ICCJ. Decizia nr. 2970/2011. Contencios. Refuz acordare drepturi protecţie sociala( persoane cu handicap, protecţia copilului). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2970/2011
Dosar nr. 3054/97/2009
Şedinţa publică din 24 mai 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Soluţia instanţei de fond.
Prin acţiunea formulată, reclamanta T.C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Judeţean Hunedoara, Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Hunedoara, Serviciul de Evaluare Complexă a Persoanelor Adulte cu handicap, Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap şi Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi, anularea Deciziei nr. 206/2009 emisă de Comisia Superioară, încadrarea în grad de handicap grav cu asistent personal, plata drepturilor cuvenite începând cu luna octombrie 2008.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că în mod nelegal a fost încadrată în gradul de handicap accentuat, deoarece faţă de afecţiunile de care suferă, trebuia să fie încadrată în grad de handicap grav cu asistent personal.
Pârâta Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Hunedoara a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, a capacităţii de folosinţă şi de exerciţiu a Serviciului de Evaluare Complexă a Persoanelor Adulte cu Handicap, a Comisiei de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap, deoarece nu au personalitate juridică.
Consiliul Judeţean Hunedoara a depus întâmpinare prin care a arătat că Asociaţia A. nu poate avea calitate de reprezentant, iar Consiliul nu are calitate procesuală pasivă în cauză.
Comisia Superioară a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acţiunii, arătând că Decizia emisă este legală şi conformă cu afecţiunile reclamantei.
Prin sentinţa civilă nr. 207/CA/2010 din 8 noiembrie 2010 Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta T.C., în contradictoriu cu pârâţii Comisia Superioară Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi, Consiliul Judeţean Hunedoara, Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Hunedoara, Serviciul de Evaluare Complexă a Persoanelor Adulte cu Handicap şi Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că potrivit O.M.S.P. nr. 1992/2007, deficienţei funcţionale accentuate îi corespunde gradul de handicap accentuat, de unde reiese că Decizia emisă în cauză este legală.
Instanţa a mai reţinut că D.G.A.S.P.C. şi Consiliul Judeţean Hunedoara nu au calitate procesuală pasivă în cauză, deoarece actul ce se contestă este Decizia emisă de Comisia Superioara de Evaluare şi doar Comisia are atribuţia de încadrare în grad de handicap, potrivit art. 85 din Legea nr. 448/2006 şi art. 1 din HG nr. 430/2008. De asemenea, conform art. 88 din Legea nr. 448/2006 şi art. 1 din HG nr. 430/2008, Serviciul de Evaluare şi Comisia de Evaluare nu au capacitate de exerciţiu, deoarece nu au personalitate juridică, fiind compartimente în cadrul autorităţii , astfel că nu au calitate procesuală pasivă în cauză.
În privinţa calităţii de reprezentant al Asociaţiei A. instanţa a constatat că reclamanta este membră a acestei asociaţii, persoană juridică privată ce are ca obiect de activitate protecţia persoanelor cu handicap.
2. Calea de atac exercitată.
Împotriva hotărârii instanţei de fond a declarat recurs reclamanta T.C., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând ca temei legal, în mod generic dispoziţiile art. 299 şi următoarele, precum şi art. 3041 C. proc. civ.
În motivarea căii de atac, recurenta aduce, în esenţă, următoarele critici sentinţei atacate:
- instanţa de fond, în mod greşit a confirmat legalitatea actelor contestate prin care i s-a acordat gradul de handicap accentuat, deşi anterior a fost încadrată în grad de handicap grav cu asistent personal iar starea de sănătate nu s-a îmbunătăţit şi boala de care suferă este ireversibilă. Se susţine că în cuprinsul buletinului de examinare psihologică din 16 martie 2010 este consemnat QI 21, fapt care o îndreptăţea la încadrarea în gradul de handicap grav cu asistent personal.
Arată recurenta că instanţa a făcut o interpretare eronată a probelor de la dosar şi a dispoziţiilor legale incidente;
- în mod greşit s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a D.G.A.S.P.C. Hunedoara, întrucât această autoritate acordă indemnizaţia lunară pentru persoanele cu handicap;
- instanţa de fond a omis să se pronunţe asupra cererii care viza diferenţa de sumă care i se cuvenea din luna octombrie 2008, când i s-a schimbat încadrarea în gradul de handicap şi în continuare până la data încadrării în gradul de handicap corespunzător actelor medicale.
3. Soluţia instanţei de recurs.
Înalta Curte, analizând recursul în raport de criticile formulate, de înscrisurile care există la dosarul cauzei, de dispoziţiile legale incidente, apreciază că acesta este nefondat pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
Astfel cum rezultă din expunerea rezumativă prezentată anterior, Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap – Hunedoara, a emis Certificatul nr. 61547 din 13 octombrie 2008 de încadrare în grad de handicap a recurentei-reclamante, prin care a respins solicitarea reclamantei de a fi încadrată în grad de handicap grav.
Urmare a contestaţiei formulate împotriva certificatului menţionat, Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi prin Decizia nr. 206 din 12 ianuarie 2009, a dispus încadrarea reclamantei în gradul accentuat de handicap, apreciindu-se că nu există argumente medicale şi legale care să permită încadrarea acesteia în gradul grav cu asistent personal, în raport şi de dispoziţiile Ordinelor comune nr. 762 al M.M.F.E.S. şi nr. 1992/2007 al M.S.P.
Necontestat este faptul că potrivit art. 85 din Legea nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, precum şi din dispoziţiile generale ale Ordinului nr. 762/2007, rezultă că autoritatea administrativă competentă (Comisia judeţeană şi, respectiv, Comisia superioară) are o competenţă exclusivă în ceea ce priveşte încadrarea în grad şi tip de handicap a persoanelor afectate de o boală care produce handicap, având atribuţii de a verifica încadrarea acestora în criteriile stabilite prin ordinul respectiv, iar instanţa de contencios administrativ verifică legalitatea actelor emise de autoritatea menţionată.
Este adevărat că anterior, recurenta-reclamantă conform Certificatului nr. 44802 din 9 iulie 2007, a fost încadrată în gradul de handicap grav cu asistent personal, acesta având o valabilitate de 12 luni, cu termen de revizuire 9 iulie 2008.
Însă, cum acesta a avut o valabilitate limitată, exercitându-şi atribuţiile, autoritatea administrativă menţionată, a reevaluat situaţia recurentei-reclamante din punct de vedere medical şi legal şi a emis actele administrative menţionate şi contestate în cauză, acordând ulterior acesteia gradul de handicap accentuat.
Prin urmare, nu a avut loc o încălcare a atribuţiilor conferite autorităţilor administrative competente în ceea ce priveşte stabilirea gradului de handicap.
Potrivit înscrisurilor ce există la dosarul cauzei nu se poate reţine că recurenta-reclamantă a dovedit, prin argumente medicale şi legale, că încadrarea sa în gradul de handicap accentuat nu este corectă.
Din Referatul de evaluare complexă întocmit de Direcţia Generală şi Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Hunedoara rezultă că recurenta-reclamantă a fost examinată de o comisie a acestei autorităţi în mediul ambiant, constatându-se că aceasta „se poate deplasa şi efectua munci agricole, îşi ajută fiul în gospodărie, forma de exprimare este coerentă… memoria recentă nu este afectată, memoria de lungă durată prezentă", astfel că nu se încadrează în gradul de handicap grav cu asistent personal (fila 77-78 dosar).
Potrivit concluziilor Raportului de expertiză medico-legală întocmit în cauză, rezultă că „sub aspect medical, afecţiunea de care suferă reclamanta constituie o boală psihică cu caracter permanent". Acest înscris nu dovedeşte însă faptul că boala are formă avansată.
Conform indicatorilor din Lista afecţiunilor care creează handicap ireversibil şi pentru care se poate emite certificat de handicap cu caracter permanent, la Cap. A pct. 9 se menţionează că boala Alzheimer, demenţa senilă, demenţa Pick, trebuie să prezinte forme avansate.
Astfel cum s-a reţinut anterior, nici din Raportul de evaluare complexă şi nici din Raportul de expertiză medico legală, nu rezultă că boala de care suferă recurenta-reclamantă a atins o formă avansată care să conducă la încadrarea în gradul de handicap cu asistent personal, astfel că sunt nefondate criticile formulate în sensul interpretării greşite de către instanţa de fond a probelor din dosar.
Mai mult, Decizia contestată de recurenta-reclamantă nr. 206/2009 a avut un termen de valabilitate de 12 luni, fiind supusă revizuirii la ianuarie 2010, însă, după această dată recurenta-reclamantă nu s-a prezentat la reevaluare, situaţie necontestată.
În concluzie, faţă de cele reţinute anterior, instanţa de recurs apreciază ca legală şi temeinică sentinţa recurată prin care a fost confirmată legalitatea actelor a căror anulare s-a solicitat în cererea dedusă judecăţii, fiind interpretate şi aplicate corect dispoziţiile legale incidente în cauză, astfel că toate criticile sub acest aspect ce pot fi circumscrise motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., sunt nefondate.
În altă ordine, instanţa de fond, în mod corect a soluţionat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Hunedoara.
Obiectul acţiunii la instanţa de contencios administrativ poate viza doar Decizia de încadrare în grad de handicap emisă de Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi din cadrul Autorităţii Naţionale pentru Persoanele cu Handicap.
Cum Decizia nr. 203 din 12 ianuarie 2009 nu a fost emisă de această Direcţie, este evident că această autoritate publică nu are calitate procesuală pasivă.
De altfel, acordarea drepturilor ce revin persoanelor cu grad de handicap, conform încadrării legale, este o chestiune ulterioară stabilirii în mod irevocabil a gradului de handicap.
Cum instanţa de fond a respins acţiunea recurentei-reclamante, iar instanţa de recurs a confirmat legalitatea sentinţei atacate, este nefondată critica privind omisiunea de a se pronunţa asupra cererii de acordare a sumelor de bani rezultate din încadrarea în grade de handicap diferite.
În consecinţă, faţă de toate considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., va respinge recursul formulat ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de T.C. prin reprezentant Asociaţia de Psihiatrie A. a Persoanelor cu Handicap Mintal şi boală Alzheimer, Hunedoara, împotriva sentinţei nr. 207/CA/2010 din 8 septembrie 2010 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2969/2011. Contencios. Anulare act de control... | ICCJ. Decizia nr. 2973/2011. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
