ICCJ. Decizia nr. 3168/2011. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3168/2011
Dosar nr. 76/42/2011/a2
Şedinţa publică din 31 mai 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, reclamanta SC C.T.I.E.C. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâta D.R.A.O.V. Constanţa - Biroul vamal Constanţa Sud, suspendarea executării deciziei pentru regularizarea situaţiei privind obligaţiile suplimentare stabilite de controlul vamal din 22 octombrie 2010 emisă de pârâtă, prin care au fost stabilite în sarcina sa obligaţii fiscale suplimentare de plată reprezentând taxe vamale, acciză şi T.V.A., în cuantum de 3.506.623 RON şi, totodată şi suspendarea executării deciziei pentru regularizarea situaţiei privind obligaţiile suplimentare stabilite de controlul vamal din 25 octombrie 2010 emisă de aceeaşi pârâtă, prin care au fost stabilite în sarcina sa obligaţii fiscale suplimentare de plată reprezentând acciză şi T.V.A., în cuantum de 4.116.079 RON, precum şi majorări de întârziere şi penalităţi în cuantum de 350.827 RON până la pronunţarea instanţei de fond asupra cererii privind anularea actelor administrative.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că în ceea ce priveşte cazul bine justificat, în cauză nelegalitatea actelor administrative atacate trece peste limitele simplei îndoieli, constituind o certitudine a abuzului pârâtelor, evidenţiind pe scurt numai câteva dintre cele mai flagrante aspecte de nelegalitate, respectiv în privinţa stabilirii în sarcina societăţii a obligaţiei de plată suplimentară a sumei de 61.740 RON reprezentând taxe vamale. Consideră că organele de control vamal au procedat la o interpretare abuzivă şi care contravine legislaţiei aplicabile având în vedere următoarele aspecte:
- tutunul importat de societate nu poate fi încadrat la poziţia tarifară, astfel cum afirmă autoritatea pârâtă, întrucât nu îndeplineşte niciuna dintre condiţiile prevăzute mai sus, neavând calităţile şi destinaţia strict stabilită de lege pentru a face parte din această clasă;
- tutunul expandat importat de către reclamantă nu poate fi fumat ca atare, ci trebuie să fie supus în prealabil unor transformări industriale complexe;
- însăşi A.N.V. a confirmat recent legalitatea şi corectitudinea interpretării susţinute de reclamantă, prin adresa din 14 octombrie 2010, transmiţând Informaţia Tarifară Obligatorie din data de 14 octombrie 2010, valabilă pentru o perioadă de 6 ani, în conformitate cu care tutunul importat de reclamantă nu reprezintă tutun de fumat.
În ceea ce priveşte Decizia nr. 210/2010 organele vamale au procedat la efectuarea a două controale vamale de reverificare, cu privire la aceeaşi declaraţie vamală, cu privire la acelaşi import şi la aceeaşi materie impozabilă.
În ceea ce priveşte îndeplinirea condiţiei existenţei unei pagube iminente s-a arătat că în situaţia punerii în executare a acestora cate administrative nelegale, valoarea totală este de 7.973.529 RON, s-ar crea un serios dezechilibru în patrimoniul societăţii.
În data de 9 februarie 2010, reclamanta a solicitat completarea acţiunii, în sensul că a solicitat suspendarea executării a încă 5 acte administrative, reprezentând decizii pentru regularizarea situaţiei privind obligaţiile suplimentare stabilite de controlul vamal.
La termenul din 22 februarie 2010, prima instanţă a disjuns capetele de cerere referitoare la suspendarea executării deciziilor.
Prin sentinţa nr. 87 din 9 martie 2011, Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, a respins ca neîntemeiată cererea de suspendare a deciziei emisă de D.R.A.O.V. - Biroul Vamal Constanţa, formulată de reclamanta SC C.T.I.E.C. SRL, în contradictoriu cu pârâta D.R.A.O.V. Constanţa - Biroul Vamal Constanţa Sud şi a dispus restituirea cauţiunii în cuantum de 370.416,25 RON, după rămânerea definitivă a hotărârii.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că susţinerile reclamantei în raport de dispoziţiile art. 105 alin. (3) C. proCod Fiscal nu sunt de natură a crea o îndoială serioasă în privinţa actului administrativ şi nu constituie un caz bine justificat în sensul art. 2 lit. t) din Legea contenciosului administrativ, stabilirea accizei efectuându-se prin prisma rezultatelor analizelor de laborator şi a dispoziţiilor Legii nr. 86/2006 privind C. vam., utilizându-se regulile generale pentru interpretarea sistemului armonizat din convenţia internaţională privind sistemul armonizat de denumire şi codificare a mărfurilor încheiate la Bruxelles, ratificată prin Legea nr. 98/1996.
În ceea ce priveşte paguba iminentă, prima instanţă a apreciat că susţinerile reclamantei sunt simple afirmaţii, având în vedere că aceasta nu a făcut dovada prejudiciului material şi previzibil ce îi poate fi produs, actul administrativ fiind emis din 26 octombrie 2010, iar cerere de suspendare a fost formulată de la data de 25 ianuarie 2011.
A concluzionat curtea de apel că actele administrativ - fiscale se bucură de prezumţia de legalitate, iar suspendarea reprezintă o situaţie de excepţie ce se poate dispune numai cu îndeplinirea strictă şi cumulativă a condiţiilor prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs,reclamanta SC C.T.I.E.C. SRL, pentru nelegalitate şi neemeinicie.
Motivele de recurs invocate conform art. 3041 C. proc. civ. se încadrează în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocându-se greşita aplicare a art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
În ceea ce priveşte existenţa unui caz bine justificat, se invocă următoarele aspecte de nelegalitate
Recurenta consideră îndeplinită condiţia urmare a dovedirii împrejurărilor legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ, cum ar fi:
- încadrarea tarifară stabilită de recurentă este corectă şi realizată cu respectarea dispoziţiilor Regulamentului C.E.E. nr. 2658/87 privind Nomenclatura Tarifară şi Statică şi Tariful Vamal Comun;
- tutunul importat nu poate fi încadrat la poziţia tarifară, întrucât nu îndeplineşte niciuna dintre condiţiile prevăzute de Regulament, chiar şi la o analiză sumară a prevederilor Regulamentului;
- analiza de laborator a tutunului importat atestă faptul că tutunul trebuie încadrat, deoarece procentul de tutun expandat este de 97,51% şi pluteşte la suprafaţă în proporţie de cel puţin 80%;
- punctul de vedere al M.A.P.D.R. atestă că încadrarea tarifară stabilită de C.T.I.E.C. este corectă şi legală;
- însăşi A.N.V. a confirmat recent legalitatea şi corectitudinea interpretării susţinute de recurentă;
- chiar şi în situaţia în care s-ar fi putut aprecia că tutunul importat de C.T.I.E.C. s-ar fi încadrat la o altă secţiune care ar fi presupus plata accizei, intimata nu avea dreptul de a stabili plata suplimentară a accizei deoarece recurenta deţine autorizaţie de antrepozit fiscal, iar tutunul a fost amplasat imediat după import în antrepozit fiscal şi în regim suspensiv de la plata accizelor;
- organele vamale au procedat la efectuarea a două controale vamale de reverificare, cu privire la aceeaşi declaraţie vamală, acelaşi import şi aceeaşi materie impozabilă, încălcând flagrant prevederile imperative ale art. 105 alin. (3) C. proCod Fiscal;
- recurenta a achiziţionat din Polonia în luna decembrie 2010 tutun expandat care a fost încadrat de către autorităţile vamale din Polonia la aceeaşi poziţie tarifară ca cea declarată în România.
Instanţa de fond a ignorat cu desăvârşire situaţia de fapt, substanţială prin probatoriul administrat, care, coroborată cu temeiurile de drept invocate, conduc la concluzia potrivit căreia asupra deciziei planează o îndoială serioasă.
Instanţa de fond a reţinut în mod eronat că susţinerile recurentei privesc fondul cauzei.
În privinţa argumentului nelegalităţii reverificării operate de către organele vamale, se arată că putea fi analizat de instanţa de fond fără a intra „pe fondul cauzei”, ci doar prin lecturarea dispoziţiilor art. 105 C. proCod Fiscal
Analiza de laborator s-a efectuat o singură dată, la 22 iulie 2010, prin care se statuează că accizele nu sunt datorate, iar C. vam. şi celelalte reguli aplicabile erau în vigoare atât la momentul primei verificări, cât şi la momentul operării celei de-a doua.
Este contradictorie motivarea instanţei de fond potrivit căreia la stabilirea poziţiei tarifare de încadrare s-a ţinut seama de faptul că importul s-a realizat din China şi că au fost aplicabile normele în ansamblu şi nu fracţionat.
În realitate, stabilirea poziţiei tarifare nu se realizează pe criteriul provenienţei importului.
Instanţa de fond nu a examinat probele administrate, normele incidente şi argumentele valide expuse rezumându-se la a indica în mod superficial aprecieri insignifiante în raport cu noţiunea de caz bine justificat.
În ceea ce priveşte incidenţa producerii unei pagube, motivarea lacunară a instanţei de fond prin raportare la întreg probatoriul administrat în cauză reflectă netemeinicia şi nelegalitatea sentinţei pronunţate.
Instanţa de fond nu s-a pronunţat cu privire la probatoriul administrat în cauză de recurentă în justificarea iminenţei producerii unei pagube.
Instanţa de fond a anihilat nemotivat validitatea înscrisurilor financiar-contabile depuse în cauză.
Nu există nicio prevedere legală care să impună depunerea cererii de suspendare într-un alt termen decât după introducerea contestaţiei împotriva actului administrativ.
Apărările formulate de intimata D.R.A.O.V. Constanţa – Biroul Vamal Constanţa Sud, în numele şi pe seama A.N.V.
Prin întâmpinare s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Referitor la condiţia existenţei unui caz justificat.
Recurenta-reclamantă s-a referit la motive ce vizează fondul cauzei, ceea ce contravine dispoziţiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată.
În ceea ce priveşte condiţia prevenirii unei pagube iminente.
Recurenta nu a făcut dovada producerii pagubei, simplele afirmaţii nu pot fi luate în considerare.
Curtea în raport de motivele invocate va aprecia că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Cu privire la motivul de recurs referitor la existenţa unui caz bine justificat.
Pentru dovedirea îndeplinirii primei condiţii impuse de dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată, recurenta-reclamantă are obligaţia să argumenteze existenţa unor împrejurări legate de starea de fapt şi de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ [art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004].
Argumentele legate de legalitatea actului administrativ nu pot fi apreciate pozitiv în cadrul analizei întemeiată pe dispoziţiile art. 14 sus-menţionat.
Corectitudinea încadrării tarifare a produsului făcută de către recurenta-reclamantă reprezintă o analiză pe fondul cauzei.
De asemenea, analizarea prevederilor Regulamentului C.C.E. nr. 2658/87 nu se poate face pe calea sumară a verificării aparenţei actului administrativ, astfel cum sugerează recurenta.
Analiza de laborator a tutunului importat a stabilit încadrarea tarifară, astfel încât alte aprecieri nu pot fi analizate decât în cadrul acţiunii de fond.
Punctul de vedere al M.A.P.D.R. nu are relevanţă, deoarece încadrarea tarifară este făcută în final, de A.N.V., prin birourile vamale şi direcţiile vamale competente.
Adresa din 14 octombrie 2010 emisă de A.N.V. nu se referă la obiectul prezentei cauze, are în vedere mai multe produse şi subcategorii de produse.
Înscrisul poate fi valorificat numai coroborat cu alte probe administrate pe fondul cauzei.
În ceea ce priveşte autorizaţia recurentei de antrepozit fiscal pentru mărfurile care au făcut obiectul declaraţiei vamale din 7 iulie 2010, aceasta trebuie să fie expeditor înregistrat pentru deplasarea mărfurilor într-un regim suspensiv de accize, ceea ce în speţă nu s-a întâmplat.
Orice contestaţii/pretenţii referitoare la autorizaţia de antrepozit fiscal excede analizei pe calea prevederilor art. 14.
Încadrarea efectuată de autorităţile vamale din Polonia pentru un alt import nu poate fi apreciată ca o împrejurare de fapt care este de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ emis de autorităţile vamale din România.
Reverificarea pe calea inspecţiei fiscale este permisă de dispoziţiile art. 105 alin. (3) teza a II-a C. proCod Fiscal, analiza legalităţii acesteia se poate realiza numai odată cu soluţionarea fondului cauzei, deoarece motivul invocat ţine de însăşi legalitatea actului administrativ.
Faţă de acestea, se constată că motivul de recurs nu este întrunit, instanţa de fond făcând o analiză corectă asupra condiţiei cazului bine justificat.
În ceea ce priveşte iminenţa producerii unei pagube.
În mod temeinic şi legal, judecătorul fondului a apreciat că susţinerile reclamantei sunt simple afirmaţii nedovedite.
Depunerea unor acte financiare contabile nu este suficientă pentru dovedirea prejudiciului material viitor şi previzibil, de unde rezultă că nici cea de-a doua condiţie nu este îndeplinită.
Faţă de cele expuse mai sus, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Curtea urmează să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC C.T.I.E.C. SRL împotriva sentinţei nr. 87 din 9 martie 2011 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 31 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3166/2011. Contencios. Anulare act de control... | ICCJ. Decizia nr. 3169/2011. Contencios. Anulare act... → |
|---|
