ICCJ. Decizia nr. 3162/2011. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3162/2011
Dosar nr. 334/54/2011
Şedinţa publică din 31 mai 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, reclamantul Primarul Municipiului Craiova a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.C. - C.C.A. Dolj, suspendarea executării silite a Încheierii din 16 decembrie 2010, a deciziei din 11 august 2010 şi a procesului verbal de constatare din 02 iulie 2010, emise de pârâtă, până la soluţionarea irevocabila a acţiunii ce are ca obiect analiza în fond a acestor acte administrative.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că în perioada 10 mai -02 iulie 2010 s-a efectuat auditul financiar asupra contului de execuţie al municipiului Craiova pe anul 2009, audit finalizat prin procesul verbal încheiat la data de 02 iulie 2010 şi ca urmare a auditului extern, C.C.A. Dolj a constatat abateri de la legalitate şi regularitate ce au determinat producerea unor prejudicii, iar împotriva procesului verbal din 02 iulie 2010 autoritatea locală a formulat obiecţiuni.
Tribunalul Dolj, prin încheierea din 27 ianuarie 2011 a declinat competenta de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul Primarul Municipiului Craiova în contradictoriu cu pârâta C.C. - C.C.A. Dolj, în favoarea Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Învestită cu soluţionarea pricinii, Curtea de Apel Craiova, a înregistrat cauza sub nr. 334/54/2011.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâta a solicitat respingerea cererii de suspendare.
Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 127 din 14 martie 2011, a respins cererea de suspendare a executării Încheierii din 16 decembrie 2010, a deciziei din 11 august 2010 şi a procesului verbal de constatare din 02 iulie 2010, emise de pârâtă.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut că, în speţă, reclamantul nu a făcut dovada îndeplinirii cumulative a condiţiilor impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004, şi anume, cazul bine justificat şi prevenirea unei pagube iminente.
Sub aspectul cazului bine justificat, reclamantul nu a adus argumente temeinice de natură a contura o reală suspiciune asupra legalităţii actelor contestate, rezumându-se la a afirma doar că a formulat contestaţie în procedura recursului prealabil, fiind admisă în parte contestaţia. În plus, a precizat, prin concluziile scrise şi nu prin acţiune, că nu ar fi fost parcursă procedura concilierii conform art. 172-175 din Hotărârea nr. 1/2009, argument cu care nu face dovada unui caz justificat în sensul legii.
În ceea ce priveşte paguba iminentă, chiar prin concluziile scrise reclamantul a arătat că nu s-a stabilit răspunderea patrimonială şi persoanele vinovate, recuperarea presupunând o perioada îndelungată de timp, nefiind vorba de o executare imediată a unei sume în cuantum exorbitant de natură a pune în pericol fondurile bugetare, scopul actului fiind tocmai recuperarea acestor fonduri.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Motivele de recurs invocate conform art. 3041 C. proc. civ., se încadrează în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocându-se greşita aplicare a dispoziţiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Se arată că în mod greşit, instanţa de fond a respins ca neîntemeiată cererea de suspendare a actelor contestate pe considerentul că nu sunt îndeplinite condiţiile cumulative prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, suspendare solicitată până la soluţionarea irevocabilă a soluţionării contestaţiei.
În ceea ce priveşte condiţia existenţei unui caz bine justificat în sensul dispoziţiilor art. 2(1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 recurenta arată că actele contestate sunt vădit nelegale, fiind emise cu încălcarea dispoziţiilor art. 172 – 175 din Hotărârea nr. 1/2009, dispoziţii care prevăd posibilitatea concilierii înainte de finalizarea raportului de audit. Recurenta arată că această conciliere nu a avut loc fiind încălcat dreptul său la apărare.
În ceea ce priveşte a doua condiţie, cea a existenţei unei pagube iminente, în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004 recurenta arată că în cauză în raport de cuantumul sumelor reţinute în actul de control, există riscul producerii unei pagube iminente care ar conduce la perturbarea gravă a funcţionării autorităţii publice.
La dosar, intimata-pârâtă a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând recursul declarat, în raport de motivele invocate, Curtea îl apreciază ca nefondat pentru următoarele considerente:
Sentinţa atacată este dată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în cauză nefiind îndeplinite condiţiile motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Sentinţa recurată prin care s-a respins cererea de suspendare având ca obiect suspendarea măsurilor dispuse prin Decizia nr. 2/2010 şi a procesului verbal de constatare din 2 iulie 2010 este dată cu aplicarea corectă a legii, în cauză nefiind îndeplinite condiţiile cumulative prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Nu pot fi reţinute aspectele de nelegalitate invocate în motivele de recurs privind cele două condiţii impuse de dispoziţiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
În ceea ce priveşte existenţa unor cazuri bine justificate de natură a infirma vădit prezumţia de legalitate a actelor contestate, Curtea apreciază că motivele invocate privind lipsa etapei concilierii între părţi şi încălcarea dreptului la apărare al recurentei nu reprezintă cazuri bine justificate în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004. Acestea reprezintă motive de fond care urmează a fi analizate pe fondul contestaţiei formulate.
Condiţia existenţei unei pagube iminente în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 nu este îndeplinită, cuantumul unei sume neexecutată nefiind de natură a produce o perturbare gravă activităţii recurentei.
Faţă de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 312 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat, menţinând ca legală şi temeinică sentinţa instanţei de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Primarul Municipiului Craiova împotriva sentinţei nr. 127 din 14 martie 2011 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 31 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3159/2011. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 3163/2011. Contencios. Alte cereri. Fond → |
|---|
