ICCJ. Decizia nr. 3165/2011. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3165/2011
Dosar nr. 508/54/2011
Şedinţa de la 31 mai 2011
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1.Circumstanţele cauzei. Soluţiile pronunţate de instanţele aflate în conflict
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanta R.A.T. Craiova a solicitat, în contradictoriu cu pârâta A.N.A.F. – D.G.F.P. Dolj, ca, pe calea plângerii împotriva deciziei din 10 iunie 2010, să modifice actul administrativ, în sensul admiterii contestaţiei administrative şi, pe cale de consecinţă, să desfiinţeze procesul verbal de control din 27 noiembrie 2009 încheiat de către D.G.F.P. Dolj, precum şi dispoziţia obligatorie emisă de acelaşi organ financiar, din 30 noiembrie 2009.
În subsidiar, reclamanta a solicitat reevaluarea termenelor stabilite de organul de control, precum şi reevaluarea măsurilor dispuse, în sensul de reeşalonare a termenelor, precum şi modificarea măsurilor (cel puţin cu privire la pct. 4 din dispoziţie), în sensul menţionării ca R.A.T. să iniţieze măsurile legale de recuperare a creanţelor.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că, prin procesul verbal de control şi, ulterior, prin dispoziţia obligatorie, D.G.F.P. Dolj a dispus ca, în termen de 30 zile de la comunicare, reclamanta să ia măsuri de reevaluare a activelor – construcţii din cadrul Bazei de Agrement P.; faţă de această dispoziţie, a precizat că reevaluarea intervine în anumite ocazii (în vederea vânzării, în vederea stabilirii cuantumului taxei judiciare de timbru – ipoteze în care reevaluarea nu se înregistrează în evidenţele contabile, precum şi reevaluarea imobilizărilor corporale, conform pct. 108-113 O.M.F.P. 1752/2005, ipoteză în care operaţiunea de reevaluare se reflectă în evidenţele contabile), iar măsura a fost dispusă prin interpretarea eronată şi parţială a reglementărilor mai sus menţionate, cum ar fi pct. 110 alin. (1) din O.M.F.P. 1752/2005.
Totodată, a susţinut că în absenţa documentaţiei cadastrale şi a intabulării dreptului de proprietate, a fost demarată procedura de înscriere în cartea funciară, însă, între momentul controlului şi până la formularea acţiunii, imobilul a fost vândut, iar preţul corespunde ultimei evaluări; înregistrarea contabilă va reflecta preţul obţinut în urma vânzării, acesta fiind preţul real al imobilului, respectiv preţul pieţei.
A mai arătat reclamanta că organul de control financiar a dispus recuperarea sumei de 1.078.039,38 RON de la terţul SC S.C. SRL, utilizând un mod de calcul neclar şi fără a ţine cont de documentaţia existentă, apreciind că se impune crearea unei comisii la nivelul regiei, care să stabilească creanţa reală; a precizat faptul că fixarea unui termen de recuperare şi a unui prejudiciu efectiv, sunt de competenţa instanţelor judecătoreşti .
Prin sentinţa nr. 303 din 15 februarie2011, Tribunalul Dolj, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei materiale şi în consecinţă a declinat competenţa materială de soluţionare a cauzei, în favoarea Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a pronunţa această soluţie, Tribunalul a reţinut, în esenţă, că în speţă se aplică criteriul valoric de determinare a competenţei materiale a Curţilor de Apel, ca instanţe de fond, în ceea ce priveşte taxe, impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora, mai mari de 500.000 RON, criteriu aplicabil în absenţa unor norme speciale de competenţă contrare .
Învestită cu soluţionarea cauzei, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, la rândul său, prin sentinţa nr. 190 din 1 aprilie 2011, a admis excepţia necompetenţei materiale şi, în consecinţă, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta R.A.T. Craiova în contradictoriu cu pârâta A.N.A.F. – D.G.F.P. Dolj, în favoarea Tribunalului Dolj, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de apel a reţinut, în esenţă, următoarele:
Atribuţiile de control specializat în materie financiară exercitate în speţă, intră în domeniul de aplicare al art. 1 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 30/1991, normă potrivit căreia Ministerul Finanţelor, prin aparatul specializat, verifică respectarea reglementărilor financiar contabile în activitatea desfăşurată de către regii autonome, în legătură cu îndeplinirea obligaţiilor acestora faţă de stat, direcţiile specifice de exercitare al controlului financiar fiind indicate prin reglementarea dispoziţiilor art. 5 din acelaşi act normativ .
Prin O.M.F.P. 889/2005, privind aprobarea Normelor Metodologice pentru aparatul de control financiar al statului din cadrul Ministerului Finanţelor Publice se indică realizarea controlului financiar la regii autonome, companii naţionale, societăţi comerciale, la care statul în mod direct sau printr-o instituţie sau autoritate publică are calitatea de acţionar (pct. 13), în cauză reclamanta prezintă regimul juridic de regie autonomă de interes local, aflată în subordinea Consiliului Local Craiova, iar în cuprinsul obiectivelor se regăseşte, în enumerarea pct. 14, verificarea modului de administrare şi gestionare a mijloacelor materiale şi a fondurilor financiare de către regiile autonome (lit. b).
Aşadar, prima instanţă a reţinut că această activitate de control specializat, în materie financiară, este disociată de activitatea de inspecţie fiscală reglementată de OG nr. 92/2003, având ca obiect, în esenţă, urmărirea respectării legislaţiei contabile .
Aceasta cu atât mai mult, cu cât organul de control financiar are obligaţia reglementată de pct. 30 din O.M.F.P. 889/2005, de a consemna în cuprinsul procesului verbal de control financiar, a constatărilor de natură financiară, bugetară şi gestionară, iar constatările fiscale se consemnează în raportul de inspecţie fiscală şi alte acte administrativ fiscale.
Pe de altă parte, faptul că plângerea prealabilă formulată potrivit art. 7 din Legea nr. 554/2004 şi art. 1 din O.M.F.P. 2160/2010 (privind soluţionarea plângerilor prealabile formulate împotriva proceselor-verbale de control financiar încheiate în baza Legii 30/1991 privind organizarea şi funcţionarea controlului specializat şi a Gărzii Financiare) a fost soluţionată de către organe de soluţionare a contestaţiei, din cadrul compartimentului Activitatea de Inspecţie Fiscală din cadrul D.G.F.P. Dolj, nu constituie un impediment în a indica natura juridică a procesului verbal de control, precum şi a dispoziţiei de măsuri obligatorii, de acte administrative emise într-o procedură de control specializat (şi nu de acte administrativ fiscale), atât timp cât atribuţia de soluţionare a plângerii prealabile revine unui colectiv special constituit desemnat ca organ de soluţionare competent, din cadrul direcţiei din care face parte organul de control financiar emitent al actului atacat ; în speţă, atât procesul verbal de control financiar cât şi dispoziţia obligatorie au fost emise de Serviciul Control Financiar ce funcţionează în cadrul compartimentului Activitate de Inspecţie Fiscală, din cadrul D.G.F.P. Dolj.
În concluzie, prima instanţa a apreciat că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în ceea ce priveşte instituirea normei de competenţă prin prisma criteriului rangului autorităţii administrative emitente, competenţa revenind astfel, în raport de prima teză a normei de competenţă, Tribunalului, în primă instanţă; aplicarea criteriului valoric de determinare a competenţei materiale, în aplicarea celei de a doua teze a art. 10 alin. (1) conduce către aceeaşi concluzie, atât timp cât procesul verbal de control financiar, cât şi dispoziţia obligatorie nu stabilesc creanţe fiscale constând în obligaţia de plată a unor sume de bani ce reprezintă taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora, ci dispun luarea unor măsuri în vederea recuperării acestor sume de bani.
Totodată, a constatat existenţa unui conflict negativ de competenţă şi a sesizat instanţa competentă să soluţioneze conflictul intervenit în soluţionarea litigiului dedus judecăţii.
2. Stabilirea instanţei competente să soluţioneze cauza de faţă
Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 20 alin. (1), art. 21 şi art. 22 C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii.
Asupra conflictului de competenţă astfel apărut, Înalta Curte stabileşte că secţia de contencios administrativ şi fiscal, a Curţii de Apel Craiova este competentă să soluţioneze acţiunea formulată de reclamanta R.A.T. Craiova în contradictoriu cu pârâta A.N.A.F. – D.G.F.P. Dolj.
Potrivit art. 10 din Legea nr. 554/2004, republicată, două criterii sunt instituite pentru stabilirea competenţei materiale în judecarea în fond a cauzelor, respectiv criteriul poziţionării autorităţii emitente în sistemul autorităţilor publice şi criteriul valoric.
După cum cu justeţe a apreciat şi prima instanţă sesizată în cauza de faţă, raportat la obiectul cererii de chemare în judecată, determinarea instanţei competente a soluţiona acţiunea reclamantei se realizează prin raportare la criteriul valoric, aplicabil în cauzele care au ca obiect taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale şi accesorii ale acestora.
Cum în speţă, în actele atacate sunt prevăzute obligaţii fiscale ce se situează peste pragul valoric de 500.000 RON, îi revine Curţii de Apel Craiova competenţa de soluţionare a prezentei cauze, rangul autorităţii emitente fiind irelevant în cauză, în raport de obiectul cererii şi faţă de prevederile art. 10 din Legea nr. 554/2004 republicată, sus menţionate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe R.A.T. Craiova şi pe A.N.A.F., în favoarea Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 31 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3163/2011. Contencios. Alte cereri. Fond | ICCJ. Decizia nr. 3166/2011. Contencios. Anulare act de control... → |
|---|
