ICCJ. Decizia nr. 2997/2011. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M A N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2997/2011
Dosar nr. 1911/54/2010
Şedinţa publică de la 25 mai 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1.Hotărârea primei instanţe
Prin sentinţa nr. 419 din 4 octombrie 2010, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca tardivă, acţiunea formulată de reclamantul S.D. în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarele:
Reclamantul a solicitat anularea H.G. nr. 2405/2004, privind transmiterea unei suprafeţe de teren, proprietate publică a statului din administrarea Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi dezvoltării Rurale - Institutul de Stat pentru Testarea şi Înregistrarea Soiurilor în administrarea Ministerului Educaţiei şi Cercetării - Colegiul Naţional pentru fete „B.V.” G., Jud. Olt.
Plângerea prealabilă formulată de reclamant s-a înregistrat la Secretariatul General al Guvernului la data de 30 aprilie 2010 aşa cum menţionează însăşi reclamantul în motivarea cererii.
Conform art. 7 alin. (7) din Legea nr. 554/2004 incidentă la data emiterii actului normativ „plângerea prealabilă în cazul actelor administrative unilaterale se pot introduce pentru motive temeinice şi peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de 6 luni de la data emiterii actului. Termenul de 6 luni este termen de prescripţie conform art. 11 alin. (1) şi (2), cererea la instanţă poate fi introdusă şi peste termenul de 6 luni prevăzut de alin. (1), dar nu mai târziu de 1 an de la data emiterii actului.
Apreciază instanţa de fond că din interpretarea acestor dispoziţii legale rezultă că petentul a introdus cererea în anularea unui act administrativ unilateral, în calitate de terţ, după aproximativ 5 ani de la emiterea actului, deci cu nerespectarea termenului de 1 an de la data emiterii actului.
Consideră instanţa de fond că nu poate primi apărarea reclamantului referitoare la posibilitatea atacării actelor administrative normative oricând, în condiţiile în care actul ce face obiectul contestaţiei are un caracter individual având un destinatar concret, determinat.
2.Recursul declarat în cauză
Împotriva sentinţei nr. 419 din 4 octombrie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamantul S.D., în temeiul dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi pct. 9 şi art. 304 indice 1 C. proc. civ., susţinând în esenţă următoarele:
Astfel, susţine recurentul că instanţa de fond a interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii, schimbându-i înţelesul vădit şi neîndoielnic, considerându-l un act individual întrucât are un destinatar concret, determinat.
În acest sens, arată recurentul că actul administrativ atacat, respectiv H.G. nr. 2405/2004 este un act normativ, împotriva căruia în temeiul art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 poate formula plângere prealabilă oricând, şi nu un act individual cum greşit a apreciat instanţa de fond.
Totodată, consideră recurentul că faţă de dispoziţiile art. 108 din Constituţia României, Guvernul, ca organ colectiv deliberativ emite hotărâri şi nu acte juridice individuale.
Mai susţine recurentul că nelegalitatea sentinţei recurate rezultă din aplicarea greşită în cauză a prevederilor art. 7 lin.3 din Legea nr. 554/2004, instanţa de fond considerând în mod greşit că termenul de formulare a plângerii prealabile este cel precizat de art. 11 alin. (1) şi (2) din lege, respectiv 6 luni sau cel mult un an de la data emiterii actului, cu încălcarea prevederilor art. 7 alin. (1) şi (2) din Legea contenciosului administrativ.
3.Hotărârea instanţei de recurs
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport de motivele invocate şi de prevederile art. 304 şi art. 3041 C. proc.civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare, pentru următoarele considerente:
Înalta Curte reaminteşte în acest context că actele administrative individuale se caracterizează prin aceea că reprezintă manifestări unilaterale de voinţă care generează, modifică sau sting drepturi şi obligaţii în beneficiu sau în sarcina unuia sau mai multor persoane dinainte determinate, spre deosebire de actele administrative normative, care conţin reglementări cu caracter general, impersonal şi obligatoriu.
Totodată, se mai impune a se sublinia şi faptul că Guvernul este autoritatea publică a puterii executive, care în exercitarea atribuţiilor sale adoptă hotărâri pentru organizarea executării legilor, dar nu toate hotărârile Guvernului au caracter normativ, aşa cum în mod greşit susţine recurentul
Astfel, Înalta Curte constată că recurentul susţine în mod greşit că hotărârea Guvernului, respectiv H.G. nr. 2405/2004 privind transmiterea unei suprafeţe de teren, proprietate publică a statului din administrarea Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi dezvoltării Rurale - Institutul de Stat pentru Testarea şi Înregistrarea Soiurilor în administrarea Ministerului Educaţiei şi Cercetării - Colegiul Naţional pentru fete „B.V.” G., Jud. Olt., este un act administrativ cu caracter normativ şi, ca atare nu-i sunt aplicabile dispoziţiile art. 11 din Legea contenciosului administrativ, în condiţiile în care această hotărâre are caracteristicile unui act administrativ individual, pentru că are dispoziţii concrete atât cu privire la destinaţia unei suprafeţe de teren strict precizată, cât şi cu privire la categoria de persoane beneficiare ale acesteia.
Prin urmare, instanţa de fond a stabilit corect natura juridică a actului atacat, care atrage incidenţa termenelor de prescripţie şi respectiv de decădere prevăzute de art. 11 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 554/2004, iar nu a normelor cuprinse în art. 7 din acelaşi act normativ, cum în mod greşit se susţine prin cererea de recurs.
Pentru considerentele expuse, în baza dispoziţiilor art. 312 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul şi va modifica hotărârea atacată, în sensul respingerii acţiunii formulate de reclamantă ca neîntemeiate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de S.D., împotriva sentinţei nr. 419 din 4 octombrie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2994/2011. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 3001/2011. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
