ICCJ. Decizia nr. 3064/2011. Contencios. Litigiu privind magistraţii. Recurs

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Decizia nr. 3064/2011

Dosar nr. 10698/1/2010

Şedinţa publică din 26 mai 2011

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Hotărârea nr. 1188 din 16 decembrie 2010 a Plenului C.S.M., s-a respins cererea de recunoaştere a gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, formulată de domnul T.V., procuror la D.N.A.

Pentru a pronunţa această soluţie, Plenul C.S.M. a reţinut că domnul T.V. a fost numit în funcţia de procuror la D.N.A.- Serviciul Teritorial Alba –Iulia, începând cu 15 iunie 2010, unde îşi desfăşoară activitatea şi în prezent.

Raportat atât la dispoziţiile Legii nr. 92/1992, republicată, cât şi ale Legii nr. 303/2004, în vigoare în prezent, Plenul a apreciat că, prin numirea la D.N.A., domnul T.V. nu a dobândit eo ipso gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, întrucât promovarea în funcţii superioare de execuţie este posibilă numai prin susţinerea unui concurs.

Plenul a mai reţinut că numirea procurorilor la D.N.A. respectă o procedură specială, iar a dobândi în mod automat gradul profesional solicitat nu ar avea suport legal, întrucât dispoziţiile art. 30 din OUG nr. 43/2002 prevăd în mod expres că normele Legii nr. 92/1992 privind organizarea judecătorească, se aplică corespunzător şi D.N.A., nefiind reglementată o excepţie de la regula promovării prin concurs.

Plenul a mai invocat şi prevederile art. 87 alin. (9¹) din OUG nr. 56/ 2009, potrivit căruia procurorii care au activat la D.N.A. revin la Parchetul de unde provin, redobândind gradul profesional de execuţie şi salarizarea corespunzătoare avute anterior.

Împotriva Hotărârii din 16 decembrie 2010 a Plenului C.S.M., T.V. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

În motivarea recursului recurentul arată că a fost numit în funcţia de procuror la D.N.A.-Serviciul Teritorial Alba-Iulia, după susţinerea unui interviu şi obţinerea avizului secţiei pentru procurori a C.S.M.. Nu sunt create premisele realizării unei eventuale discriminări în raport cu procurorii care pentru a accede la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie au urmat şi urmează procedura de promovare reglementată de Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare întrucât, având în vedere modalitatea de înfiinţare a D.N.A. şi de numire a procurorilor în cadrul acestei structuri, dar şi practica constantă a C.E.D.O., se reţine că "o distincţie este discriminatorie dacă aceasta nu are o justificare obiectivă şi rezonabilă, adică dacă nu urmăreşte un scop legitim sau dacă nu există un raport rezonabil de proporţionalitate între mijloacele folosite şi scopul vizat".

Ori, în speţă, justificarea obiectivă este determinată de necesitatea combaterii infracţiunilor de corupţie, materializată în adoptarea OUG nr. 43/2002 şi înfiinţarea D.N.A., iar justificarea rezonabilă rezidă în faptul că îndeplinind, în condiţiile legii, o funcţie în cadrul unei structuri din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, procurorul numit la D.N.A. dobândeşte gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Referitor la susţinerea intimatului cu privire la deciziile pronunţate în această materie, de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, cum că acestea nu sunt obligatorii, nefiind pronunţate într-un recurs în interesul legii, recurentul consideră că trebuie înlăturată avându-se în vedere rolul unei jurisdicţii supreme cum este cazul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, acela de a regla „contradicţiile jurisprudenţei” şi de a menţine aceleaşi soluţii în cazuri similare, asigurând o interpretare şi aplicare unitară a legii în scopul de a evita apariţia unor divergenţe jurisprudenţiale, ceea ce ar avea ca efect crearea unui climat de incertitudine şi insecuritate juridică. Pe de altă parte, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca jurisdicţie unică în această materie, judecă în primă şi ultimă instanţă, având aşadar obligaţia de a aplica şi interpreta unitar legea, ceea ce implică în mod necesar respectarea propriei jurisprudenţe. De aceea, nu se poate face abstracţie de la practica constantă a secţiei de contencios administrative a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie prin care, admiţând cereri de recunoaştere a gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte, de Casaţie şi Justiţie în cazul procurorilor numiţi la D.N.A., au fost reţinute argumente ce vizează aplicarea dreptului comunitar.

Examinând cauza şi hotărârea recurată în raport cu actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Se constată că recurentul este procuror la D.N.A – Serviciul Teritorial Alba Iulia, începând cu 15 iunie 2010 şi până în prezent.

Este adevărat că jurisprudenţa constantă a secţiei de contencios administrativ a Înaltei Curţi este în sensul recunoaşterii gradului profesional de procuror corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru cei care au fost numiţi în structurile D.N.A. şi D.I.I.C.O.T., central şi local.

Toate argumentele înfăţişate în hotărârile judecătoreşti invocate de recurent sunt pertinente cauzelor soluţionate anterior adoptării OUG nr. 56/2009 prin care s-a modificat Legea nr. 304/2004 şi care a stipulat, pe de o parte, că promovarea procurorilor se face numai prin concurs şi, pe de altă parte, că „de la data revenirii la Parchetul de unde provin sau la alt Parchet unde au dreptul să funcţioneze potrivit legii, procurorii care au activat în cadrul D.I.I.C.O.T. şi D.N.A. îşi redobândesc gradul profesional de execuţie şi salarizarea corespunzătoare acestuia avute anterior sau pe cele dobândire ca urmare a promovării, în condiţiile legii, în timpul desfăşurării activităţii în cadrul direcţiei”.

Procurorii aflaţi în această situaţie nu mai pot pretinde să li se recunoască gradul de procuror corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi după ce au revenit la Parchetele de unde provin sau unde au dreptul să funcţioneze potrivit legii, chiar dacă au fost numiţi sub imperiul legii vechi.

Deoarece revenirea la Parchetul de unde provin s-a desfăşurat în timpul existenţei OUG nr. 56/2009, aceasta este supusă noilor reglementări astfel încât recurentul nu mai poate pretinde recunoaşterea gradului profesional de procuror al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

În raport cu prevederile Legii nr. 304/2004, şi în condiţiile în care recurentul a fost numit într-o astfel de funcţie numai începând cu data de 15 iunie 2010, susţinerile acestuia în sensul că prevederile OUG nr. 56 din 27 mai 2009, intrată în vigoare la 4 iunie 2009 nu-i sunt aplicabile nu pot fi primite.

Potrivit art. 87 alin. (91) din OUG nr. 56/2009, de la data revenirii la Parchetul de unde provin sau la un alt Parchet unde au dreptul să funcţioneze potrivit legii, procurorii care au activat în cadrul D.N.A. îşi redobândesc gradul profesional de execuţie şi salarizarea corespunzătoare acestuia avute anterior sau pe cele dobândite ca urmare a promovării, în condiţiile legii, în timpul desfăşurării activităţii în cadrul acestei direcţii.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că susţinerile şi criticile recurentului sunt nefondate şi nu pot fi primite.

În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 31 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de T.V., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de T.V. împotriva Hotărârii nr. 1188 din 16 decembrie 2010 a Plenului C.S.M., ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 26 mai 2011.

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 3064/2011. Contencios. Litigiu privind magistraţii. Recurs