ICCJ. Decizia nr. 3060/2011. Contencios. Constatarea calităţii de lucrător/colaborator al securităţii (OUG nr.24/2008). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3060/2011
Dosar nr. 12149/2/2009
Şedinţa publică din 26 mai 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 4607 din 19 noiembrie 2010 Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins cererea formulată de reclamantul C.N.S.A.S., în contradictoriu cu pârâtul B.I. prin care solicita să se constate existenţa calităţii pârâtului de colaborator al Securităţii.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut că aşa cum rezultă din cuprinsul notei de constatare din 07 mai 2009, pârâtul, fiind militar în termen, a fost recrutat în calitate de colaborator la data de 15 noiembrie 1973, de către U.M. Timişoara, „pentru supravegherea informativă a colegilor de unitate. A semnat angajament având numele conspirativ de colaborator F. Ceea ce l-a recomandat pe pârât organelor de Securitate, ca fiind pretabil pentru recrutare, a fost faptul că „cu ocazia recrutării, ne-a semnalat verbal unele aspecte din cadrul subunităţii din care face parte".
La data de 17 noiembrie 1976 este recrutat în calitate de colaborator de Inspectoratul Judeţean Bihor, „pentru încadrarea informativă a turiştilor străini, care se cazau în hotelul B. din oraşul S., jud. Bihor. A semnat un nou angajament, preluând numele conspirativ de colaborator T. După angajarea sa la Rafinăria C., în anul 1980, continuă activitatea de colaborare cu organele de Securitate, fiind folosit pentru încadrarea informativă a acestui obiectiv.
Pârâtul a arătat că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 2 lit. b) din OUG 24/2008, respectiv denunţarea de către pârât a unor activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist care să fi fost de natură să îngrădească drepturile şi libertăţile fundamentale ale persoanelor menţionate în notele informative.
De asemenea, chiar dacă ar fi existat în acele note elemente care ar fi fost de natură să atragă o răspundere de ordin moral a pârâtului, în cauză s-ar impune reţinerea fără echivoc,a unui caz de înlăturare a oricărei răspunderi şi anume constrângerea morală a sa de către organele de securitate, în perioada cât a lucrat ca recepţioner la hotel.
Prin încheierea din 25 iunie 2010, instanţa de fond a respins ca neîntemeiate excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive şi lipsei temeiului legal de verificare a pârâtului.
De asemenea, instanţa de fond a constatat că excepţia nerespectării dispoziţiilor art. 10 din OUG nr. 24/2008 este neîntemeiată deoarece lipsa comunicării notei de constatare întocmită de reclamant nu atrage nulitatea acestuia, aceasta urmând a produce efecte juridice în continuare. Necomunicarea acestuia l-ar fi pus în imposibilitate pe pârât să-şi exercite dreptul de apărare. Acest rezultat nu s-a produs deoarece pârâtul şi-a exercitat dreptul de apărare în prezenta cauză, invocând excepţii, propunând probe care au fost încuviinţate de instanţă.
Pe fondul cauzei, s-a reţinut că potrivit art. 2 lit. b) din OUG nr. 24/2008, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008, trebuie îndeplinite următoarele condiţii pentru a se putea reţine calitatea de colaborator al Securităţii:
1.Informaţiile furnizate Securităţii, indiferent sub ce formă, să se refere la activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist.
2.Informaţiile prevăzute la pct. 1 să vizeze îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
Prima condiţie nu este îndeplinită deoarece informaţiile furnizate de pârât nu se referă la activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist.
Astfel, prin nota informativa din 29 septembrie 1979, pârâtul a făcut referiri la o persoana fizica nemulţumită de faptul că nu putea să-şi încadreze în munca fiica din cauza organelor în drept şi la o altă persoană fizică care dădea dovada de o vastă cultură vest-europeana ca urmare a ascultării postului de radio E.L.
Ambele informaţii sunt însă simple informaţii despre manifestări normale ale unor persoane fizice, care nu aveau un conţinut potrivnic regimului totalitar, relevând aspecte cotidiene din viaţa acestora. Faptul că o persoană era nemulţumită de negăsirea unui loc de muncă pentru fiica sa, invocând culpa organelor în drept reprezintă o problemă socială frecventă. De asemenea, ascultarea postului de radio E.L. de către cetăţenii romani era o problema de notorietate, neinterzisă legal, iar conceptul de vastă cultură vest europeana la care pârâtul a făcut referire, nu putea fi considerat ca manifestare ostilă regimului comunist.
În cealaltă notă informativă, pârâtul face referire la o potenţială tentativă de trecere frauduloasă a frontierei.
Această notă informativa se referă la o faptă de natură penală, (tentativă de trecere frauduloasă a frontierei), prevăzută şi în legislaţia penală actuală, astfel că săvârşirea acestei fapte penale aduce atingere oricărei ordini de drept, nu regimului comunist. Denunţarea unei infracţiuni nu este o faptă care să se refere la activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist.
Nici nota informativă în care pârâtul a relatat că o persoană are rude în străinătate, cu care întreţine o strânsă corespondenţă nu poate fi reţinută ca o atitudine potrivnică regimului totalitar.
Ca urmare a neîndeplinirii condiţiei ca informaţiile furnizate de pârât să se refere la activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, condiţie cerută imperativ de art. 2 lit. b) din OUG nr. 24/2008, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008, instanţa de fond a respins cererea, ca neîntemeiată.
Împotriva hotărârii instanţei de fond reclamantul C.N.S.A.S. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Cererea de recurs a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 299 şi art. 3041 C. proc. civ., iar în motivarea ei s-a arătat, în esenţă, că soluţia instanţei de fond este contrară probatoriului administrat care demonstrează că prin informaţiile furnizate intimatul-pârât a denunţat atitudini potrivnice regimului comunist. În acest sens este de notorietate că ascultarea emisiunilor postului de radio E.L. constituia un act de sfidare a regimului, că în acelaşi registru se înscrie şi denunţarea persoanei care dorea să emigreze, iar faptul că şi în prezent este sancţionată penal trecerea ilegală a frontierei naţionale sunt fundamental diferite, în perioada cât pârâtul a furnizat informaţii de acest gen fiind evident vorba de o activitate potrivnică regimului comunist. Potrivnică acelui regim era şi întreţinerea de relaţii neoficiale cu cetăţenii străini, o astfel de activitate făcând de asemenea obiectul delaţiunilor pârâtului.
Consideră recurentul că prima condiţie impusă de legiuitor pentru a se stabili calitatea de colaborator al Securităţii este îndeplinită, cum de altfel se întâmplă şi în cazul celei de-a doua condiţii care se referă la faptul că intimatul putea să conştientizeze posibilele urmări ale informaţiilor furnizate, informaţii care aduceau atingere cel puţin dreptului la viaţă privată (prevăzut de art. 17 din Pactul Internaţional privind Drepturile Civile şi Politice şi de art. 12 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului).
În fine, recurentul a subliniat că norma legală incidentă nu a fost interpretată de instanţă în sensul de a produce efecte şi că este de ajuns şi un simplu denunţ pentru a se reţine calitatea de colaborator al Securităţii în sensul OUG nr. 24/2008.
Prin întâmpinare intimatul B.I. a solicitat menţinerea ca legală şi temeinică a sentinţei recurate.
Examinând cauza prin prisma criticilor aduse de recurent, din perspectiva normelor legale incidente raportat la obiectul cauzei, Înalta Curte reţine că recursul este nefondat.
Aşa cum se poate observa din argumentaţia pe care judecătorul fondului şi-a sprijinit soluţia, argumentaţie prezentată rezumativ în considerentele prezentei decizii, au constituit obiectul preocupării instanţei fiecare din cele trei înscrisuri la care recurentul face trimitere şi cu ocazia exercitării căii de atac.
Este redat conţinutul notelor informative în discuţie şi stabilit exact efectul acestor informaţii furnizate de pârât, reţinându-se că niciunul din înscrisurile pe care reclamantul şi-a întemeiat solicitarea nu conţine elemente care să denunţe activităţi potrivnice regimului comunist.
Concluzia instanţei de fond în sensul că nu este îndeplinită, în speţă, condiţia prevăzută de art. 2 lit. b) din OUG nr. 24/21008 este corectă şi legală, interpretarea dată de instanţă neputând fi catalogată aşa cum sugerează recurentul ca fiind de natură a conduce la neaplicarea normei legale.
Stă în puterea şi obligaţia judecătorului de a interpreta probatoriul administrat, în cauză fiind unul complex, iar acest lucru s-a şi întâmplat, considerentele sentinţei aflate în control judiciar demonstrând că s-a procedat la o analiză atentă a notelor informative indicate de reclamant.
În acest context s-a stabilit că unele din informaţii relevă aspecte cotidiene ale vieţii unor persoane (negăsirea unui loc de muncă, ascultarea postului de radio E.L. ca o preocupare notorie în perioada regimului comunist) şi că doar una dintre ele poate fi considerată de natură a aduce atingere ordinii de drept, dar nu şi regimului comunist (potenţiala tentativă de trecere frauduloasă a frontierei).
Neaplicarea art. 2 lit. b) din OUG nr. 24/2008 în cazul intimatului-pârât este concluzia către care conduce probatoriul existent la dosar, cu atât mai mult cu cât textul legal impune îndeplinirea cumulativă a celor două condiţii:1) informaţiile să se refere la activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist - şi 2) informaţia să vizeze îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
Or, o analiză a existenţei celei de-a doua condiţii câtă vreme se constată că nu este îndeplinită cea dintâi, este neadecvată şi contrară normei legale în discuţie.
Văzând şi dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată, precum şi art. 11 alin. (2) din OUG nr. 24/2008 astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 293/2008
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.N.S.A.S. împotriva sentinţei civile nr. 4607 din 19 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 26 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3059/2011. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 3061/2011. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
