ICCJ. Decizia nr. 3157/2011. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3157/2011
Dosar nr.636/57/2010
Şedinţa publică din 31 mai 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1.Obiectul acţiunii
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Ş.E. a solicitat în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Sibiu anularea deciziei de revizuire din 29 martie 2010, urmând a-i fi recunoscut dreptul său de beneficiar al OG nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că la data de 15 martie 1944, fiind în vârstă de 14 ani, a fost nevoit să se refugieze împreună cu familia din oraşul P., localitatea de domiciliu, în comuna F.D., judeţul Mehedinţi, până la data de 25 octombrie 1945, suferind persecuţii etnice datorită ocupaţiei militare sovietice, precizând că fratele său, aflat în aceeaşi situaţie, este beneficiar al Legii nr. 189/2000, potrivit Hotărârii nr. 17630/390/2010.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâtul a solicitat respingerea acţiunii, apreciind că nu sunt îndeplinite condiţiile Legii nr. 189/2000.
2.Hotărârea primei instanţe
Prin sentinţa nr. 208/CA din 8 septembrie 2010, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamant şi, în consecinţă, a anulat Decizia de revizuire din 29 martie 2010 şi Hotărârea nr. 298/2009, obligând pârâta să recunoască reclamantului calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000 cu modificările ulterioare pentru perioada 15 martie 1944 – 29 octombrie 1945, începând cu data stabilită potrivit art. 5 din Legea nr. 189/2000.
Prin încheierea din 20 octombrie 2010, Curtea de Apel Alba Iulia, a admis cererea formulată de reclamant şi a îndreptat eroarea materială strecurată în sentinţa pronunţată în cauză, în sensul că a îndreptat eroarea materială în sensul că a recunoscut calitatea reclamantului de beneficiar al Legii 189/2000, cu modificările ulterioare, pentru perioada 15 martie 1944 – 06 martie 1945, începând cu data de 02 aprilie 2010.
3.Considerentele reţinute de prima instanţă în motivarea soluţiei sale
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că reclamantul s-a adresat la data de 02 martie 2010 pentru stabilirea calităţii de beneficiar al Legii nr. 189/2000 autorităţii pârâte care, prin Hotărârea nr. 298/2009, i-a respins cererea, apreciind că nu a făcut dovada unei persecuţii etnice aşa cum prevăd expres dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 189/2000, iar prin Decizia nr. 128/2010 a fost respinsă cererea de revizuire formulată de reclamant împotriva acestei hotărâri.
Prima instanţă a reţinut că din extrasul registrului stării civile şi certificatul de naştere reiese că reclamantul s-a născut în P., părinţii săi fiind Ş.V. şi E., iar declaraţia autentica a martorului T.G., beneficiar al drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, recunoscute prin Hotărârea nr. 2121/2008 se coroborează cu actul emis de arhivele naţionale, din care reiese că Ş.V., tatăl reclamantului, împreună cu familia, au fost evacuaţi din P. – B. în comuna F.D., judeţul Mehedinţi, oraşul fiind ocupat de armata sovietică, în perioada 15 martie 1944 – 25 octombrie 1945.
Totodată, a reţinut că şi alte persoane aflate în situaţii identice cu reclamantul, printre care şi fratele său, Ş.V., au obţinut hotărâri prin care le-au fost recunoscute drepturile reglementate de Legea nr. 189/2000, fiind depuse la dosar hotărârile nr. 17630/2010 şi 2121/2008, aşa încât, din probele administrate, rezultă că reclamantul împreună cu familia sa, a fost nevoit sa se refugieze din localitatea de domiciliu într-o altă localitate, datorita persecuţiilor etnice, fiind îndreptăţit astfel la recunoaşterea drepturilor prevăzute de legea specială.
4.Recursul declarat în cauză
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta C.J.P. Sibiu, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, pentru motive încadrate în drept în prevederile art. 304 pct. 6, 7 şi 9 C. proc. civ.
Cu privire la motivul de recurs întemeiat pe art. 304 pct. 6 din C. proc. civ., recurenta - pârâtă a arătat că prima instanţă a acordat ceea ce nu s-a cerut, întrucât a anulat şi hotărârea nr. 298/2009 deşi reclamantul a contestat doar Decizia de revizuire.
Recurenta-pârâtă a criticat hotărârea atacată şi din perspectiva art. 261 din C. proc. civ. privind motivarea hotărârii, arătând că nu conţine motivele pe care se sprijină, limitându-se doar la reţineri în sensul că din probele administrate reiese că refugiul reclamantului s-a produs datorită persecuţiilor etnice, deducând astfel că reclamantul este îndreptăţit la drepturile prevăzute de lege, în condiţiile în care chiar din declaraţiile martorilor rezultă că evacuarea s-a produs din cauza frontului, deci în contextul celui de-al doilea război mondial, apreciind astfel că sunt incidente prevederile art. 304 pct. 7 din C. proc. civ.
Totodată, recurenta-pârâtă a susţinut că hotărârea atacată este dată cu aplicarea greşită a legii, întrucât din actele depuse de reclamant la autoritatea pârâtă nu reiese că refugiul acestuia ar fi fost consecinţa unor persecuţii de natură etnică, dimpotrivă, rezultă clar că evacuarea s-a produs în contextul luptelor purtate în cel de-al doilea război mondial, al apropierii frontului şi astfel a fost justificat refugiul populaţiei. Or, de esenţa actului normativ ce permite încadrarea în prevederilor lui, este tocmai faptul ca refugiul să fi fost determinat de motive etnice.
4. Apărarea intimatului-reclamant
Prin întâmpinare, intimatul-reclamant a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea hotărârii atacate.
II Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041, constată că recursul nu este fondat.
1.Argumentele de fapt şi de drept relevante
Potrivit art. (1) lit. c) din OG nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 586/2002, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetăţean român, care, în perioada sus menţionată, a avut de suferit persecuţii etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
În conformitate cu prevederile art. 4 din Normele pentru aplicarea prevederilor OG nr. 105/1999, aprobate prin HG nr. 127/2002, dovada încadrării în situaţiile prevăzute la art. 1 din OG se poate face cu acte oficiale eliberate de organele competente [alin. (1) sau, în lipsa actelor oficiale, prin declaraţie cu martori alin. (2)].
În speţă, au fost depuse acte de stare civilă şi declaraţia autentificată a martorului T.G., ce se coroborează cu înscrisul emis de arhivele naţionale, care atestă că, în perioada 15 martie 1944-25 octombrie 1945, reclamantul a fost nevoit, împreună cu părinţii săi, să se refugieze din P. – B. în comuna F.D., judeţul Mehedinţi.
Totodată, atât din susţinerile intimatului-reclamant, cât şi din declaraţia martorului, rezultă că ei s-au aflat în refugiu, în aceeaşi perioadă şi în aceeaşi zonă, acesta din urmă beneficiind de drepturile prevăzute de OG nr. 105/1999, iar intimatului nefiindu-i recunoscute aceste drepturi.
În plus, există la dosar depusă chiar hotărârea fratelui reclamantului, care beneficiază de aceste drepturi, or, rezultă cu evidenţă că reclamantul s-a refugiat împreună cu fratele şi părinţii săi, având la acel moment vârsta de 14 ani, astfel cum rezultă din actele de stare civilă depuse la dosar.
Din coroborarea probelor administrate în cauză, rezultând, cu prisosinţă, atât persecuţia la care intimatul-reclamant a fost supus, cât şi perioada exercitării acesteia, instanţa de control judiciar constată că judecătorul fondului în mod întemeiat a apreciat că reclamantul se încadrează în situaţia prevăzută de art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare.
Referitor la motivul de recurs întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 6 din C. proc. civ., apreciindu-se că s-a dat ceea ce nu s-a cerut, Înalta Curte constată că aceste dispoziţii nu sunt incidente în cauză, prima instanţă procedând în mod corect şi la anularea hotărârii prin care s-a respins cererea reclamantului de acordare a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru că tocmai acest lucru s-a solicitat, recunoaşterea beneficiului acestor drepturi.
În privinţa criticilor formulate de recurenta-pârâtă în temeiul art. 261 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că acestea nu pot fi primite, contrar susţinerilor recurentei, prima instanţă şi-a îndeplinit obligaţia privind motivarea hotărârii, în sensul că sentinţa ce formează obiectul recursului a fost redactată cu respectarea acestor dispoziţii, cuprinzând motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, aceasta neavând obligaţia să răspundă punctual tuturor susţinerilor părţilor, atâta timp cât susţinerile pârâtei au fost în mod corect sistematizate în funcţie de legătura lor logică şi au primit un răspuns necesar şi suficient prin prisma faptului că, în speţă, s-a făcut dovada refugiului invocat.
2.Soluţia pronunţată în recurs
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, constatând că nu există motive de reformare a sentinţei, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, art. 304 pct. 6, 7, 9 sau art. 3041 din C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat C.J.P. Sibiu împotriva sentinţei nr. 208/CA din 8 septembrie 2010 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 31 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3130/2011. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 3158/2011. Contencios. Anulare act... → |
|---|
