ICCJ. Decizia nr. 2979/2011. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2979/2011
Dosar nr. 1661/54/2010
Şedinţa publică din 24 mai 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 397 din 24 septembrie 2010 Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamantul B.D., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate şi a anulat actul de constatare nr. 137/I.I. din 03 decembrie 2009 emis de pârâtă.
Analizând actele şi lucrările dosarului prin prisma dispoziţiilor legale incidente în speţă, dar şi cu referire la Decizia Curţii Constituţionale nr. 415 din 14 aprilie 2010, instanţa de fond a apreciat că acţiunea formulată de reclamant este fondată şi a admis-o, reţinând următoarele:
Prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 415 din 14 aprilie 2010 s-a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 lit. c) şi d), e) şi f) şi ale cap. VI „Verificarea averilor, a conflictelor de interese şi a incompatibilităţilor" (art. 45 – 50) din Legea nr. 144/2007 privind înfiinţarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate şi a constatat că aceste sunt neconstituţionale.
Prin aceeaşi decizie s-a admis şi excepţia de neconstituţionalitatea a dispoziţiilor cap. I „Dispoziţii generale" (art. 1 – 9) din Legea nr. 144/2007 privind înfiinţarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate şi a constatat că aceste sunt neconstituţionale în măsura în care prevăd competenţa Agenţiei Naţionale de Integritate de a efectua şi întocmi acte de cercetare şi de constatare referitoare la verificarea averilor, a conflictelor de interese şi a incompatibilităţilor.
Instanţa de fond a reţinut că, pentru a se pronunţa astfel, Curtea Constituţională, având în vedere regulile de procedură prevăzute de Legea nr. 144/2007 şi soluţiile pe care le poate adopta Agenţia, a constatat că anumite activităţi desfăşurate de inspectorii de integritate, printre care şi întocmirea actelor de constatare au caracter jurisdicţional, precum şi faptul că organele care exercită aceste activităţi nu sunt instanţe judecătoreşti şi nu se supun normelor de organizare şi funcţionare prevăzute în cap. VI „Autoritatea judecătorească" din titlul III „Autorităţile publice" al Constituţiei.
S-a mai reţinut în considerentele hotărârii atacate că, potrivit dispoziţiilor art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, Decizia prin care se constată neconstituţionalitatea unei legi ori a unei dispoziţii dintr-o lege este definitivă şi obligatorie, precum şi faptul că efectele deciziei Curţii Constituţionale se răsfrâng, pe de o parte, direct şi nemijlocit chiar în cauza în care a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate, iar, pe de altă parte, prin intermediul mecanismelor juridice prevăzute de art. 147 alin. (1) şi (4) din Constituţie şi art. 31 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 47/1992, şi în alte cauze.
S-a apreciat de către instanţa de fond că, în conformitate cu prevederile art. 147 alin. (4) din Constituţie, deciziile sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor, ceea ce presupune că după publicarea în Monitorul Oficial acestea nu au efect asupra unor cauze definitiv soluţionate, intrate sub autoritatea lucrului judecat, ci numai în cauzele aflate în curs de soluţionare sau care se vor soluţiona în viitor.
Faţă de cele arătate, instanţa a constatat nelegalitatea actului de constatare nr. 137/I.I. din 03 decembrie 2009, emis de Agenţia Naţională pentru Integritate, pe motiv că acesta a fost emis exclusiv în aplicarea unor dispoziţii legale declarate neconstituţionale.
În consecinţă, potrivit art. 18 din Legea nr. 554/2004, instanţa a admis acţiunea formulată de reclamantul B.D., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate şi a anulat actul de constatare nr. 137/I.I. din 03 decembrie 2009 emis de pârâtă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Agenţia Naţională de Integritate, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 şi art. 3041 C. proc. civ., recurenta a arătat, în esenţă, că instanţa de fond a admis în mod eronat excepţia lipsei capacităţii de folosinţă a Agenţiei Naţionale de Integritate, respingând pe fond acţiunea, motivat de publicarea în M.Of. al României, Partea I, nr. 294 din data de 5 mai 2010 a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 415 din data de 14 aprilie 2010.
Astfel, recurenta arată că de vreme ce procedura de verificare s-a derulat anterior publicării deciziei Curţii Constituţionale, iar actul de constatare a fost emis tot anterior publicării, dispoziţiile acesteia nu produc efecte în legătură cu cauza supusă judecăţii, potrivit prevederilor art. 147 din Constituţia României, republicată, care prevăd că de la data publicării în Monitorul Oficial deciziile Curţii Constituţionale sunt obligatorii şi au putere numai pentru viitor. Aceleaşi dispoziţii sunt preluate şi în art. 11 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată.
Recurenta mai arată că, potrivit dispoziţiilor art. 34 din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative:
"(1) Verificările aflate în curs de desfăşurare la Agenţie la data intrării în vigoare a prezentei legi continuă potrivit procedurii prevăzute de aceasta.
(2)Actele şi lucrările efectuate în cadrul Agenţiei, rămase definitive până la publicarea Deciziei Curţii Constituţionale nr. 415 din 14 aprilie 2010 în Monitorul Oficial al României. Partea I nr. 294 din 5 mai 2010 rămân valabile.
(3)Probele administrate şi actele procesuale efectuate la instanţe şi organe de urmărire penală înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi se menţin."
Pentru aceste motive recurenta solicită admiterea recursului, casarea sentinţei instanţei de fond, cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe, pentru analizarea fondului cauzei.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport de motivele invocate şi de modificările legislative intervenite după pronunţarea sentinţei recurate, Înalta Curte va constata că recursul este fondat, urmând a fi admis şi a se dispune casarea sentinţei şi trimiterea cauzei pentru continuarea judecăţii la aceeaşi instanţă.
Astfel, prin Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, intrată în vigoare la data de 5 septembrie 2010, instituţia reclamantă îşi menţine competenţa de evaluare a averii şi de sesizare a autorităţilor competente, în vederea realizării scopului activităţii agenţiei, de asigurare a integrităţii în exercitarea demnităţilor şi funcţiilor publice şi de prevenire a corupţiei instituţionale.
La capitolul „Dispoziţii tranzitorii şi finale" al Legii nr. 176/2010 se prevede, în art. 34, că verificările aflate în curs de desfăşurare la agenţie la data intrării în vigoare a actului normativ continuă potrivit procedurii prevăzute de acesta şi, de asemenea, că se menţin probele administrate şi actele procesuale efectuate anterior la instanţe şi organe de urmărire penală.
În raport de cele expuse mai sus, Înalta Curte va admite recursul declarat în cauză, va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru continuarea judecăţii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Agenţia Naţională de Integritate împotriva sentinţei nr. 397 din 24 septembrie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 24 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2975/2011. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 2980/2011. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
