ICCJ. Decizia nr. 3130/2011. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3130/2011
Dosar nr.12566/299/2009
Şedinţa publică din 31 mai 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1.Obiectul acţiunii
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sector 1 Bucureşti, reclamanta SC R.S. SRL Bucureşti a solicitat, în contradictoriu cu pârâta A.S.G., emiterea ordonanţei de plată pentru suma de 459,34 RON iar în subsidiar pentru suma de 452,62 RON reprezentând debit restant, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, între părţi, a intervenit contractul de prestări servicii din 7 februarie 2008, în temeiul căruia a prestat către debitoare service pentru faxuri, copiatoare şi imprimante, corespunzător perioadei februarie-decembrie 2008. A susţinut că, prevalându-se de lipsa unor semnături de pe fişa lunară de servicii, compartimentul financiar-contabililate a diminuat suma lunară de 944,86 RON cu 266,56 RON pentru luna februarie şi 192,78 RON pentru luna martie, în total 459,34 RON. Creditoarea a considerat că serviciul contractat a fost efectuat în totalitate, respectiv o revizie lunară obligatorie şi oricâte intervenţii accidentale, astfel încât toate echipamentele au fost funcţionale, la dispoziţia beneficiarului. În subsidiar, a considerat că diminuarea trebuia să se facă cu 0,05%/zi din valoarea contractuală a serviciului pentru reperele în cauză, iar nu cu 100% cum a făcut beneficiarul.
Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, arătând că astfel cum reiese din fişele lunare de service ale lunilor februarie şi martie, manopera de service nu a fost prestată pentru toate echipamentele prevăzute în contract, operand reducerea potrivit art. 2.2. din contract.
Judecătoria sector 1 Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 10441 din 1 septembrie 2009, a admis excepţia necompetenţei materiale a instanţei şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a pronunţa această hotărâre, judecătoria a reţinut că, în privinţa ordonanţei de plată, stabilirea competenţei se face potrivit art. 5 din OUG nr. 119/2007 care, la alin. (3), prevede că cererea privind creanţa de plată a preţului rezultând dintr-un contract de achiziţie publică, de concesiune de lucrări publice sau de servicii se depune la instanţa de contencios administrative competentă, şi având în vedere că autoritatea contractantă este organ de specialitate al administraţiei publice centrale aflat în subordinea Guvernului României, în conformitate cu prevederile art. 3 alin. (1) C. proc. civ., competenţa de soluţionare a cauzei aparţine Curţii de Apel Bucureşti.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, la 23 septembrie 2009, dispunându-se introducerea în cauză în calitate de pârât a Secretariatului General al Guvernului, succesor în drepturi şi obligaţii al A.S.G.
2.Hotărârea primei instanţe
Prin sentinţa nr. 3024 din 22 iunie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins cererea formulată de reclamantă ca neîntemeiată.
3.Considertentele reţinute de prima instanţă în motivarea soluţiei sale
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că între reclamantă şi pârâtul Secretariatul General al Guvernului, succesor în drepturi şi obligaţii al A.S.G., s-a încheiat contractul de prestări servicii din 7 februarie 2008 potrivit căruia prestatorul SC R.S. SRL se obligă să presteze pentru beneficiarul pârât abonament de service pentru faxuri, copiatoare şi imprimante, în tarif asigurându-se o intervenţie lunară obligatorie şi oricâte intervenţii necesare pentru buna funcţionare a echipamentelor.
Potrivit art. 2 alin. (23) din contract, beneficiarul se obligă să plătească prestatorului preţul convenit pentru îndeplinirea contractului la nivelul cheltuielilor efective, iar art. 6 prevede că prestatorul va trimite beneficiarului documentele justificative respective factură fiscală şi listă privind efectuarea intervenţiei conferită de utilizatorii aparatelor.
În cauză, pârâta a refuzat achitarea sumelor cu titlu de cheltuieli efective pentru lunile februarie şi martie 2008, susţinând că din fişele lunare de service aferente acestor luni, reiese că manopera de service pentru toate echipamentele prevăzute în contract nu a fost prestată astfel încât s-a ajuns la diminuarea cu suma de 266,56 RON pentru luna februarie şi respectiv, suma de 192,78 RON pentru luna martie.
Prima instanţă a reţinut că în cuprinsul fişelor lunare de service, nu există nicio menţiune a reclamantei care să confirme efectuarea intervenţiei lunare stabilite prin contract, în privinţa tuturor aparatelor aflate în folosinţa pârâtei.
Aşadar, autoritatea pârâtă şi-a îndeplinit obligaţia de plată a serviciilor efectiv prestate de către reclamată, aşa încât potrivit dispoziţiilor art. 2 din contractul de prestări servicii din 7 februarie 2008 a procedat la diminuarea sumelor datorate reclamantei în măsura în care aceasta nu şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale prin neefectuarea lucrărilor de service şi întreţinere la toate aparatele care ar fi trebuit supuse acestor lucrări.
Referitor la capătul de cerere privind cuantumul penalităţilor aplicate de pârât, prima instanţă a apreciat că este neîntemeiat faţă de dispoziţiile art. 5 pct. 1 din contract şi pentru că reclamanta nu a făcut nicio probă din care să reiasă existenţa unui alt cuantum al acestor despăgubiri.
4.Recursul declarat în cauză
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta SC R.S. SRL, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinice.
În motivarea căii de atac, recurenta-reclamantă a susţinut că prima instanţă nu a avut în vedere că beneficiarul a acceptat iniţial efectuarea integrală a serviciilor odată cu preluarea documentelor de plată de către responsabilul de contract, la valoarea integrală înscrisă de prestator pe documentul cu regim special „Factură”, iar această valoare a fost ulterior modificată unilateral, fără înştiinţarea emitentului care era singurul în măsură să efectueze modificări pe documente, validate prin semnătură şi ştampilă.
Recurenta a mai arătat că, potrivit art. 4 şi 7 din contract, odată acceptate documentele de plată prin responsabilul de contract, pârâta avea obligaţia să plătească sumele acceptate. Lipsa semnăturilor de pe fişele de revizie a fost acceptată de responsabilul de contract, iar în cauză, s-a demonstrat prin confruntarea documentelor originale existenţa corecturilor peste sumele acceptate iniţial de responsabilul de contract.
II Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041, constată că recursul nu este fondat.
1.Argumentele de fapt şi de drept relevante
Instanţa de control judiciar constată că între părţi s-a încheiat contractul de prestări servicii din 7 februarie 2008 potrivit căruia prestatorul se obligă să presteze pentru beneficiarul pârât abonament de service pentru faxuri, copiatoare şi imprimante, în tarif asigurându-se o intervenţie lunară obligatorie şi oricâte intervenţii necesare pentru buna funcţionare a echipamentelor.
În cauză se solicită de către reclamantă contravaloarea serviciilor prestate, iar pârâta refuză achitarea acestor sume cu titlu de cheltuieli efective pentru lunile februarie şi martie 2008, susţinând că din fişele lunare de service aferente acestor luni, nu rezultă că aceste lucrări ar fi fost efectuate. Cum în cuprinsul fişelor lunare de service nu există nicio menţiune care să ateste efectuarea intervenţiei lunare stabilite prin contract, în privinţa tuturor aparatelor aflate în folosinţa pârâtei, aspect reţinut şi de prima instanţă, prin urmare, susţinerile recurentei-reclamante nu se confirmă în cauză, astfel că nu pot fi primite.
Înalta Curte reţine că pe calea unei ordonanţe de plată se poate cere obligarea pârâtei debitoare doar la creanţe certe, lichide şi exigibile.
În speţă, instanţa de control judiciar constată însă că nu există dovada prestării efective a tuturor serviciilor potrivit contractului încheiat şi în lipsa unor confirmări privind efectuarea acestor lucrări nu se poate dispune obligarea la plată, în temeiul OUG nr. 119/2007, întrucât creanţa nu este certă, lichidă şi exigibilă.
2.Soluţia pronunţată în recurs
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, constatând că nu există motive de reformare a sentinţei, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 sau art. 3041 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC R.S. SRL Bucureşti împotriva sentinţei nr. 3024 din 22 iunie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 31 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3112/2011. Contencios. Refuz soluţionare... | ICCJ. Decizia nr. 3157/2011. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
