ICCJ. Decizia nr. 3001/2011. Contencios. Litigiu privind magistraţii. Recurs
| Comentarii |
|
R O M A N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3001/2011
Dosar nr. 594/1/2011
Şedinţa publică de la 25 mai 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1.Hotărârea atacată cu recurs
Prin Hotărârea nr. 1139 din 16 decembrie 2010 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, s-a respins contestaţia formulată de doamna P.M.M., judecător la Judecătoria Botoşani, împotriva Hotărârii nr. 1224 din 25 noiembrie 2010 a secţiei pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii, prin care s-a dispus transferul doamnei judecător F.L., de la Tribunalul Suceava, la Tribunalul Botoşani.
Pentru a pronunţa această soluţie, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a reţinut că doamna P.M.M. a participat la concursul de promovare a judecătorilor şi procurorilor în funcţii de execuţie din data de 09 mai 2010, optând pentru promovarea efectivă la secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Botoşani şi, întrucât s-a clasat pe poziţia a doua, iar la concurs a fost scos un singur post, doamna judecător a fost declarată respinsă, ca urmare a neîncadrării în limita posturilor alocate.
Pe de altă parte, Plenul a precizat faptul că doamna F.L., preşedinte al Judecătoriei Slăveni, a participat la concursul din data de 09 mai 2010, optând pentru promovarea efectivă la secţia penală a Tribunalului Suceava şi, datorită clasării pe poziţia a patra şi a existenţei unui număr de cinci posturi scoase la concurs, doamna judecător a fost declarată admisă, prin Hotărârea nr. 434 din 26 mai 2010 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, fiind promovată la Tribunalul Suceava începând cu data de 15 iunie 2010.
În acest context, cererea de valorificare formulată de doamna P.M.M. a intrat în concurs cu cererea de transfer formulată de doamna F.L., ambele cereri fiind analizate la data de 25 noiembrie 2010 de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, în raport cu ordinea de prioritate stabilită prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 298/2007.
Potrivit hotărârii menţionate, Plenul a constatat că, întrucât pentru concursul de promovare din data de 09 mai 2010 nu au fost alocate posturi pentru promovare pe loc, ci numai pentru promovare în funcţii de execuţie, cererile de valorificare nu au prioritate atunci când vin în concurs cu orice alte cereri de transfer, inclusiv cu cele formulate de candidaţi care au promovat efectiv, în urma aceluiaşi concurs de promovare în funcţii de execuţie.
Pe cale de consecinţă, Plenul a apreciat că în mod corect s-a acordat prioritate cererii de transfer formulată de doamna judecător F.L., în raport cu cererea de valorificare a doamnei judecător P.M.M..
Prin raportarea la dispoziţiile legale şi regulamentare în vigoare, Plenul a înlăturat punctual criticile formulate de contestatoare, reţinând următoarele:
În ceea ce priveşte susţinerea doamnei judecător P.M.M. potrivit căreia dispoziţiile Legii nr. 303/2004 nu conţin o ordine de prioritate între dreptul de promovare efectivă la o instanţă superioară pe bază de concurs şi cererea de transfer la o instanţă superioară, Plenul a apreciat că, în mod legal, o astfel de ordine de prioritate a fost stabilită de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, cu respectarea prevederilor actului normativ evocat.
Referitor la argumentul contestatoarei în sensul că dreptul său la valorificare s-a născut la data afişării rezultatelor finale obţinute la examen, respectiv 25 mai 2010, iar dreptul doamnei judecător F.L. s-a născut odată cu dobândirea gradului de judecător de tribunal, respectiv 15 iunie 2010, Plenul a invocat faptul că examinarea în aceeaşi şedinţă atât a solicitărilor de valorificare a rezultatelor, cât şi a solicitărilor de transfer, a garantat egalitatea de tratament a solicitărilor care vizau aceleaşi posturi, fiind irelevant momentul depunerii cererilor, atâta timp cât au fost formulate în termenul legal.
Referitor la critica formulată în sensul că nu a fost respectat principiul specializării judecătorului, întrucât doamna judecător F.L. a fost promovată la Tribunalul Suceava, secţia penală, iar transferul acesteia s-a dispus la Tribunalul Botoşani, secţia comercială, Plenul a reţinut că, potrivit Regulamentului privind transferul judecătorilor şi procurorilor, aprobat prin Hotărârea nr. 727/2009 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, criteriul specializării judecătorului nu este prevăzut printre criteriile stabilite de normele legale.
2. Cererea de recurs
Împotriva Hotărârii nr. 1139 din 16 decembrie 2010 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, în temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, a declarat recurs în termenul legal P.M.M., invocând dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ..
Astfel, arată recurenta că prin hotărârea atacată în speţă, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, a respins contestaţia sa împotriva Hotărârii nr. 1224 din 25 noiembrie 2010 a secţiei pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii, având în vedere criteriile de prioritate stabilite prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 298/2007, respectiv că cererile de valorificare formulate de candidaţii la concursul de promovare au prioritate atunci când vin în concurs cu cereri de transfer ale candidaţilor care au fost admişi pentru promovarea pe loc la concurs şi nu au prioritate atunci când vin în concurs cu alte cereri de transfer, formulate de alţi judecători decât aceia care au promovat pe loc în urma concursului.
Susţine recurenta că prin dispoziţiile Legii nr. 303/2004 nu s-a instituit o ordine de preferinţă între dreptul de promovare efectivă la o instanţă superioară pe bază de concurs şi cererea de transfer la o instanţă superioară, indiferent de modalitatea în care s-a dobândit gradul de judecător de tribunal, însă din interpretarea ei sistematică şi logică rezultă că modalitatea principală de ocupare a posturilor de execuţie vacante este prin concurs, transferul şi numirea în funcţia de magistrat în cazuri speciale fiind modalităţi subsidiare de ocupare a posturilor de execuţie vacante.
Prin urmare, în opinia recurentei, are prioritate orice cerere de valorificare în vederea promovării efective la instanţa superioară faţă de orice cerere de transfer la aceeaşi instanţă, în caz contrar dreptul de valorificare reglementat de art. 30 din Hotărârea nr. 621/2006 a Consiliului Superior al Magistraturii ar fi golit de substanţă şi fără posibilitate reală de a fi exercitat.
Mai consideră recurenta că dreptul său, în raport de cererea de valorificare formulată la data de 31 mai 2010, este prioritar şi faţă de data la care au intervenit manifestările de voinţă ale judecătorilor promovaţi anterior, respectiv lunile septembrie-noiembrie 2010.
Susţine recurenta că, caracterul prioritar al cererilor de valorificare este reliefat şi de termenul de decădere în care se poate obţine valorificarea, respectiv 6 luni de la data comunicării rezultatelor concursului de promovare de către Consiliului Superior al Magistraturii, aceasta fiind unica formă de realizare a unei speranţe legitime astfel reglementate.
Mai arată recurenta că prin practica sa de a analiza cererile de valorificare a rezultatelor unui examen împreună cu solicitările de transfer, Consiliul Superior al Magistraturii face o discriminare indirectă, conform prevederilor art. 14 din CEDO şi disp. O.G. nr. 137/2000.
Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, în termen legal, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
3.Hotărârea instanţei de recurs
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport de motivele invocate şi de prevederile art. 304 şi art. 3041 C. proc.civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare, pentru următoarele considerente.
Prin Hotărârea nr. 1224 din 25 noiembrie 2010 secţia pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii a dispus transferul doamnei judecător F.L. de la Tribunalul Suceava la Tribunalul Botoşani, începând cu data de 01 decembrie 2010.
Prin Hotărârea nr. 1139 din 16 decembrie 2010 Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a respins contestaţia formulată de doamna P.M.M., judecător la Judecătoria Botoşani, împotriva Hotărârii nr. 1224 din 25 noiembrie 2010 a secţiei pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii.
Recurenta a participat la concursul de promovare a judecătorilor şi procurorilor în funcţii de execuţie desfăşurat la 09 mai 2010, optând pentru promovarea efectivă la Tribunalul Botoşani şi a obţinut media generală 8,95 dar nu s-a încadrat în limita posturilor scoase la concurs aşa încât ulterior a formulat, în temeiul art. 30 alin. (1)din Regulamentul aprobat prin Hotărârea nr. 621/2006 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, cerere de valorificare a rezultatelor concursului de promovare.
Cererea de valorificare, astfel formulată de recurentă a intrat în concurs cu cererea de transfer formulată de doamna judecător F.L., ambele cereri fiind analizate la data de 25 noiembrie 2010 de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, respectiv secţia pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii, în raport cu ordinea de prioritate stabilită prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 298/2007.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Regulamentul de organizare şi desfăşurare a concursului de promovare a judecătorilor şi procurorilor aprobat prin Hotărârea nr. 621 din 21 septembrie 2006 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, judecătorii şi procurorii care au fost declaraţi admişi (au obţinut media generală 7 şi nu mai puţin de 5 la fiecare dintre cele două probe de concurs), dar care nu au putut fi promovaţi ca urmare a lipsei posturilor vacante pot fi promovaţi în posturile ce se vacantează la instanţele şi parchetele pentru care au optat la înscriere, în termen de 6 luni de la data comunicării rezultatelor finale ale concursului.
Potrivit art. 1 din Hotărârea nr. 298 din 19 aprilie 2007 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii cererile de valorificare formulate de candidaţii la concursul de promovare au prioritate atunci când vin în concurs cu cereri de transfer ale candidaţilor care au fost admişi pentru promovarea pe loc la concurs şi nu au prioritate atunci când vin în concurs cu alte cereri de transfer formulate de alţi judecători decât aceia care au promovat pe loc în urma concursului.
În raport de aceste dispoziţii regulamentare, secţia pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii a analizat şi soluţionat cererea de transfer a unui judecător care avea grad de tribunal în urma concursului organizat la 9 mai 2010, astfel că cererea de valorificare formulată de recurentă a fost respinsă prin Hotărârea nr. 1044 din 25 noiembrie 2010 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii pentru lipsa posturilor vacante.
Din moment ce există o prevedere legală expresă care stabilesc prioritatea soluţionării cererilor de transfer în raport cu cererile de valorificare, Înalta Curte constată că, în mod corect, Consiliului Superior al Magistraturii a analizat mai întâi cererea de transfer a unui alt judecător şi apoi cererea de valorificare formulată de recurentă, orice altă interpretare în sensul invocat de recurentă ar însemna să se adauge la textul de lege, ceea ce nu poate fi permis.
În acest context nu au relevanţă datele la care s-au formulat cererile de valorificare respectiv de transfer şi nici faptul că termenul de 6 luni prevăzut pentru valorificarea rezultatelor unui concurs de promovare este un termen de decădere.
Susţinerile recurentei în sensul că în raport de interpretarea dispoziţiile Legii nr. 303/2004 principala modalitate de ocupare a posturilor de execuţie vacante este concursul, transferul fiind o modalitate subsidiară de ocupare a posturilor vacante, ceea ce conferă prioritatea oricărei cereri de valorificare în raport de orice cerere de transfer, nu pot fi primite, cu atât mai mult cu cât dreptul la valorificare nu-şi găseşte reglementare în Legea nr. 303/2004 ci doar în Hotărârea nr. 621/2007 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.
Aşadar, dacă legiuitorul ar fi dorit să dea prioritate dreptului la valorificare în raport cu dreptul la transfer, ar fi putut să o facă expres, în condiţiile în care aceste drepturi privesc cariera judecătorului şi sunt complet autonome unul faţă de celălalt.
Prin urmare susţinerile recurentei referitoare la caracterul prioritar al cererii sale de valorificare în raport de orice altă cerere de transfer sunt lipsite de temei legal, aşa încât nu pot fi primite faţă de actualul cadru de reglementare bazat pe dispoziţiile Legii nr. 303/2004 şi Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 298/2007.
Apreciind că hotărârea atacată este legală şi temeinică, în baza art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 312 C. proc. civ., va fi respins recursul declarat ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de P.M.M. împotriva Hotărârii nr. 1139 din 16 decembrie 2010 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2997/2011. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 3005/2011. Contencios. Anulare act... → |
|---|
