ICCJ. Decizia nr. 3086/2011. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3086/2011
Dosar nr. 1390/109/2011
Şedinţa de la 26 mai 2011
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1205 din 29 noiembrie 2010 Tribunalul Argeş a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe petentii D.E.M. şi D.A.M., în contradictoriu cu intimata D.G.F.P. Argeş, în favoarea Curţii de Apel Piteşti, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a pronunţa această soluţie tribunalul a reţinut că petenţii D.E.M. şi D.A.M., au chemat în judecată pe intimata D.G.F.P. Argeş, solicitând suspendarea executării deciziei de impunere nr. 32457/2010 şi respectiv 32458/2010.
Prin actele contestate s-a stabilit în sarcina lor, în mod nelegal, T.V.A. suplimentar de 296.295 RON şi majorări de întârziere de 216.428 RON.
În conformitate cu art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 republicată, litigiile privind impozite şi taxe mai mari de 500.000 RON se soluţionează de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale Curţilor de Apel, astfel că în baza art. 158, art. 159 C. proc. civ. Tribunalul a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Piteşti, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Prin sentinţa civilă nr. 174/F-CONT Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii în favoarea Tribunalului Argeş, secţia civilă, Complet specializat în contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de Apel Piteşti a reţinut că faţă de dispoziţiile art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004-R, în conformitate cu care litigiile având ca obiect anularea actelor administrativ fiscale care privesc taxe, impozite şi contribuţii, cu o valoare de sub 500.000 RON, sunt date în competenţa Tribunalelor - Complet specializat în contencios administrativ-fiscal.
Astfel, analizând cuantumul sumei reţinute prin Decizia de impunere din 15 aprilie 2010 emisă pe numele reclamantului, s-a constată că aceasta este de 256.362 RON, deci sub pragul valoric prevăzut de textul susmenţionat, împrejurare ce atrage competenţa de soluţionare a cererii - în primă instanţă - de către Tribunal şi nu de către Curtea de Apel.
Constatând existenţa conflictului negativ de competenţă, Curtea de Apel Piteşti a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în vederea soluţionării acestuia, în temeiul prevederilor art. 20 şi urm. din C. proc. civ.
Înalta Curte, soluţionând conflictul negativ de competenţă conform art. 22 alin. (3) şi (5) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în primă instanţă în favoarea Tribunalului Argeş, secţia civilă, Complet specializat contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a ajunge la această soluţie, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
Contenciosul administrativ este definit prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, modificată, ca fiind activitatea de soluţionare, de către instanţele de contencios administrativ competente potrivit legii organice, a litigiilor în care cel puţin una dintre părţi este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul acestei legi, fie din nesoluţionarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim, astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care reglementează obiectul acţiunii judiciare.
Actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naştere, modificând sau stingând raporturi juridice.
Competenţa materială a instanţei de contencios administrativ şi fiscal este reglementată de dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora: „Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 500.000 RON se soluţionează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 500.000 RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale Curţilor de Apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel”.
Deci, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, reglementează competenţa materială a instanţei de contencios administrativ şi fiscal, prin derogare de la prevederile C. proc. civ., făcând o dublă distincţie pentru stabilirea competenţei instanţelor de contencios administrativ: în raport cu organul emitent al actului şi în funcţie de cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ contestat.
Astfel, pe de o parte, se distinge între actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene (litigii ce sunt date în competenţa tribunalelor administrativ-fiscale) şi acte administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale (litigii ce sunt date în competenţa secţiilor de contencios administrativ şi fiscal ale Curţilor de Apel).
Pe de altă parte, legea distinge între actele administrative care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 500.000 RON (litigii ce sunt date în competenţa Tribunalelor administrativ-fiscale) şi acte administrative care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 500.000 RON (litigii ce sunt date în competenţa secţiilor de contencios administrativ şi fiscal ale Curţilor de Apel).
Astfel fiind, având în vedere faptul că actele contestate în prezenta cauză sunt acte administrativ fiscale precum şi faptul că în cazul litigiilor având ca obiect astfel de acte competenţa de soluţionare a cauzei se stabileşte, potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în raport cu criteriul valoric, iar nu în raport cu criteriul rangului central sau local al organului fiscal emitent, întrucât cuantumul sumei ce formează obiectul actelor contestate este sub 500.000 RON competenţa de soluţionare în fond a litigiului aparţine Tribunalului Argeş.
În consecinţă, având în vedere considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 22 alin. (3) şi (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Argeş, secţia civilă, Complet specializat în contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe D.E.M., D.A.M. şi D.G.F.P. Argeş în favoarea Tribunalului Argeş, secţia civilă, Complet specializat în contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 26 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3081/2011. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 3087/2011. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
