta şi, din care TVA a primit soluţii diferite.
Astfel, s-a apreciat de către instanţă că din modul de redactare al deciziei administrativ fiscale nu rezultă elementele care să permită o cenzură a acesteia de către instanţă, aşa încât a admis acţiunea şi a dispus trimiterea contestaţiei spre soluţionare şi sub acest aspect organului competent.
Împotriva hotărârii instanţei de fond a declarat recurs pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Vâlcea, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului, pârâta a arătat, în esenţă, următoarele:
Urmare a verificărilor efectuate la SC M. SRL şi SC V. SA Râmnicu Vâlcea, organele de inspecţie fiscală au stabilit prin Decizia de impunere nr. 414 din 5 mai 2009 obligaţii de plată suplimentare în sumă de 503.869 lei, reprezentând impozit pe profit, taxă pe valoarea adăugată, impozit pe veniturile din salarii, contribuţii la asigurările sociale şi fondurile speciale datorate de angajaţi şi angajator, precum şi accesorii aferente acestora, având în vedere faptul că societăţile verificate, care ulterior au fuzionat, au înregistrat în evidenţa contabilă cheltuieli, TVA şi salarii care nu au la bază operaţiuni reale ori evidenţierea altor operaţiuni fictive.
Referitor la impozitul pe profit în sumă de 15.941 lei şi TVA în sumă de 26.652 lei datorate de SC M. SRL înainte de fuziunea cu SC V. SA Râmnicu Vâlcea, a efectuat aprovizionări de bunuri de la SC L.I. SRL, iar din analiza dosarului fiscal al acestei din urmă societăţi, organele fiscale au constatat că aceasta de la înfiinţare şi până în prezent nu a depus la organul fiscal teritorial deconturi de TVA, declaraţii la bugetul general consolidat al statului, bilanţurile contabile, fiind propusă pe lista societăţilor inactive.
Faţă de cele de mai sus, organele de inspecţie fiscală au stabilit un impozit pe profit suplimentar în sumă de 15.941 lei şi TVA în sumă de 26.652 lei.
Referitor la impozitul pe profit în sumă de 18.677 lei şi TVA în sumă de 34.111 lei stabilite în sarcina SC V. SA Râmnicu Vâlcea, înainte de fuziune, aceasta a efectuat aprovizionări de bunuri de la SC L.I. SRL, în sumă de 10.432 lei, aceasta din urmă fiind propusă pentru includerea pe lista societăţilor inactive, iar organele fiscale nu au acordat drept de deducere a cheltuielilor cu mărfurile, cu materialele consumabile şi a taxei pe valoarea adăugată, întrucât facturile emise de SC L.I. SRL nu îndeplinesc calitatea de documente justificative.
Referitor la impozitul pe veniturile din salarii, contribuţii la asigurările sociale şi fondurile speciale, în sumă totală de 127.376 lei, se reţin următoarele:
În 2 martie 2009 Inspectoratului Judeţean de Poliţie Vâlcea - Serviciul de Investigare a Fraudelor a întocmit cu organele de inspecţie fiscală din cadrul Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Vâlcea – Administraţia Finanţelor Publice Râmnicu Vâlcea un proces verbal de predare-primire de documente, cuprinzând liste privind salariile acordate personalului în august 2005 – decembrie 2008, foi colective de prezenţă şi alte adnotări pe care organul de inspecţie nu le-a putut interpreta ca fiind aferente salariilor.
În 4 martie 2009 s-a solicitat I.P.J. Vâlcea transmiterea în xerocopie a documentelor rezultate în urma investigării SC M. SRL şi SC V. SA Râmnicu Vâlcea şi eventualele declaraţii de la angajaţii celor două societăţi, dar nu s-a primit răspuns până la finalizarea verificării fiscale.
Organele de inspecţie fiscală au constatat că persoanele înscrise în listele de salarii acordate în august 2005 - decembrie 2006 au fost salariaţi ai SC M. SRL, ai SC V. SA Râmnicu Vâlcea şi SC A. SRL, cât şi persoane care nu se regăsesc pe statele de plată vizate de I.T.M. Vâlcea ale celor trei societăţi comerciale.
S-a procedat la stabilirea obligaţiilor de plată datorate bugetului general consolidat al statului, ţinând cont de salariile efectiv ridicate, de persoanele înscrise în listele privind salariile, sumele înscrise în statele de plată au fost evidenţiate în contabilitate şi declarate la organul fiscal teritorial.
Organele de inspecţie fiscală au constatat că administratorii SC M. SRL, SC V. SA Râmnicu Vâlcea şi SC A. SRL au ţinut evidenţe contabile duble privind salariile deoarece pe lângă statele de salarii vizate de Inspectoratul Teritorial de Muncă Vâlcea aceste societăţi deţin înscrisuri cu sumele plătite persoanelor care au desfăşurat activitate în cadrul societăţilor.
Având în vedere aceste aspecte, Activitatea de Inspecţie Fiscală Vâlcea din cadrul D.G.F.P. Vâlcea a înaintat I.P.J. Vâlcea adresa nr. 75519 din 23 iulie 2009 prin care s-a apreciat că societatea prejudiciat bugetul statului cu suma de 503.869 lei.
Având în vedere prevederile art. 216 alin. (1) lit. a) din OG nr. 92/2003, se reţine că între stabilirea obligaţiilor bugetare datorate de reclamantă prin Decizia de impunere nr. 414 din 5 mai 2009 şi stabilirea caracterului infracţional al faptelor săvârşite şi consemnate în Raportul de inspecţie fiscală nr. 72650 din 5 mai 2009,m există o strânsă interdependenţă de care depinde soluţionarea cauzei dedusă judecăţii.
Aşadar, s-a reţinut că în funcţie de soluţia ce urmează a se pronunţa de instanţa penală care va stabili dacă reclamanta a efectuat sau nu în realitate aprovizionarea acestor bunuri sau a efectuat sau nu plata altor salarii decât cele înregistrate în evidenţa contabilă, cu toate consecinţele fiscale ce decurg din aceasta, organul fiscal se află în imposibilitate de a se pronunţa pe fondul cauzei înainte de finalizarea laturii penale.
Luând în considerare cele mai sus descrise, D.G.F.P. Vâlcea nu se poate învesti cu soluţionarea pe fond a cauzei, motiv pentru care s-a suspendat soluţionarea contestaţiei pe cale administrativă pentru suma totală de 503.869 lei.
Recursul este nefondat.
Prima instanţă, Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a admis în parte acţiunea formulată de către reclamantă şi a anulat în parte Decizia nr. 106 din 27 iulie 2009 emisă de pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Vâlcea în ceea ce priveşte art. 1 şi art. 2 din decizie, dispunând continuarea soluţionării contestaţiei formulate în procedură administrativă pentru art. 2 şi rejudecarea contestaţiei pentru art. 1.
În esenţă, judecătorul fondului a reţinut că în mod nelegal organul de soluţionare a contestaţiei a procedat la suspendarea cauzei în procedură administrativă, în baza art. 214 C. proCod Fiscal, pentru suma de 503.869 lei, în condiţiile în care nu sunt îndeplinite cerinţele din textul legal precitat.
În privinţa soluţiei de la art.1 din Decizia nr. 106 din 27 iulie 2009 emisă de pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Vâlcea, prima instanţă a apreciat că din cuprinsul deciziei administrative amintite nu rezultă cu claritate de unde provin sumele de 22.358 lei şi respectiv 12.969 lei, astfel că instanţa de judecată nu poate cenzura actul administrativ amintit.
În privinţa suspendării soluţionării contestaţiei în procedură administrativă, în baza art. 214 alin. (1) C. proCod Fiscal, instanţa de recurs reţine că textul legal precitat prevede următoarele .
„(1) Organul de soluţionare competent poate suspenda, prin decizie motivată, soluţionarea cauzei atunci când.
a) organul care a efectuat activitatea de control a sesizat organele în drept cu privire la existenţa indiciilor săvârşirii unei infracţiuni a cărei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluţiei ce urmează să fie dată în procedură administrativă.
b) soluţionarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existenţa sau inexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecăţi".
În speţă, organul fiscal a făcut aplicarea acestui text legal şi a suspendat contestaţia formulată de reclamanta SC V. SA, pentru suma de 503.869 lei, împotriva deciziei de impunere nr. 414 din 5 mai 2009 şi a raportului de inspecţie fiscală nr. 71650 din 5 mai 2009, ambele ale Administraţiei Finanţelor Publice Râmnicu Vâlcea.
Măsura suspendării a fost dispusă prin Decizia nr. 106 din 27 iulie 2009 a Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Vâlcea, până la pronunţarea unei soluţii definitive în dosarul nr. 5341/P/2008.
Respectivul dosar penal a fost soluţionat definitiv, iar D.G.F.P. Vâlcea a reluat procedura administrativă şi a soluţionat pe fond contestaţia reclamantei SC V. SA, pentru suma de 503.869 lei, prin Decizia nr. 90 din 26 aprilie 2011 (filele 31-45 dosar recurs), astfel că faţă de această situaţie este de prisos discutarea motivului de recurs formulat de către pârâtă.
În ceea ce priveşte soluţia referitoare la art. 1 din Decizia nr. 106 din 27 iulie 2009, instanţa de recurs constată că prima instanţă a pronunţat o hotărâre legală. Judecătorul fondului a constatat cu îndreptăţire că Decizia administrativă în discuţie nu conţine suficiente elemente privitoare la calificarea ca deductibile/ nedeductibile fiscal a anumitor categorii de cheltuieli, că, de asemenea, nu s-a lămurit care sunt raporturile fiscale din care rezultă impozitul pe profit şi taxa pe valoarea adăugată, pentru a asigura efectivitate controlului exercitat de instanţa de judecată în baza Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, astfel că se impune să fie soluţionată corespunzător, sub aceste aspecte, contestaţia reclamantei.
Faţă de cele ce preced, Înalta Curte, potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondat, recursul declarat de pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Vâlcea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Vâlcea împotriva sentinţei nr. 103/F-CONT din 19 mai 2010 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Obligă recurentul la plata sumei de 1.200 lei cheltuieli de judecată către intimata-reclamantă SC V. SA Râmnicu Vâlcea.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 24 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2967/2011. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 2970/2011. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
