ICCJ. Decizia nr. 3023/2011. Contencios. Constatarea calităţii de lucrător/colaborator al securităţii (OUG nr.24/2008). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3023/2011
Dosar nr. 45050/3/2008
Şedinţa publică din 25 mai 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 25 noiembrie 2008, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a solicitat să se constate calitatea pârâtului C.G., de colaborator al securităţii , conform dispoziţiilor art. 2 lit. b), art. 3 lit. z), art. 8 lit. a), art. 11 alin. (1) şi art. 33 alin. (1) din OUG nr. 24/2008.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că, potrivit documentelor menţionate în Nota de constatare nr. S/DI/1/1827 din data de 4 august 2008, pârâtul a fost recrutat la data de 27 septembrie 1965, sub numele conspirativ F.C., pentru prevenirea şi descoperirea unor eventuale încercări de desfăşurare de activităţi duşmănoase sau de a încerca sustragerea de armament şi muniţie în scop duşmănos din partea unor elemente din cadrul companiei 1 – a B.T.R.
Reclamantul a învederat că, pe parcursul întregii sale activităţi de colaborare, pârâtul a furnizat informaţii referitoare la aspecte care prezintă interes pentru recrutor, în sensul că, se circumscriu motivului care a justificat recrutarea şi anume, furnizarea de materiale informative care au fost exploatate de organele de comandă şi semnalarea altor aspecte privind starea de spirit, atitudinea unor militari din subunităţile batalionului, dar pentru care nu s-au luat note informative.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea ca neîntemeiată prin sentinţa civilă nr. 767 din 10 februarie 2010, reţinând că, documentele propuse cu titlu probator de către reclamant nu sunt de natură să îndeplinească cerinţele prevăzute de art. 2 lit. b) din OUG nr. 24/2008, întrucât din cele trei rapoarte prezentate nu rezultă că pârâtul ar fi nominalizat o persoană ale cărei drepturi să fi fost supuse unor restrângeri, îngrădiri sau care ar fi suferit repercursiuni ca urmare a informaţiilor furnizate.
Astfel, s-a avut în vedere că singurul înscris menţionat în nota de constatare nr. S/DI/1.827 din 4 august 2008 reprezintă o reproducere a informaţiilor din raportul întocmit la data de 28 septembrie 1965 cu privire la recrutarea ca agent a pârâtului, soldat la acea dată în Bat. 121 Cc Craiova.
De asemenea, s-a apreciat ca fiind relevant şi faptul că nu există nici o menţiune cu privire la o măsură dispusă pe baza informaţiilor furnizate de către pârât şi care să constituie un minimum de dovadă în favoarea susţinerilor reclamantului referitoare la aptitudinea acestor informaţii de a determina îngrădirea unor drepturi şi libertăţi.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, solicitând modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii acţiunii.
Recurentul a susţinut că în mod greşit a fost respinsă acţiunea sa pentru constatarea calităţii intimatului C.G. de colaborator al securităţii, dat fiind că au fost dovedite condiţiile prevăzute de art. 2 lit. b) şi art. 11 din OUG nr. 24/2008, prin furnizarea de informaţii despre atitudini sau acţiuni potrivnice regimului comunist şi prin conţinutul lor aceste informaţii vizau încălcarea unor drepturi fundamentale ale persoanelor urmărite.
În acest sens, s-a arătat că, pârâtul a furnizat informaţii despre un coleg, care în discuţiile purtate cu cetăţenii străini calomnia modul de viaţă din ţara noastră, realizând că o asemenea delaţiune era urmată de obicei de o acţiune de investigare din partea securităţii, ceea ce presupunea încălcarea unor drepturi fundamentale ale omului , în principal dreptul la viaţă privată şi dreptul la liberă opinie prevăzută de Pactul Internaţional privind Drepturile Civile şi Politice şi de Declaraţia Universală a Drepturilor Omului.
Cu privire la modalitatea sub care s-au păstrat aceste informaţii, recurentul a învederat că definiţia legală dată persoanei care a avut calitatea de colaborator al securităţii se referă la persoana care a furnizat informaţii, indiferent sub ce formă, precum note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii securităţii, ceea ce dovedeşte că legiuitorul a dat forţă probantă egală atât notelor olografe prevenite de la persoana verificată, cât şi relatărilor verbale consemnate de lucrătorii securităţii. Din acest motiv, s-a susţinut că, indiferent de modalităţile de evidenţiere a informaţiilor furnizate, valoarea lor probantă este aceeaşi, nefiind necesară coroborarea cu datele provenite din alt înscris sau rezultate din administrarea altui mijloc de probă.
Cum în cauză pârâtul nu a administrat nici un mijloc de probă prin care să răstoarne prezumţia relativă cu privire la realitatea celor reţinute în rapoartele de evaluare, recurentul a arătat că instanţa de fond în mod greşit nu a avut în vedere situaţia de fapt rezultată din cuprinsul acestor rapoarte.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport şi de dispoziţiile art. 304 şi art. 304/1 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat pentru următoarele considerente:
Instanţa de fond a constatat judicios că acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii este neîntemeiată, nefiind dovedite cerinţele prevăzute de art. 2 lit. b) din OUG nr. 24/2008 , aprobată prin Legea nr. 293/2008, pentru constatarea calităţii pârâtului C.G. de colaborator al securităţii.
Conform definiţiei legale cuprinse în această reglementare, colaborator al securităţii este persoana care a furnizat informaţii, indiferent sub ce formă , precum note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii securităţii, prin care se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist şi care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
Printr-o interpretare corectă a acestor dispoziţii legale, care au constituit temeiul juridic al cererii de chemare în judecată, instanţa de fond a constatat lipsa de relevanţă a documentelor depuse pentru dovedirea calităţii pârâtului de colaborator al securităţii, întrucât nu a existat un angajament din care să rezulte în mod neechivoc latura subiectivă a activităţii de furnizare a informaţiilor prin care se denunţau activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar . De asemenea, instanţa de fond a apreciat corect că informaţiile furnizate de pârât nu erau de natură să aducă atingere drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale persoanelor la care se refereau, ceea ce rezultă şi din lipsa unor măsuri dispuse pe baza acestor informaţii faţă de persoanele respective.
Analizând conţinutul şi calitatea informaţiilor furnizate în raport de elementul subiectiv, instanţa de fond a stabilit în mod judicios că documentele depuse în dovedirea acţiunii nu reprezintă probe concludente pentru constatarea calităţii pârâtului de colaborator al securităţii, deoarece informaţiile furnizate nu vizau în concret atitudini sau acţiuni potrivnice regimului comunist şi nu erau susceptibile a avea consecinţe negative faţă de persoanele nominalizate, care de altfel nici nu au fost supuse unor acţiuni de verificare din partea securităţii şi nici nu s-a produs o îngrădire sau o restrângere a drepturilor şi libertăţilor fundamentale recunoscute de lege acelor persoane.
Faţă de situaţia de fapt dovedită în cauză, apare ca fiind lipsită de relevanţă susţinerea din recurs privind valoarea probantă recunoscută de lege pentru informaţia furnizată sub orice formă, întrucât concluzia instanţei de fond privind lipsa de dovezi concludente pentru constatarea calităţii pârâtului de colaborator al securităţii este rezultatul unei analize temeinice a conţinutului şi calităţii informaţiilor furnizate şi nu este consecinţa atribuirii unei forţe probante diferenţiate în funcţie de modalitatea de evidenţiere a informaţiilor furnizate.
În consecinţă, hotărârea pronunţată de instanţa de fond este legală şi temeinică şi nefiind motive de casare sau de modificare a acesteia, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii împotriva sentinţei civile nr. 767 din 10 februarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3015/2011. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 3045/2011. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
