ICCJ. Decizia nr. 3080/2011. Contencios. Litigiu privind funcţionarii publici (Legea Nr.188/1999). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3080/2011
Dosar nr. 546/59/2010
Şedinţa publică din 26 mai 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată reclamantul B.E.A. în contradictoriu cu pârâtele Agenţia Naţională de Administrare Fiscală Bucureşti şi Autoritatea Naţională a Vămilor Bucureşti a solicitat anularea Raportului de evaluare, comunicat în data de 26 ianuarie 2010, în temeiul prev. art. 18, alin. (1), din Legea nr. 554/2004 , act prin care i s-a acordat calificativul „satisfăcător", de către D.J.A.O.V. Arad, act prin care trebuia să i se acorde „calificativul final", de către D.R.A.O.V. Timişoara; anularea Adresei nr. 8746 din 23 februarie 2010 a Autorităţii Naţionale a Vămilor act prin care i s-a comunicat că i s-a admis Contestaţia înregistrată sub nr. 7189 din anul 2010; obligarea intimatelor la refacerea şi comunicarea Raportului de evaluare raport care, în urma evaluării finale, să conţină calificativul final de evaluare a performanţelor profesionale individuale; repararea pagubei cauzate prin actele nelegale atacate, obligarea intimatelor la plata unor daune morale, în cuantum de 5.000 Euro, cu titlu de prejudiciu decurgând din atingerea onoarei, reputaţiei, demnităţii şi prestigiului, în temeiul art. 18, alin. (3) din Lege; obligarea intimatelor la plata cheltuielilor de judecată, constând din taxă judiciară de timbru şi onorariu avocaţial.
Prin întâmpinare Direcţia Regionala pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Timişoara a solicitat respingerea acţiunii ca netemeinică.
pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală Bucureşti, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acţiunii ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Prin sentinţa civilă nr. 402 din 22 septembrie 2010 Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Agenţia Naţională de Administrare Fiscală Bucureşti, a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul B.E.A. în contradictoriu cu pârâţii Agenţia Naţională de Administrare Fiscală Bucureşti şi Autoritatea Naţională a Vămilor Bucureşti, a dispus anularea Raportului de evaluare a performanţelor profesionale individuale ale reclamantului pe anul 2009 şi anularea adresei nr. 8746 din 23 februarie 2010 emisă de pârâta Autoritatea Naţională a Vămilor Bucureşti, a obligat pârâta Autoritatea Naţională a Vămilor Bucureşti la refacerea Raportului de evaluare a reclamantului pe anul 2009 şi comunicarea acestuia reclamantului, a obligat pârâta Autoritatea Naţională a Vămilor Bucureşti la 1000 lei daune morale şi 4,3 lei cheltuieli de judecată şi a respins în rest acţiunea reclamantului.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut că excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Agenţia Naţională de Administrare Fiscală Bucureşti, este întemeiată, având în vedere că actele administrative a căror anulare se solicită de către reclamant, respectiv Raportul de evaluare a performanţelor profesionale individuale ale reclamantului pe anul 2009 şi adresa nr. 8746 din 23 februarie 2010 sunt emise de pârâta Autoritatea Naţională a Vămilor Bucureşti şi nu pot genera obligaţii în sarcina Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscala, Autoritatea Naţionala a Vămilor fiind singura instituţie în măsură să formuleze apărări cu privire la actele proprii.
În ceea ce priveşte fondul cauzei, instanţa a constatat că au fost încălcate dispoziţiile art. 108 alin. (3) lit. a) din HG 611/2008.
Astfel, s-a apreciat că din modalitatea de evaluare a reclamantului nu reiese că acesta a fost evaluat pe perioada de până şi de după modificarea raporturilor de serviciu, când atribuţiile acestuia nu erau identice.
Instanţa de fond a mai considerat că evaluarea s-a făcut cu încălcarea dispoziţiilor art. 114, din aceeaşi HG, în sensul că nu s-au respectat cele trei etape ale procedurii evaluării finale, respectiv completarea raportului de evaluare de către evaluator, interviul şi contrasemnarea raportului de evaluare .
Pârâta Autoritatea Naţională a Vămilor Bucureşti a fost obligată la plata către reclamant şi a sumei de 1000 lei reprezentând daune morale, cuantificate ca urmare a reparării prejudiciului adus prin atingerea onoarei, reputaţiei, demnităţii şi prestigiului acestuia, iar instanţa de fond a considerat că acesta este îndreptăţit a primi suma de 1000 lei reprezentând daune morale, pentru repararea prejudiciului moral suferit, considerând că daunele morale în cuantum de 5.000 EURO solicitate de reclamant sunt exagerate, raportat şi la situaţia financiară de criză.
În baza dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ., pârâta Autoritatea Naţională a Vămilor Bucureşti în calitate de emitentă a actelor contestate şi anulate, aflată în culpă procesuală, a fost obligată la plata sumei de 4,3 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva hotărârii instanţei de fond, pârâta Autoritatea Naţională a Vămilor prin Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Timişoara a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului se arată că soluţia instanţei de fond este criticabilă, instanţa de judecată evaluând probele în mod părtinitor şi fără să ţină seama de evoluţia situaţiei care a determinat emiterea actului administrativ contestat respectiv (adresa de evaluare nr.8746/23 februarie 2010) considerând că, în cauză, calificativul privind evaluarea activităţii acestuia este nereal şi subiectiv, neavând legătură cu performantele individuale reale ale reclamantului.
Astfel, recurenta consideră că prin soluţia pronunţată, instanţa s-a substituit evaluatorului apreciind în mod nejustificat calificativul acordat acestuia cu toate că autoritatea vamală a ţinut cont la evaluarea performantelor profesionale individuale de criteriile prevăzute de lege corelând obiectiv activitatea funcţionarului public şi cerinţele funcţiei publice prin compararea gradului de îndeplinire a obiectivelor individuale stabilite cu rezultatele obţinute în mod efectiv de acesta.
Recurenta mai precizează că evaluarea s-a efectuat în concordanţă cu prevederile legale care se regăsesc şi în modul de completare a formularului de evaluare, formular care stabileşte în mod clar persoana care evaluează (directorul coordonator al D.J.A.O.V. Arad) şi funcţionarul public care contrasemnează (directorul coordonator al D.R.A.O.V. Timişoara ).
Procedura de evaluare a performantelor individuale ale funcţionarilor publici se aplică fiecărui funcţionar public, în raport cu realizarea obiectivelor individuale stabilite în baza atribuţiilor prevăzute în fişa postului.
Se mai arată că prin Ordinul Vicepreşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 1335/23 mai 2009, începând cu data de 23 mai 2009 reclamantul a fost eliberat din funcţia publică de conducere de director executiv adjunct la D.J.A.O.V. Arad şi cu aceeaşi dată a fost numit în funcţia publică de conducere de şef la Biroul Autorizări din cadrul aceleiaşi entităţii. Deşi pentru perioada de 23 mai 2009 şi până la data de 25 ianuarie 2010 reclamantului nu i-a fost întocmită fişa postului, respectiv nu i-au fost stabilite obiectivele individuale de evaluare a performantelor profesionale de către şeful ierarhic superior acesta avea obligaţia respectării şi îndeplinirii atribuţiilor şi sarcinilor generale şi specifice corespunzătoare funcţiei în care a fost numit.
Recurenta mai susţine că exercitarea cu caracter temporar a unei funcţii publice de conducere se realizează prin promovarea temporară a unui funcţionar public pentru eficientizarea activităţii deci nu constituie o promovare în sensul dezvoltării carierei funcţionarului public, astfel aceasta se realizează pentru a beneficia funcţionarul public de drepturile funcţiei pe care o ocupă temporar.
Exercitarea cu caracter temporar a unei funcţii publice de conducere vacante sau temporar vacante se realizează prin promovarea temporară a unui funcţionar public care îndeplineşte condiţiile de studii şi de vechime în specialitatea studiilor pentru ocuparea funcţiei publice.
Examinând cauza şi sentinţa recurată în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu dispoziţiile legale incidente pricinii, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
Din actele şi lucrările dosarului rezultă că la data de 26 ianuarie 2010 reclamantului i s-a prezentat Raportul de evaluare pentru perioada 01 ianuarie 2009 – 31 decembrie 2009, prin care i s-a acordat calificativul „satisfăcător".
Reclamantul s-a adresat conducerii D.J.A.O.V. Arad cu cererea nr. 823, prin care a solicitat să i se comunice raportul de evaluare, respectiv calificativul final al evaluării, însă nu a primit nici un răspuns. La data de 29 ianuarie 2010, s-a adresat D.J.A.O.V. Arad cu cererea nr. 912, prin care a solicitat să i se comunice raportul de evaluare conţinând calificativul final.
Împotriva rezultatului evaluării performanţelor profesionale individuale notate cu calificativul „ satisfăcător" pentru perioada 01 ianuarie 2009 – 31 decembrie 2009 de către şeful sau ierarhic reclamantul a formulat contestaţie care a fost soluţionată favorabil de A.N.V. Bucureşti.
în urma analizării raportului de evaluare şi a referatelor întocmite de evaluator şi contrasemnatar calificativul satisfăcător a fost înlocuit cu calificativul „bine", autoritatea vamală aducându-i reclamantului la cunoştinţă cu adresa nr. 8746 din 23 februarie 2010 faptul că în urma analizării raportului de evaluare şi a referatelor întocmite de evaluator şi contrasemnatar i se acordă calificativul „bine".
În conformitate cu prevederile Ordinului Vicepreşedintelui A.N.A.F. nr. 1335 din 23 mai 2009, începând cu data de 23 mai 2009 reclamantul a fost eliberat din funcţia publică de conducere de director executiv adjunct la D.J.A.O.V. Arad şi cu aceeaşi dată a fost numit în funcţia publică de conducere de şef la Biroul Autorizări din cadrul aceleiaşi entităţii.
Astfel cum a reţinut şi instanţa de fond, Înalta Curte constată că, în mod corect, instanţa de fond a apreciat că elaborarea Raportului de evaluare s-a făcut cu încălcarea prevederile art. 107, alin. (1), din HG nr. 611/2008, în sensul că evaluatorul-persoana care coordonează activitatea funcţionarului public supus evaluării - nu este funcţionar public, făcând parte din categoria personalului contractual.
De asemenea, în acord cu cele reţinute de instanţa de fond, Înalta Curte consideră că evaluarea s-a făcut cu încălcarea prevederilor art. 114, din HG nr. 611/2008, nefiind respectate cele trei etape ale procedurii evaluării finale, respectiv completarea raportului de către evaluator, interviul şi contrasemnarea raportului de evaluare .
Instanţa de control judiciar apreciază că instanţa de fond în mod corect a constatat că au fost încălcate şi dispoziţiile art. 108 alin. (3) lit. a) din HG 611/2008.
Înalta Curte constată că din modalitatea de evaluare a reclamantului nu reiese că acesta a fost evaluat pe perioada de până şi de după modificarea raporturilor de serviciu, când atribuţiile acestuia nu erau identice, după cum nu reiese nici faptul că la obţinerea calificativului anual s-a avut în vedere şi calificativul obţinut înainte de modificarea raporturilor de serviciu, aşa cum prevede teza finală a art. 108 alin. (3) lit. a) din HG 611/2008.
Evaluarea performanţelor profesionale individuale ale funcţionarilor publici se face prin corelarea obiectivă dintre activitatea funcţionarului public şi cerinţele funcţiei publice şi aprecierea obiectivă a performanţelor profesionale individuale, prin compararea gradului de îndeplinire a obiectivelor individuale stabilite cu rezultatele obţinute în mod efectiv, criterii ce nu au fost avut în vedere de către pârâtă, în cauză reclamantului-intimat.
Prin urmare, Înalta Curte constată că evaluarea reclamantului nu s-a efectuat în concordanţă cu prevederile legale, iar instanţa de fond în mod corect a reţinut că, în cauză, calificativul acordat acestuia, privind evaluarea activităţii acestuia, este nereal.
Aşa fiind, Înalta Curte constată că susţinerile şi criticile recurentei sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre temeinică şi legală, pe care o va menţine.
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Autoritatea Naţională a Vămilor prin Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Timişoara împotriva sentinţei civile nr. 402 din 22 septembrie 2010 a Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 26 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3076/2011. Contencios. Refuz acordare... | ICCJ. Decizia nr. 3095/2011. Contencios. Cetăţenie. Recurs → |
|---|
