ICCJ. Decizia nr. 4780/2011. Contencios. Anulare certificat de atestare a dreptului de proprietate. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4780/2011
Dosar nr. 3733/1/2009
Şedinţa publică de la 18 octombrie 2011
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Hotărârea supusă contestaţiei în anulare
Prin decizia civilă nr. 2242 din 14 aprilie 2009, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins ca nefondate excepţiile de tardivitate, de inadmisibilitate şi a lipsei de interes în ceea ce priveşte acţiunea recurentei-reclamante, invocate de intimata SC V.C. SRL şi a admis recursul declarat de CN C.F.C.F.R. SA, Sucursala Regională C.F.R. G. împotriva sentinţei civile nr. 123 din 16 iunie 2004 a Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Instanţa de control judiciar a dispus modificarea sentinţei atacate în sensul că a admis acţiunea precizată a reclamantei CN C.F.C.F.R. SA, Sucursala Regională C.F.R. G., a anulat în parte certificatul de atestare a dreptului de proprietate din 8 mai 1997 emis de Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor în favoarea SC G. SA Galaţi, respectiv numai pentru suprafaţa de 325,64 mp teren aferentă segmentului de cale ferată din zona punctului de lucru Strada P., Galaţi, în lungime de 75,25 m şi a respins ca neîntemeiate cererile de intervenţie formulate de Asociaţia Victimelor Sistemului Comunist-Bolşevic şi a Sechelelor Sale, Asociaţia Anticorupţie din România, Asociaţia Victimelor Magistraţilor din România, Comunitatea Moştenitorilor şi Proprietarilor Legitimi din România şi Asociaţia Inginerilor Partidului Naţional Ţăranesc Creştin Democrat, în interesul intimaţilor-pârâţi.
Pentru a pronunţa această soluţie, Înalta Curte a apreciat, soluţionând cu prioritate excepţiile invocate, că în speţă a fost îndeplinită cerinţa legală a parcurgerii procedurii prealabile, în condiţiile prevăzute de art. 5 din Legea nr. 29/1990, că introducerea acţiunii la data de 25 februarie 2002, chiar anterior intabulării contractului de vânzare-cumpărare prin încheierea din 29 iunie 2002, apare ca fiind realizată în intervalul de 1 an, calculat de la data luării la cunoştinţă despre existenţa şi conţinutul actului administrativ atacat, iar excepţia lipsei de interes a recurentei-reclamante este, de asemenea, nefondată, câtă vreme, prin chiar promovarea acţiunii de faţă şi raportat la toate susţinerile făcute rezultă cu prisosinţă interesul acesteia în obţinerea anulării parţiale a certificatului de atestare a dreptului de proprietate.
Analizând fondul cererii de recurs, Înalta Curte a apreciat, în esenţă, că atât expertizele efectuate în cauză cât şi hotărârile judecătoreşti pronunţate ulterior judecăţii în fond confirmă faptul că la emiterea certificatului de atestare al dreptului de proprietate din 8 mai 1997, au fost încălcate, parţial, prevederile art. 3 din H.G. nr. 834/1991, în sensul că a fost atestată ca fiind proprietatea intimatei SC G. SA şi devenită ulterior proprietatea SC V.C. SRL o suprafaţă de teren proprietatea statului român, aflat în administrarea SN C.F.R.
2. Calea extraordinară de atac exercitată
Împotriva acestei decizii a formulat contestaţie în anulare intimata SC V.C. SRL, pentru motive încadrate în dispoziţiile art. 318 teza I C. proc. civ., solicitând anularea deciziei contestate, rejudecarea recursului formulat de către CN C.F.C.F.R. SA, Sucursala Regională C.F.R. Galaţi împotriva sentinţei civile nr. 123 din 16 iunie 2004 a Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal şi respingerea acestuia.
În motivarea cererii, contestatoarea a criticat modul de soluţionare, de către instanţa de recurs, a excepţiilor tardivităţii, inadmisibilităţii recursului şi lipsei de interes a recurentei, formulate de către intimata contestatoare.
A invocat eroarea materială comisă de către Curte apreciind că segmentul de cale ferată în discuţie nu ar figura în inventarul de mijloace fixe ale SC G. SA şi că nu ar fi vorba de o linie de cale ferată uzinală.
La termenul din 26 ianuarie 2010, contestatoarea a invocat excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 104 pct. (7) din Regulamentul de ordine interioară a instanţelor judecătoreşti şi a solicitat sesizarea Curţii Constituţionale în vederea soluţionării acestei excepţii, cerere respinsă ca inadmisibilă de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la termenul din 23 martie 2010.
Recursul formulat de către contestatoare împotriva acestei încheieri a fost respins ca tardiv de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, completul de 9 judecători prin decizia nr. 247 din 28 martie 2011.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra contestaţiei formulate
Examinând actele şi înscrisurile dosarului prin prisma criticilor contestatoarei şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă şi o va respinge ca atare, pentru următoarele considerente:
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Contestaţia în anulare reprezintă o cale extraordinară de atac, ce poate fi limitativ exercitată numai în condiţiile şi pentru motivele prevăzute de lege.
Potrivit dispoziţiilor art. 318 C. proc. civ., hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
Aceste dispoziţii au în vedere greşeli materiale cu caracter procedural care au dus la pronunţarea unei soluţii eronate, greşeli comise prin omiterea sau confundarea unor elemente esenţiale sau date materiale.
Or, în speţă, analizând argumentele contestatoarei, se constată că aceasta critică interpretarea dată, de către instanţa de recurs, ansamblului probator depus în cauză şi modul în care aceasta a înţeles să aplice dispoziţiile legale incidente în soluţionarea excepţiilor invocate.
Aceste argumente poartă, astfel, către netemeinicia deciziei contestate, aspect ce nu poate face obiectul unei contestaţii în anulare, vizându-se, practic, prin reaprecierea probelor şi reexaminarea fondului, transformarea acesteia într-un recurs la recurs, ceea ce este inadmisibil.
2. Soluţia dată contestaţiei în anulare
Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 320 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezenta contestaţie în anulare ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de către SC V.C. SRL împotriva deciziei civile nr. 2242 din 14 aprilie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 octombrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3143/2011. Contencios. Constatarea calităţii... | ICCJ. Decizia nr. 3174/2011. Contencios. Contestaţie act... → |
|---|
