ICCJ. Decizia nr. 3081/2011. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3081/2011
Dosar nr. 54/44/2011
Şedinţa publică din 26 mai 2011
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Încheierea din 17 februarie 2011 Curtea de apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea, formulată de reclamanta M.D.M., privind suspendarea executării raportului de evaluare a performanţelor profesionale din 24 ianuarie 2011 şi a deciziei din 08 februarie 2011 emise de petenta A.P.I.A., până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut că prin acţiunea formulată iniţial s-a solicitat suspendarea şi anularea raportului de evaluarea performantelor profesionale din 24 ianuarie 2011.
Prin cererea completatoare depusă la termenul din 15 februarie 2011 reclamanta a solicitat anularea şi suspendarea executării deciziei din 08 februarie 2011, ca act subsecvent raportului de evaluare, prin care i s-au diminuat drepturile salariale.
Astfel, instanţa a constatat că este îndeplinită condiţia cazului bine justificat impusă de art. 14 din Legea nr. 554/2004, în raport de faptul că actele administrative contestate pot fi puse în executare, anterior momentului în care instanţa de judecată să analizeze legalitatea acestora cu consecinţa producerii de prejudicii care, ulterior nu mai pot fi reparate.
De asemenea, s-a reţinut că actele dosarului şi ansamblul circumstanţelor cauzei atestă, totodată, îndeplinirea condiţiei privind iminenţa pagubei, raportat la cuantumul drepturilor salariale diminuate de la 75% la 50% faţă de salariul de bază, ca urmare a stabilirii calificativului bine prin raportul de evaluare contestat.
Împotriva hotărârii instanţei de fond pârâţii A.P.I.A. şi Directorul general al A.P.I.A. au declarat recurs, criticând-o ca nelegală şi netemeinică, întrucât a fost dată cu greşita aplicare a legii.
A.P.I.A. şi-a motivat recursul prin aceea că referitor la suspendarea executării raportului de evaluare a performanţelor profesionale întocmit la 24 ianuarie 2011, nu au fost întrunite dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Recursul Directorului General al A.P.I.A., împotriva aceleiaşi încheieri, priveşte aceeaşi problemă, apreciindu-se că, în speţă, nu există caz bine justificat şi pagubă iminentă, Curtea de Apel motivând neconcludent şi fără să aibă în vedere actele depuse la dosar.
Recursurile sunt întemeiate şi vor fi admise.
Examinând actele dosarului, motivele de recurs în ansamblul lor, cât şi cele reţinute de instanţa de fond prin Încheierea recurată, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:
Prin Încheierea din 17 februarie 2011, Curtea de Apel Galaţi, a admis cererea de suspendare formulată de reclamanta M.D.M. şi a dispus suspendarea executării raportului de evaluare a performanţelor profesionale din 24 ianuarie 2011 şi a deciziei până la soluţionarea irevocabilă a cauzei.
S-a reţinut în hotărâre că sunt întrunite prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004, cazul bine justificat şi paguba iminentă, situaţia de fapt şi de drept fiind de natură să creeze o puternică îndoială în privinţa legalităţii actului în litigiu.
Dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 prevăd că „în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea în condiţiile art. 7 a autorităţii publice, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ până la pronunţarea instanţei de fond”.
Din textul mai sus invocat se desprinde cu claritate necesitatea îndeplinirii de către petent a două condiţii cumulative şi expres prevăzute de lege, pentru a se dispune suspendarea executării actului administrativ, cazul bine justificat şi paguba iminentă.
Reclamanta, din probele existente la dosar nu a făcut dovada existenţei unor împrejurări privitoare la starea de fapt şi de drept care să creeze o îndoială puternică în privinţa legalităţii actului. Din cuprinsul acestuia nu rezultă la această primă cercetare a instanţei că ar fi fost întocmit cu nerespectarea dispoziţiilor legale, el reprezentând doar o aplicare a performanţei profesionale ale reclamantei.
Decizia nr. 193/2010 a fost rezultatul acestui raport, evaluarea performanţelor profesionale ale funcţionarilor publici, realizându-se în raport de anumite criterii de performanţă prevăzute de HG nr. 611/2008.
Din actele dosarului rezultă fără posibilitate de tăgadă că reclamanta-intimată a avut posibilitatea să se exprime în scris referitor la obiectivele îndeplinite de ea pentru 2011 în raport de obligaţiile ce-i reveneau, raportul întocmit neavând inconsecvenţe, iar Decizia în litigiu neatrăgând prin calificativul dat intimatei o pagubă iminentă pentru aceasta în sensul Legii nr. 554/2004.
Conform acestui calificativ „bine” s-a impus diminuarea procentului de majorare salarială de la 75% la 50% conform HG nr. 606/2009, aceasta fiind o cerinţă legală.
Reclamanta-intimată nu a arătat în concret nici o împrejurare legată de starea de fapt şi de drept care să fie de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ, faptul că i-a fost diminuat salariul nefiind o pagubă iminentă, întrucât aceasta nu era privată de drepturi salariale, iar după soluţionarea fondului în raport de soluţia dată de instanţă, putând să-şi primească retroactiv drepturile.
Având în vedere că motivele de recurs formulate de Directorul general al A.P.I.A. sunt aceleaşi cu cele ale primului recurent, se apreciază că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie le-a discutat în ansamblul lor, întrucât privesc aceeaşi problematică de fapt şi de drept.
Faţă de toate aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite recursurile declarate de A.P.I.A. şi Directorul General al A.P.I.A., F.M.F.
Va modifica Încheierea recurată în sensul că va respinge cererea reclamantei M.D.M., ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de A.P.I.A. şi Directorul General al A.P.I.A., F.M.F., împotriva Încheierii din 17 februarie 2011 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa recurată în sensul că respinge cererea reclamantei ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 26 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3079/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3086/2011. Contencios. Conflict de... → |
|---|
