ICCJ. Decizia nr. 2975/2011. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2975/2011
Dosar nr. 1138/42/2010
Şedinţa publică din 24 mai 2011
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1.Circumstanţele cauzei
Prin cererea formulată, astfel cum a fost modificată la termenul de judecată din data de 24 noiembrie 2010, reclamanţii N.(V.)E.L., A.D. şi T.(D.)A.L. au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului - Direcţia Generală Management, Resurse Umane şi Reţea Şcolară - Direcţia Formare Continuă, Universitatea petrol - gaze Ploieşti - Departamentul pentru Pregătirea Personalului Didactic şi Inspectoratul Şcolar Judeţean Prahova, ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună.
- anularea Notei nr. 1133/D.G.J.C. din 16 august 2010, emisă de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului – Direcţia Generală Juridic şi Contencios, în baza căreia s-a decis neprimirea reclamanţilor la examenul pentru obţinerea gradului „Definitiv";
- recunoaşterea valabilităţii Diplomei de Licenţă şi a specializării absolvite, cu toate drepturile ce decurg din lege.
- să se permită reclamanţilor înscrierea la următorul examen de definitivat şi susţinerea lui;
- recunoaşterea Inspecţiei speciale, susţinută în vederea înscrierii la examenul de definitivat de la care au fost excluşi, pentru următorul examen de definitivat .
- să se excludă acest an, în care nu au fost primiţi să susţină examenul de definitivat, din calculul celor 5 ani efectivi la catedră, timp în care legea le permite să susţină acest examen, conform art. 26 alin. (1) pct. a coroborat cu art. 28 alin. (1) din OMECI nr. 5720/2009.
- cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanţii au arătat că au absolvit Universitatea Spiru Haret, specializarea Limba şi Literatura Engleză – Limba Franceză şi sunt încadraţi pe posturi de profesori în cadrul Inspectoratului Şcolar Judeţean Prahova, cu o vechime de peste doi ani, pe catedra de Limba engleză.
În cursul lunii aprilie 2010, reclamanţii au susţinut Inspecţia specială în vederea susţinerii examenului de definitivat, întocmindu-se raporturi scrise prin care s-a concluzionat faptul că sunt cunoscători ai limbii engleze, precum şi a metodicii predării acestei disciplinare, primind nota 10, depunând dosarele pentru susţinerea examenului de definitivat la ISJ Prahova.
Au mai arătat reclamanţii că au susţinut cursurile de pregătire din cadrul Universităţii Petrol–Gaze din Ploieşti – Departamentul pentru pregătirea Personalului Didactic, în perioada 17 iunie – 27 iunie 2010, achitând şi taxa de înscriere de 150 lei.
În data de 23 august 2010, când s-au prezentat în vederea susţinerii examenului de definitivat, la Universitatea Petrol–Gaze Ploieşti – Departamentul pentru pregătirea Personalului Didactic, în urma notei ministeriale nr. 1133/DGJC din 16 august 2010, se afişase o listă cu absolvenţii Universităţii Spiru Haret care nu pot participa la examen, printre care se aflau şi reclamanţii.
Reclamanţii au depus cerere prin care şi-au arătat nemulţumirea faţă de tratamentul discriminator, iar prin răspunsul primit în data de 10 septembrie 2010, prin adresa nr. 988, 996 şi 999 din 16 august 2010 le-a fost comunicat faptul că nu aveau dreptul să susţină examenul de acordare a definitivării, întrucât studiile universitare de licenţă pe care reclamanţii le-au urmat, nu se regăsesc în Hotărârile de guvern privind autorizarea de funcţionare provizorie sau acreditarea specializărilor.
Au mai arătat reclamanţii că au solicitat pârâţilor, printr-o cerere prealabilă, punctul lor de vedere, iar aceştia şi-au aruncat de la unul la celălalt responsabilitatea pentru situaţia creată, iar împiedicarea reclamanţilor de a susţine examenul de definitivat constituie un abuz şi discriminare din partea pârâţilor.
Reclamanţii au precizat că diplomele de absolvire a învăţământului superior de lungă durată au fost eliberate în condiţiile Legii învăţământului nr. 84/1995 şi conform prevederilor art. 60 alin. (3) din acest act normativ diplomele eliberate de instituţiile de învăţământ superior în condiţiile legii, pentru aceeaşi specializare sunt echivalente, indiferent de forma de învăţământ absolvită, iar Universitatea Spiru Haret, la data când reclamanţii au susţinut examenul de licenţă, avea specializările şi programele de studii universitare de licenţă acreditate sau autorizate să funcţioneze provizoriu, în urma evaluărilor efectuate de instituţiile abilitate CNEAA/ARACIS fiind cuprinse în Hotărârile de Guvern şi publicate în Monitorul Oficial, iar în anul 2009 şi 2010 examenul de definitivat s-a susţinut în acelaşi cadru legislativ.
Pârâta Universitatea Petrol şi Gaze din Ploieşti a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, iar pârâtul Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului a formulat întâmpinare în temeiul art. 115 C. proc. civ., prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii faţă de primul capăt de cerere, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului faţă de capetele de cerere 2, 3 şi 5, inadmisibilitatea solicitării din capătul patru de cerere, iar, pe fondul acţiunii, respingerea acesteia ca neîntemeiată.
A formulat întâmpinare şi Inspectoratul Judeţean Prahova, invocând excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, iar pe fondul acţiunii a solicitat respingerea acesteia ca neîntemeiată.
Ulterior, pârâta Universitatea Petrol şi Gaze a depus la dosar o notă de şedinţă, prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii şi excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive.
2.Hotărârea primei instanţe
Prin sentinţa nr. 288 din 20 decembrie 2010 Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a dispus următoarele:
- a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii (primul capăt de cerere), invocată de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului şi de Universitatea Petrol şi Gaze din Ploieşti prin întâmpinare;
- a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii (capătul 5 de cerere) invocată de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului;
- a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, invocată de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului şi Inspectoratul Şcolar Judeţean Prahova, prin întâmpinare;
- a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Universităţii Petrol şi Gaze din Ploieşti, invocată prin întâmpinare;
- a respins acţiunea formulată de reclamanţii N.(V.)E.L., A.D. şi T.(D.)A.L., în contradictoriu cu pârâta Universitatea Petrol - Gaze Ploieşti - Departamentul pentru Pregătirea Personalului Didactic, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă;
- a admis în parte acţiunea formulată de reclamanţi, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului - Direcţia Generală Management, Resurse Umane şi Reţea Şcolară - Direcţie Formare Continuă şi Inspectoratul Şcolar Judeţean Prahova şi, în consecinţă, a anulat Nota nr. 1133/DGJC din 16 august 2010 emisă de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului – Direcţia Generală Juridic şi Contencios şi a respins în rest acţiunea ca neîntemeiată;
- a obligat pârâţii Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului şi Inspectoratul Şcolar Judeţean Prahova la plata a câte 800 lei către cei trei reclamanţi, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Cu privire la excepţia inadmisibilităţii acţiunii, respectiv a primului capăt de cerere vizând anularea Notei nr. 1133/D.G.J.C. din 16 august 2010, emisă de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului – Direcţia Generală Juridic şi Contencios, în baza căreia s-a decis neprimirea reclamanţilor la examenul pentru obţinerea gradului „Definitiv", întrucât această notă nu are caracterul unui act administrativ, excepţie invocată de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului şi de Universitatea Petrol şi Gaze pe cale de întâmpinare, instanţa a constatat faptul că această notă a Direcţiei Generale Juridic şi Contencios a fost aprobată de ministrul D.P.F., în regim de putere publică şi a produs consecinţe juridice, constând în interdicţia de a participa la un concurs.
Aşa fiind, instanţa a apreciat că respectiva notă are caracterul unui act administrativ, motiv pentru care a respins excepţia inadmisibilităţii capătului principal de cerere.
Cu privire la excepţia inadmisibilităţii capătului 5 de cerere (iniţial petitul nr. 4) vizând excluderea acestui an în care nu au fost primiţi să susţină examenul de definitivat, din calculul celor 5 ani efectivi la catedră, timp în care legea le permite să susţină acest examen, conform art. 26 alin. (1) pct. a, coroborat cu art. 28 alin. (1) din OMECI nr. 5720/2009, invocată de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului pe cale de întâmpinare, instanţa a constatat că această cerere constituie o obligaţie de a face, subsecventă primului capăt de cerere, ce nu poate fi calificată ca inadmisibilă faţă de prezentul cadru procesual, astfel că a respins această excepţie.
Cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului şi de Inspectoratul Şcolar Judeţean Prahova prin întâmpinare, instanţa de fond a constatat că aceste instituţii au atribuţii legale vizând îndeplinirea actelor premergătoare organizării examenului de definitivat, că reclamanţii sunt angajaţii Inspectoratul Şcolar Judeţean Prahova, iar potrivit art. 141 lit. o) din Legea învăţământului nr. 84/1995 Ministerul Educaţiei răspunde de formarea şi perfecţionarea personalului didactic, motiv pentru care s-a respins şi această excepţie.
Cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de Universitatea Petrol şi Gaze pe cale de întâmpinare, instanţa a constatat că potrivit Metodologiei, Universitatea Petrol şi Gaze din Ploieşti a organizat cursurile de pregătire a candidaţilor în cadrul Departamentului pentru Pregătirea Personalului Didactic al Universităţii Ploieşti, la care au participat şi reclamanţii, iar ulterior au organizat examenul de definitivat, afişând Nota ministerului a cărei anulare se solicită, însă potrivit Ordinului MECI nr. 5720/2009, pârâta Universitatea Petrol şi Gaze nu are nici o atribuţie directă în a stabili cine poate şi cine nu poate să participe la acest examen, astfel că instanţa de fond a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive şi a respins acţiunea faţă de această pârâtă, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pe fondul cauzei, instanţa a constatat că reclamanţii sunt absolvenţi ai Universităţii Spiru Haret, Specializarea Limba şi Literatura Engleză - Limba Franceză, fiind încadraţi pe posturi de profesori în cadrul Inspectoratului Şcolar Judeţean Prahova, cu o vechime de peste doi ani, pe catedra de Limba Engleză, fiind titularii unor diplome de licenţă eliberate de Universitatea „Spiru Haret", Facultatea de Limbi şi Literaturi Străine din Bucureşti, forma de învăţământ cu frecvenţă redusă, respectiv Facultatea de Limba şi Literatura Română Bucureşti, forma de învăţământ la distanţă.
Instanţa a apreciat că aceste diplome de licenţă sunt valabile, de vreme ce nici o autoritate administrativă sau instanţă judecătorească nu s-a pronunţat în sensul revocării sau constatării nulităţii sau anulării lor, astfel că demersul pârâtului Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului conţinut în Nota nr. 1133/D.G.J.C. din 16 august 2010, prin care le-a fost interzisă reclamanţilor participarea la examenul de „Definitivat", este de natură să-i prejudicieze pe reclamanţi în drepturile lor recunoscute de lege, determinat de faptul că diplomele de licenţă nu au fost anulate până la data pronunţării hotărârii.
Instanţa a apreciat că apărările pârâţilor privind acreditarea sau neacreditarea formei de învăţământ pe care au urmat-o reclamanţii nu se circumscriu obiectului acţiunii, deoarece acţiunea formulată în prezenta cauză nu priveşte anularea diplomei de licenţă, numai în această situaţie apărările putând fi întemeiate pe considerente legate de acreditarea sau neacreditarea formei de învăţământ la distanţă sau cu frecvenţă redusă.
S-a constatat de către instanţă că actul administrativ atacat nu are nici un efect anulator asupra diplomelor reclamanţilor, acte administrative care se bucură de prezumţia de legalitate, prin care se recunoaşte calitatea acestora de licenţiaţi în filologie, astfel că în temeiul art. 18 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, instanţa a admis în parte acţiunea şi a dispus anularea Notei nr. 1133/D.G.J.C. din 16 august 2010, emisă de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului – Direcţia Generală Juridic şi Contencios.
Instanţa a respins, ca neîntemeiat, capătul de cerere privind recunoaşterea valabilităţii Diplomei de Licenţă şi a specializării absolvite cu toate drepturile ce decurg din lege, având în vedere că diplomele de licenţă ale reclamanţilor există şi se bucură de prezumţia de legalitate, nefiind anulate sau revocate.
S-a respins şi capătul de cerere privind obligarea pârâţilor de a permite reclamanţilor înscrierea la următorul examen de definitivat şi susţinerea lui, reţinându-se că prin anularea actului administrativ vătămător şi în condiţiile existenţei diplomelor de licenţă, nu mai există nici un impediment care să conducă la neparticiparea reclamanţilor la examenul de definitivat.
Instanţa a apreciat că este neîntemeiat capătul de cerere privind recunoaşterea Inspecţiei speciale efectuate în vederea susţinerii examenului din 2010, de vreme ce există o metodologie a susţinerii acestui examen, care prevede expres actele premergătoare acestui examen, fiind legal să se verifice nivelul cunoştinţelor candidaţilor din anul susţinerii examenului.
S-a respins şi capătul de cerere privind excluderea acestui an în care nu au fost primiţi să susţină examenul de definitivat, din calculul celor 5 ani efectivi la catedră, timp în care legea le permite să susţină acest examen, conform art. 26 alin. (1) pct. a, coroborat cu art. 28 alin. (1) din OMECI nr. 5720/2009, reţinându-se că este mai mult decât evident că susţinerea examenului de definitivat în anul 2010 nu s-a realizat ca urmare a emiterii Notei anulate în prezenta cauză şi nu pentru motive subiective ale reclamanţilor, aceştia fiind puşi în imposibilitatea participării la acest concurs.
În baza art. 274 C. proc. civ., instanţa a obligat pârâţii Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului şi Inspectoratul Şcolar Judeţean Prahova la plata a câte 800 lei către cei trei reclamanţi, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.
3.Recursurile promovate în cauză
Împotriva hotărârii instanţei de fond au declarat recurs atât reclamanţii N.(V.)E.L., A.D. şi T.(D.)A.L., cât şi pârâţii Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului – Direcţia Generală Management, Resurse Umane şi Reţea Şcolară – Direcţia Formare Continuă şi Inspectoratul Şcolar Judeţean Prahova.
3.1. Recursul recurenţilor – reclamanţi
Reclamanţii N.(V.)E.L., A.D., T.(D.)A.L. au promovat recurs împotriva hotărârii primei instanţe, susţinând în esenţă că apreciază ca nelegală şi netemeinică soluţia de respingere a capătului de cerere prin care au solicitat recunoaşterea pe cale judecătorească a inspecţiei fiscale efectuate în vederea susţinerii examenului din 2010 şi la următorul examen. În acest sens au solicitat modificarea numai în parte a sentinţei primei instanţe.
În dezvoltarea criticilor formulate, recurenţii - reclamanţi au susţinut că instanţa de fond, deşi a anulat nota ministerială nr. 1133 /DGJC din 16 august 2010, a apreciat fără temei că este neîntemeiată solicitarea de recunoaştere a inspecţiei speciale susţinută în vederea înscrierii la examenul de definitivat de la care au fost excluşi, în condiţiile în care prin anularea notei ministeriale au încetat şi efectele juridice ale acesteia, astfel că se impunea şi repunerea lor în situaţia anterioară emiterii acestui act administrativ cu caracter individual.
3.2. Recursul recurentului – pârât Inspectoratul Şcolar Judeţean Prahova (ISJ Prahova)
Prin motivele de recurs dezvoltate, recurentul – pârât a solicitat, la rândul său, modificarea numai în parte a hotărârii primei instanţe, în sensul admiterii excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a acestei autorităţi, ceea ce impunea respingerea acţiunii reclamanţilor formulată şi în contradictoriu cu ISJ Prahova, pe acest temei.
Recurentul – pârât a arătat că reclamanţii – recurenţi sunt în adevăr angajaţii săi, care nu au exprimat nici o nemulţumire prin acţiunea lor faţă de această autoritate. Mai mult instanţa de fond nu a invocat nici un temei legal potrivit cu care ISJ Prahova ar avea vreo atribuţie directă în a stabili cine poate sau nu să participe la examenul de definitivat.
Recurentul a susţinut că în condiţiile în care Universitatea de Petrol şi Gaze Ploieşti, este instituţia cu personalitate juridică, cu atribuţii bine definite în lege ca centru de formare şi perfecţionare a personalului didactic din învăţământul preuniversitar este de necontestat că acesta răspunde de acţiunile sale în ceea ce priveşte admiterea în examen pentru susţinerea gradului „definitiv" a reclamanţilor.
În fine, hotărârea primei instanţe a fost criticată şi sub aspectul obligării ISJ Prahova la plata cheltuielilor de judecată către reclamanţi, în condiţiile în care în mod evident această autoritate a fost chemată în judecată numai pentru opozabilitate.
3.3.Recursul pârâtului Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului (MECTS)
Invocând ca temei legal al recursului promovat, prevederile art. 304 pct. 8 şi pct. 9 C. proc. civ., recurentul – pârât MECTS a susţinut, printr-un prim motiv de recurs că instanţa de fond în mod greşit a respins excepţia inadmisibilităţii cererii reclamanţilor în anularea Notei nr. 1133/DGJC din 16 august 2010, în sensul că dând acestui înscris o calificare şi o interpretare greşită, i-a schimbat natura juridică.
În opinia recurentului – pârât MECTS se impunea că instanţa de fond să aprecieze că Nota nr. 1133/DGJC din 16 august 2010 nu este un act administrativ aprobat în regim de putere publică, generator de consecinţe juridice, în condiţiile în care această notă nu a fost decât o corespondenţă administrativă prin care MECTS a venit în întâmpinarea solicitărilor primite din partea universităţilor. Aceste solicitări vizau clarificarea aspectelor referitoare la candidaţii cu studii superioare care au finalizat ciclul I de studii universitare de licenţă la specializări care nu se regăseau în hotărârile de Guvern prin care se aprobă autorizarea de funcţionare provizorie, respectiv a creditelor acestor specializări.
Recurentul a menţionat că şi potrivit practicii Î.C.C.J. în această materie corespondenţa administrativă nu dă naştere, nu modifică şi nu stinge raporturi juridice între petiţionar şi instituţia emitentă, neputând fi asimilată unui act administrativ, mai cu seamă că în cauză această corespondenţă nici nu se referă la reclamanţii - recurenţi.
Printr-un al doilea motiv de recurs, potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentul a susţinut că instanţa de fond a pronunţat o sentinţă lipsită de temei legal întrucât, în mod nelegal, a nesocotit apărările formulate referitoare la acreditarea/autorizarea provizorie a specializărilor şi formelor de învăţământ, care demonstrau că interpretarea dată de minister în aplicarea prevederilor în vigoare, prin respectiva adresă, este corectă şi legală.
4. Soluţia şi considerentele instanţei de recurs
Înalta Curte, examinând sentinţa atacată în raport de toate criticile ce i-au fost aduse şi potrivit art. 3041 C. proc. civ., cu referire la art. 137 C. proc. civ., cu precădere faţă de cele vizând modalitatea de soluţionare a excepţiei de inadmisibilitate a primului capăt din acţiunea reclamanţilor – recurenţi, vizând anularea Notei nr. 1133/DGJC din 16 august 2010, emisă de MECTS, reţine că instanţa de fond a soluţionat greşit această excepţie, în considerarea celor în continuare arătate.
Prin Nota nr. 1133/DGJC din 16 august 2010 (fila 99 dosar de fond) emisă de recurentul MECTS , cu referire generică la susţinerea examenului de definitivare în învăţământ şi a examenului de acordare a gradului didactic II, în contextul prezentării succinte a situaţiei de fapt şi de drept privitoare la modalitatea de obţinere a definitivării în sistemul de învăţământ preuniversitar de către personalul didactic de predare, sunt propuse anumite măsuri, raportat la situaţiile juridice diferite a candidaţilor cu studii universitare de lungă/scurtă durată sau care au finalizat ciclul I de studii universitare de licenţă la specializările care nu se regăsesc în hotărârile de Guvern privind autorizarea de funcţionare provizorie sau acreditarea specializărilor din învăţământul superior de stat şi particular.
În acord cu cele susţinute şi de recurentul pârât, emitent al notei a cărei anulare a fost solicitată, Înalta Curte apreciază că aceasta nu reprezintă un act administrativ în sensul art. 2 alin. (1) lit. d), lit. c) din Legea nr. 554/2004, republicată, în condiţiile în care, cu evidenţă, nu produce prin ea însăşi efecte juridice, făcând să ia naştere, să se modifice sau să se stingă drepturi şi obligaţii.
Nota contestată nu produce efecte juridice pentru că nu este un act juridic ci o corespondenţă prin care autoritatea emitentă a exprimat un punct de vedere, o interpretare a textelor de lege incidente cu privire la condiţiile de studii pe care trebuie să le îndeplinească cadrele didactice ce participă la examenul de definitivat, comunicată tuturor instituţiilor abilitate a organiza acest examen fără a institui însă obligaţii pentru un anume subiect şi fără a avea aşadar forţa unui act juridic.
În acest sens este de remarcat şi că respectiva corespondenţă nu se referă efectiv la reclamanţi, conţinând numai o modalitate de interpretare a textelor de lege incidente, propusă universităţilor ce au solicitat respectivele clarificări.
Împrejurarea că reclamanţii nu au fost admişi la susţinerea examenului de către instituţia de învăţământ superior care, raportându-se la prevederile legale în vigoare şi eventual la interpretarea propusă, a constatat că aceştia nu îndeplinesc condiţiile de participare la concurs nu este de natură a conferi notei atacate natura juridică a unui act administrativ.
Drept urmare, apreciind ca fiind întemeiate criticile recurentului - pârât pe acest aspect, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. cu referire la art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ. şi art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, republicată, va admite recursurile declarate de autorităţile pârâte şi va modifica în parte hotărârea primei instanţe în sensul că va respinge acţiunea reclamanţilor – recurenţi în tot, capătul de cerere vizând anularea notei menţionate fiind respins ca inadmisibil în condiţiile în care aceasta, neavând natura juridică a unui act administrativ este exceptată de la controlul de legalitate de către instanţele de contencios administrativ.
Totodată instanţa de control judiciar apreciază că instanţa de fond, în mod legal şi argumentat a respins celelalte capete de acţiune ale reclamanţilor, care de altfel au caracter subsidiar şi derivă din cererea principală de anulare a Notei nr. 1133 din 16 august 2010.
Aşa fiind şi pentru toate argumentele deja înfăţişate, Înalta Curte, pe aceleaşi temeiuri legale va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenţii – reclamanţi.
Raportat la modalitatea de soluţionare a recursurilor de faţă şi a analizării cu precădere a excepţiei de admisibilitate a capătului principal din acţiunea reclamanţilor, nu se mai impune examinarea celorlalte critici, subsidiare, cuprinse în recursurile promovate de recurenţii – pârâţi şi respectiv al recurenţilor - reclamanţi, cu referire la fondul cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de N.(V.)E.L., A.D. şi T.(D.)A.L. împotriva sentinţei nr. 288 din 20 decembrie 2010 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Admite recursurile declarate de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului – Direcţia Generală Management, Resurse Umane şi Reţea Şcolară – Direcţia Formare Continuă şi de Inspectoratul Şcolar Judeţean Prahova împotriva aceleiaşi sentinţe.
Modifică sentinţa atacată, în sensul că respinge în tot acţiunea reclamanţilor de N.(V.)E.L., A.D. şi T.(D.)A.L.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2973/2011. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 2979/2011. Contencios. Anulare act... → |
|---|
