ICCJ. Decizia nr. 3074/2011. Contencios. Despăgubire. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3074/2011
Dosar nr. 870/46/2010
Şedinţa publică din 26 mai 2011
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 202/F-CONT din 22 septembrie 2010 Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia invocată de pârâta A.N.R.P. - D.A.D.N., a respins acţiunea formulă de reclamanţii M.M., B.C., şi B.I., în contradictoriu cu pârâta A.N.R.P. - D.A.D.N., ca prematur introdusă.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut că la data de 17 martie 2010, reclamanţii M.M., B.I. şi B.C. au chemat în judecata pârâta A.N.R.P. - D.A.D.N., solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună obligarea acesteia la plata sumei de 268763,29 RON actualizată conform indicilor de inflaţie începând cu data de 5 mai 2008 şi până la data introducerii acţiunii, precum şi a sumei de 200 RON pe zi de întârziere de la data pronunţării sentinţei şi până la efectiva executare, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii s-a arătat ca prin Decizia din 5 mai 2008 C.C.S.D. a dispus acordarea cu titlu de despăgubire a valorii de 75.000 euro, echivalent 249.750 RON, pentru un teren de 0,50 ha în localitatea R., judeţul Vâlcea, fără să li se plătească suma de mai sus.
Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţiile de prematuritate, inadmisibilitate, iar pe fond a solicitat respingerea acţiunii.
Instanţa de fond a constatat că excepţia prematurităţii acţiunii este întemeiată, pentru următoarele argumente:
Reclamanţilor li s-a emis titlul de despăgubire pentru suma de 249.750 RON, prin Decizia nr. 2450/FF din 5 mai 2008 a C.C.S.D., pentru un imobil de 0, 5 ha teren extravilan agricol, situat în Rm.Vâlcea, R., judeţul Vâlcea, neurmat de eliberarea unui titlu de plată.
Solicitarea reclamanţilor este prematură, în condiţiile în care Titlul VII din Legea nr. 247/2005 stabileşte procedurile ce trebuie urmate şi care impun, anterior plăţii efective, emiterea titlului de plata, ce are ca fundament titlul de despăgubire.
În acelaşi timp, instanţa a arătat şi că prin dispoziţiile art. (3), (1), (2) şi (3) din OUG nr. 62/2010 s-a suspendat emiterea titlurilor de plată prevăzute în Titlul VII din Legea nr. 247/2005 pe o perioadă de doi ani, putând fi valorificate doar titlurile de despăgubire prin conversia în acţiuni emise de Fondul Proprietatea, ipoteză în care nu se află însă reclamanţii.
În termen legal, împotriva sus-menţionatei sentinţe au declarat recurs reclamanţii B.I., M.M. şi B.C.
Invocând dispoziţiile art. 304 pct. 6, 8 şi 9, precum şi art. 3041 C. proc. civ., în esenţă, recurenţii au criticat soluţia de respingere ca prematură a acţiunii, arătând că nu le sunt aplicabile dispoziţiile art. III din OUG nr. 62/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 221/190 şi pentru suspendarea aplicării unor dispoziţii din Titlul VII al legii nr. 247/2005, actul normativ în discuţie fiind emis ulterior introducerii acţiunii la Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal. În acelaşi timp, această OUG nu reglementează suspendarea plăţii titlurilor executorii pronunţate de instanţe.
În opinia recurenţilor Decizia emisă de C.C.S.D. din 5 mai 2008 are caracterul unui titlu executoriu şi nu mai este necesară solicitarea emiterii unui titlu de plată.
Mai mult, chiar potrivit răspunsurilor intimatei-pârâte, prevederile art. 182 lit. a) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 coroborate cu art. 182 din HG nr. 128/2008 privind modificarea şi completarea Normelor Metodologice de aplicare a Titlului VII al Legii constituie regula prevăzută de lege privind plata titlurilor de despăgubire şi nu excepţia.
Nu în ultimul rând, s-a impută instanţei de fond că apărările reclamanţilor faţă de excepţia invocată de A.N.R.P. nu au fost examinate.
Examinând cauza prin prisma criticilor formulate de recurentă, a obiectului acţiunii în contencios administrativ şi a prevederilor Legii nr. 247/2005 cu modificările şi completările ulterioare, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că recursurile sunt nefondate.
Obiectul acţiunii formulate de M.M., B.C. şi B.I. a vizat obligarea A.N.R.P. – D.A.D.N. la plata sumei stabilite cu titlu de despăgubire prin Decizia din 5 mai 2008 a C.C.S.D., suma care să fie actualizată cu indicele de inflaţie până la data introducerii acţiunii, urmând ca până la punerea în executare efectivă a acestei obligaţii să plătească suma de 200 RON/zi de întârziere.
Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, Titlul VII („Regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv”) reglementează o procedură administrativă specială pentru acordarea despăgubirilor şi valorificarea titlurilor de despăgubire (Capitolele V şi V1).
Modul în care se desfăşoară această procedură este explicat prin Normele metodologice de aplicare a Titlului VII din Legea nr. 247/2005, aprobate prin HG nr. 1095/2005 şi modificate şi completate prin HG nr. 128/2008.
Abordarea instanţei de fond cu privire la solicitările reclamanţilor este corectă şi în acord cu provederile art. 182 pct. 1 lit. a) din HG nr. 128/2008 şi art. 182 lit. a) Titlul VII al Legii nr. 247/2005 potrivit cărora „emiterea unui titlul de plată şi plata despăgubirilor băneşti în numerar către persoanele îndreptăţite, se va dispune în termen de 15 zile de la existenţa disponibilităţilor financiare în contul A.N.R.P.", „în ordinea depunerii cererilor de opţiune”.
Intimata-pârâtă nu a contestat că reclamanţii au depus cereri de opţiune în sensul legii, indicând şi numerele sub care au fost înregistrate prin întâmpinarea formulată în faţa primei instanţe.
Parcurgerea procedurii speciale amintite mai înainte este însă una obligatorie, nefiind permisă de legiuitor vreo altă modalitate de valorificare a despăgubirilor de către persoanele îndreptăţite.
Rezultă fără dubiu din Titlul VII al actului normativ incident că Decizia ce reprezintă titlul de despăgubire nu constituie un titlu executoriu aşa cum susţin recurenţii-reclamanţi, iar admiterea excepţiei invocate de pârâta A.N.R.P. privind prematuritatea acţiunii a fost justificată de neparcurgerea procedurilor speciale cuprinse în Titlul VII al Legii nr. 247/2005, proceduri care presupun şi emiterea de către A.N.R.P. a unui titlul de plată conform art. 18 alin. (1) din lege – Titlul VII, în lipsa acestuia neputându-se obliga autoritatea la plata directă a sumelor menţionate în Decizia/titlul de despăgubire.
În acest fel s-a răspuns criticilor recurenţilor, cu precizarea şi a faptului că indicarea dispoziţiilor OUG nr. 62/2010 (art. III) reprezintă o motivare subsidiară a soluţiei pronunţate, cu rolul mai degrabă de a accentua că în prezent emiterea titlurilor de plată prevăzute în Titlul VII din Legea nr. 247/2005 este suspendată.
Întârzierea emiterii titlului de plată, chiar dacă ar fi nejustificată, nu poate fi sancţionată de instanţă prin obligarea A.N.R.P. la plata directă a sumelor de bani la care sunt îndreptăţiţi recurenţii, aceştia având însă la dispoziţie alte modalităţi judiciare de a cere oprirea unui eventual abuz în îndeplinirea obligaţiilor legale ce îi revin autorităţii intimate.
Văzând şi dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de B.I., M.M. şi B.C. împotriva deciziei nr. 202/F-CONT din 22 septembrie 2010 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 26 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3073/2011. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 3075/2011. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
