ICCJ. Decizia nr. 3068/2011. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3068/2011
Dosar nr. 12783/2/2010
Şedinţa publică din 26 mai 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1419 din 24 februarie 2011 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamanta SC L.C. România SA, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, a dispus suspendarea executării Deciziei de impunere nr. 286 din 17 noiembrie 2010 emisă de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili până la pronunţarea instanţei de fond.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut că prima condiţie necesară pentru a se dispune suspendarea executării actului administrativ este îndeplinită, întrucât reclamanta a formulat contestaţie împotriva Deciziei de impunere nr. 286 din 17 noiembrie 2010, înregistrată la Agenţia Naţională de Administrare Fiscală sub nr. 2038 din 17 decembrie 2010.
Examinând aparenţa de legalitate a Deciziei de impunere nr. 286 din 17 noiembrie 2010 emisă de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală în urma inspecţiei fiscale parţiale efectuată la sediul societăţii reclamante, prin prisma situaţiei de fapt şi a argumentelor juridice prezentate în susţinerea cererii de suspendare, instanţa de fond a reţinut că există indicii temeinice de natură să pună sub semnul întrebării prezumţia de legalitate a actului administrativ contestat, referitoare la interpretarea de către organele fiscale a legislaţiei aplicabile modului de calcul al redevenţei miniere datorată de reclamantă bugetului de stat, din perspectiva principiului neretroactivităţii legii civile şi a principiului securităţii juridice, în condiţiile în care, cu ocazia unui control fiscal anterior, pentru o perioadă în care erau aplicabile aceleaşi dispoziţii legale, respectiv OUG nr. 101/2007 (08 octombrie 2007 - 31 decembrie 2008), concluzia Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală a fost în sensul că reclamanta a calculat corect redevenţa datorată bugetului de stat.
Dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 au în vedere condiţia pagubei iminente din perspectiva prevenirii ei şi nu a existenţei efective.
Analizând îndeplinirea acestei cerinţe, instanţa de fond a constatat că executarea actului administrativ contestat, pentru care s-a emis Tulul executoriu nr. 9141 din 13 ianuarie 2011 privind suma de 4.254.172 lei, este de natură să creeze reclamantei un prejudiciu însemnat viitor şi previzibil, în lipsa unei decizii de suspendare dispusă de instanţă, prejudiciu dificil de reparat în situaţia în care se va constata, urmare a controlului jurisdicţional, nelegalitatea actelor administrativ - fiscale.
Împotriva hotărârii instanţei de fond pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili a declarat recurs, criticând-o, ca nelegală şi netemeinică, întrucât a fost dată cu greşita aplicare a legii conform art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
S-a precizat în recurs că sentinţa este nemotivată, prima instanţă neanalizând sub nici un aspect temeinicia cererii de suspendare.
Recursul este nefondat şi va fi respins.
Examinând motivele de recurs şi actele dosarului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:
Prin sentinţa civilă recurată, Curtea de Apel Bucureşti a admis cererea de suspendare formulată de reclamanta-intimată şi conform art. 14 din Legea nr. 554/2004, a dispus suspendarea executării Deciziei nr. 286/2010 emisă de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală – Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili .
S-a motivat soluţia prin aceea că în speţă sunt întrunite condiţiile prevăzute expres de lege – cazul bine justificat şi paguba iminentă, astfel încât se impunea suspendarea actului administrativ în litigiu.
Conform art. 14 din Legea nr. 554/2004, în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond.
Decizia în litigiu a fost atacată cu contestaţie de către intimată, existând puternice îndoieli asupra legalităţii sale din perspectiva neretroactivităţii legii, în condiţiile în care cu ocazia unui control fiscal anterior făcut conform aceloraşi dispoziţii legale OUG nr. 101/2007, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a concluzionat că reclamanta a calculat legal redevenţa pentru bugetul de stat.
Acesta este cazul bine justificat, argumentele de fapt şi de drept conducând prima instanţă la concluzia că în speţă există o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.
Referitor la paguba iminentă şi această condiţie a fost îndeplinită, executarea Deciziei pentru care s-a emis Titlu executoriu nr. 9141/2011 fiind de natură să creeze intimatei un prejudiciu previzibil, întrucât suma este destul de mare – 4.252.172 lei.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că instanţa de fond a motivat în fapt şi în drept sentinţa atacată, pe care o consideră legală şi temeinică, motiv pentru care va respinge recursul declarat de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, împotriva sentinţei civile nr. 1419 din 24 februarie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 26 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3051/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3076/2011. Contencios. Refuz acordare... → |
|---|
