ICCJ. Decizia nr. 3073/2011. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3073/2011
Dosar nr. 624/39/2010
Şedinţa publică din 26 mai 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 272 din 3 decembrie 2010 Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins ca inadmisibilă acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul C.G., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin C.C.S.D.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut că prin cererea formulată reclamantul C.G. a chemat în judecată pârâtul Statul Român prin C.C.S.D., solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să anuleze Decizia din 30 iunie 2009 emisă de C.C.S.D.
În motivarea cererii s-a învederat că prin Decizia contestată i s-au acordat despăgubiri în cuantum de 52.003,81 RON pentru imobilul casă şi teren expropriate abuziv.
Prin întâmpinare, pârâtul a invocat excepţia lipsei procedurii prealabile reglementată de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Instanţa de fond a mai reţinut că potrivit prevederilor art. 19 alin. (1) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 deciziile adoptate de către C.C.S.D. pot fi atacate cu contestaţie în condiţiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, în contradictoriu cu statul, reprezentat prin C.C.S.D., iar potrivit art. 19 alin. (2) din acelaşi act normativ, valorificarea titlurilor de despăgubire se face numai după finalizarea procedurii administrative prealabile sau, după caz, după rămânerea definitivă şi irevocabilă a hotărârii judecătoreşti. Din interpretarea acestor texte rezultă că, anterior formulării cererii de chemare în judecată, persoanele care se consideră vătămate trebuie să formuleze plângere prealabilă, în condiţiile art. 7 din Legea nr. 554/2004, către autoritatea emitentă. Modul de redactare, a prevederilor legale conduce la ideea caracterului obligatoriu al acestei proceduri şi numai după parcurgerea acesteia partea vătămată se poate adresa instanţei de judecată.
Decizia nr. 5862 a fost emisă la data de 30 iunie 2009.
Conform adresei din 23 iunie 2010 emisă de către A.N.P.R. - Direcţia de contencios şi pentru coordonarea Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor rezultă că reclamantul a formulat plângerea prealabilă la data de 26 mai 2010, după 11 luni de la data emiterii deciziei contestate.
Întrucât reclamantul a mai introdus o acţiune pentru anularea deciziei, la data de 26 februarie 2010 (Dosar nr. 178/39/2010 - ataşat la prezenta cauză) renunţând ulterior la acţiune (sentinţa nr. 114 din 3 mai 2010), rezultă că nu a fost respectat nici termenul de 30 de zile nici termenul de 6 luni prevăzute de art. 7 alin. (1), (7) din Legea nr. 554/2004.
Astfel fiind, instanţa de fond a constatat că tardivitatea formulării plângerii prealabile echivalează cu lipsa acesteia.
Împotriva hotărârii instanţei de fond reclamantul C.G. a declarat recurs, criticând-o ca nelegală şi netemeinică, întrucât a fost dată cu greşita aplicare a legii şi fără să se aibă în vedere probatoriile admise şi administrate.
Recursul este nefondat şi va fi respins.
Examinând actele dosarului şi motivele de recurs, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reţine următoarele:
Prin sentinţa civilă în litigiu, instanţa de fond a respins acţiunea formulată de recurentul-reclamant ca fiind inadmisibilă în raport de prevederile art. 7 din Legea nr. 554/2004.
Recurentul-reclamant a solicitat anularea deciziei nr. 5862/2009 emisă de C.C.S.D.
Conform Legii nr. 247/2005 aceste decizii pot fi atacate în baza Legii nr. 554/2004, însă anterior cererii de chemare în judecată persoana vătămată trebuie să îndeplinească procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului.
Plângerea prealabilă poate fi introdusă şi după trecerea celor 30 de zile, dar nu mai târziu de 6 luni de la emiterea actului, termenul fiind de decădere.
Din actele dosarului rezultă fără posibilitate de tăgadă că recurentul nu a respectat aceste termene, Decizia fiind emisă la 30 iunie 2009.
De asemenea, tot din probele administrate şi aflate la dosar, rezultă că recurentul a formulat plângere prealabilă la 26 mai 2010, deci peste termenul de 6 luni stipulat de lege şi prin urmare corect instanţa de fond, a respins acţiunea sa ca inadmisibilă, întrucât nu a fost respectat niciunul din termenele prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004, tardivitatea plângerii prealabile echivalând cu lipsa acesteia.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că sentinţa atacată este legală şi temeinică, motiv pentru care va respinge recursul declarat de C.G., ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.G., împotriva sentinţei civile nr. 272 din 3 decembrie 2010 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 26 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3072/2011. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3074/2011. Contencios. Despăgubire. Recurs → |
|---|
