ICCJ. Decizia nr. 3101/2011. Contencios. Anulare act de control taxe şi impozite. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3101/2011
Dosar nr. 2629/35/2005
Şedinţa publică din 27 mai 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Hotărârea Curţii de Apel
Prin sentinţa nr. 279 din 20 octombrie 2010, Curtea de Apel Oradea, secţia contencios, administrativ şi fiscal, a admis în parte acţiunea reclamantei SC L.R. SRL Oradea, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Finanţelor Publice - A.N.A.F., D.G.S.C. şi D.G.F.P. Bihor - D.C.F., prin care a solicitând în principal anularea pct. 2 şi 3 din Decizia din 18 mai 2004 emisa de A.N.A.F. şi anularea pct. 9 lit. a), b) şi c) din procesul verbal de control încheiat la 04 martie 2004 de către D.C.F.; a dispus anularea pct. 3 din Decizia din 18 mai 2004 emisă de pârâtul Ministerul Finanţelor Publice - A.N.A.F. şi suspendarea executării procesului verbal încheiat de pârâta D.C.F. Bihor la data de 4 martie 2004, pentru suma de 5.146.260.668 RON, până la soluţionarea contestaţiei.
Respins restul capetelor de cerere ca neîntemeiate şi cererea de suspendare ca rămasă fără obiect.
Pentru a pronunţa o asemenea soluţie, prima instanţă a reţinut că dispoziţiile art. 178 pct. 1 lit. a) C. proCod Fiscal, în vigoare la momentul emiterii deciziei din 18 mai 2004 emisă de A.N.A.F., prevedeau dreptul organului de soluţionare a contestaţiei de a suspenda soluţionarea contestaţiei în situaţia în care organul care a efectuat activitatea de control a sesizat organele în drept cu privire la existenţa indiciilor săvârşirii unei infracţiuni a cărei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluţiei ce urmează să fie dată în procedura administrativă.
În speţă, cercetările penale şi urmărirea penală împotriva administratorului societăţii reclamante erau deja începute, anterior efectuării controlului fiscal, iar acest control a fost solicitat de către organul de cercetare penală pentru a fi folosit ca probă în procesul penal.
Întrucât, la momentul soluţionării contestaţiei urmărirea penală era deja în curs, prima instanţă a constatat că în mod corect s-a dispus de către pârâtă suspendarea soluţionării contestaţiei până la pronunţarea unei soluţii definitive pe latura penală, motiv pentru care nu se impune anularea pct. 2 din Decizia nr. 136/2004.
În acest sens, a reţinut că prin Decizia penală, pronunţată în Dosarul nr. 5554/111/2008, a fost soluţionat în mod definitiv procesul penal, astfel că o anulare a pct. 2 din Decizia nr. 136/2004 nu ar mai produce nici un efect juridic, iar prevederile art. 178 alin. (3) [art. 214 alin. (3) în forma actuală] C. proCod Fiscal prevăd că procedura administrativă este reluată la încetarea motivului care a determinat suspendarea.
Cererea de suspendare a executării actului administrativ formulată în temeiul dispoziţiilor art. 172 alin. (2) C. proCod Fiscal în vigoare la acel moment a fost respinsă ca neîntemeiată, întrucât procesul verbal de control încheiat la 4 martie 2004 a fost rezultatul unui control efectuat la solicitarea organului de urmărire penală, deci nu rezultatul unei inspecţii fiscale, astfel că poate fi pus în executare oricând până la soluţionarea contestaţiei pe cale administrativă.
Prima instanţă a constată că a existat o cerere temeinic justificată a contestatorului pentru suspendarea executării actului administrativ în litigiu, văzând şi prevederile art. 1 din Legea nr. 29/1990, a anulat pct. 3 din Decizia nr. 136/2004 şi a suspendat executarea actului administrativ până la soluţionarea contestaţiei.
Sub acest aspect, a constatat că cererea de suspendare a executării actelor administrative formulată în temeiul art. 9 din Legea nr. 29/1990 a rămas fără obiect, faţă de suspendarea executării procesului verbal de control până la soluţionarea contestaţiei.
2.Recursul pârâtei
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta D.G.F.P. Bihor, invocând motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurenta susţine că instanţa de fond a interpretat şi aplicat greşit dispoziţiile legale incidente.
În dezvoltarea motivului de recurs, recurenta arată că în mod neîntemeiat s-a dispus de către instanţa de fond anularea pct. 3 din Decizia din 18 mai 2004 emisă de pârâtul M.F.P. - A.N.A.F. - D.G.S.C. cu consecinţa suspendării executării procesului verbal de control încheiat la data de 04 martie 2004 de pârâta D.C.F. Bihor, deoarece potrivit dispoziţiilor exprese ale art. 179 alin. (1) din OG 92/2003 privind C. proCod Fiscal „introducerea contestaţiei pe calea administrativă de atac nu suspendă executarea actului administrativ fiscal", iar în baza alin. (2) posibilitatea legală de a dispune suspendarea executării actului administrativ atacat pe calea administrativă este condiţionată de legiuitor de cererea temeinic justificată a contestatorului.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
1.Argumente de fapt şi de drept relevante
Examinând cauza prin prisma motivelor invocate de recurentele-pârâte şi a prevederilor art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.
Actele administrative pe care partea le-a supus controlului instanţei de contencios administrativ şi fiscal, prin cererea introductivă, sunt Decizia din 18 mai 2004 emisă de Ministerul Finanţelor Publice – A.N.A.F. – D.G.S.C. prin care a fost respinsă contestaţia formulată de reclamanta SC L.R. SRL pentru suma totală de 2.285.850 RON, reprezentând diferenţa de impozit, dobânzi aferente şi penalităţi de întârziere, s-a dispus suspendarea soluţionării cauzei pentru capătul de cerere privind suma totală de 5.146.260.668 RON taxă pe valoare adăugată, dobânzi, penalităţi întârziere, taxe vamale cu accesoriile aferente până la pronunţarea unei soluţii definitive pe latura penală.
La pct. 3 din decizie a fost respinsă ca neîntemeiată solicitarea contestatoarei referitoare la suspendarea executării procesului verbal până la soluţionarea contestaţiei.
Reclamanta a formulat contestaţie împotriva procesului verbal din 4 martie 2004, conform prevederilor legale incidente la momentul emiterii deciziei atacate, în termenul prevăzut de art. 171 din OG nr. 92/2003 privind C. proCod Fiscal în anul 2004, solicitând totodată până la soluţionarea contestaţiei, suspendarea executării procesului verbal conform art. 179 alin. (1) din acelaşi act normativ care prevede în alin. (2) că organul de soluţionare a contestaţiei poate suspenda executarea actului administrativ atacat până la soluţionarea contestaţiei, la cererea temeinic justificată a contestatorului.
Contrar opiniei recurentei, Înalta Curte constată că în mod corect prima instanţă a apreciat că în cauză sunt motive justificate pentru a se suspenda executarea procesului verbal atacat până la soluţionarea contestaţiei.
Durata mare a termenului de soluţionare a contestaţiei, precum şi suma stabilită prin procesul verbal de control cu titlu de obligaţii fiscale, reprezintă în opinia instanţei un motiv bine justificat în înţelesul prevederilor legale menţionate, pentru a se dispune suspendarea executării acestui act fiscal.
De altfel, în cauză prin Decizia penală pronunţată la 27 aprilie 2010 de Curtea de Apel Oradea –a fost soluţionat definitiv procesul penal, procedura administrativă urmând a fi reluată la încetarea motivului care a determinat suspendarea în condiţiile legii pentru suma de 5.146.260.668 RON iar în cauză nu s-a făcut dovada soluţionării contestaţiei cu care a fost învestit organul fiscal încă din anul 2004.
Îndeplinirea condiţiei ca cererea să fie temeinic justificată, derivă din faptul că procedura administrativă nu este finalizată, iar executarea înainte de definitivarea acestei proceduri şi mai înainte ca justiţia să se pronunţe asupra legalităţii şi temeiniciei datoriei constatate prin actul fiscal, constituie deci un motiv întemeiat la adoptarea soluţiei de suspendare a executării actului contestat.
Ţinând seama de succesiunea actelor emise în procedura fiscală, de temeiurile de fapt şi de drept ale acestora, precum şi de intervalul de timp scurs între data emiterii procesului verbal de control, o contestaţie înregistrată la organul fiscal, de soluţionare între timp a laturii penale, Înalta Curte reţine că circumstanţele cauzei nu sunt de natură să infirme interpretarea dată de judecătorul fondului a prevederilor alin. (2) din art. 179 din OG nr. 92/2003.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Având în vedere considerentele menţionate, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, neexistând motive de reformare a sentinţei, potrivit art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat D.G.F.P. Bihor în nume propriu şi în reprezentarea A.N.A.F. şi a Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Bihor – Activitatea de Inspecţie Fiscală împotriva sentinţei nr. 279 din 20 octombrie 2010 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 27 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3100/2011. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 3110/2011. Contencios. Anulare act... → |
|---|
