ICCJ. Decizia nr. 3206/2011. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3206/2011
Dosar nr. 3693/117/2009
Şedinţa publică din 2 iunie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Soluţia instanţei de fond.
Prin sentinţa nr. 394 din 25 octombrie 2010, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a admis în parte acţiunea astfel cum a fost precizată de reclamanta P.R. P., judeţul Cluj şi înregistrată pe rolul instanţei prin declinare de competenţă de la Tribunalul Cluj şi a dispus anularea deciziei din 20 mai 2009 emisă de Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, potrivit OUG nr. 94/ 2010.
A obligat pârâta la emiterea unei noi decizii şi la plata cheltuielilor de judecată parţiale în sumă de 700 RON reprezentând onorariu de avocat.
A respins celelalte pretenţii ale reclamantei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele considerente:
Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România a emis Decizia din 20 mai 2009 prin care a dispus retrocedarea către P.R. P. a imobilului înscris în CF a localităţii P. şi Decizia din 20 mai 2009 prin care a respins cererea P.R. P. privind restituirea în natură a imobilului situat în comuna P., judeţul Cluj identificat în CF P., întrucât imobilul teren se află parţial în proprietatea Statului Român şi este ocupat de construcţii edificate ulterior momentului preluării abuzive, iar parţial se află în proprietatea unei persoane fizice în temeiul Legii nr. 18/1991.
Prin această ultimă decizie s-a constatat, totodată, calitatea de persoană îndreptăţită a P.R. P. pentru a beneficia de prevederile OUG nr. 94/2000, propunându-se acordarea de despăgubiri în condiţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru imobilul în suprafaţă de 2.850 m.p. situat în comuna P. judeţul Cluj, identificat în CF P.
Ulterior emiterii acestor două decizii, Tribunalul Cluj prin Decizia civilă nr. 484/R din 22 aprilie 2010 a admis recursul declarat de reclamanta P.R. P. împotriva sentinţei civile nr. 46 din 8 ianuarie 2010 şi a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta P.R. P., a constatat nulitatea absolută a titlului de proprietate din 9 septembrie 1993 emis de Comisia Judeţeană Cluj în favoarea pârâtului G.V.S. pentru suprafaţa de 2.250 m.p., excluzând suprafaţa de 250 m.p. aferentă casei înscrisă în CF P. în favoarea pârâtului G.V.S. şi, pe cale de consecinţă, rectificarea CF P. în sensul radierii dreptului de proprietate a pârâtului G.V.S. asupra parcelelor în suprafaţă de 2.250 m.p. şi reînscrierea vechiului proprietar.
De asemenea, prin Încheierea din 22 iulie 2010 s-a dispus admiterea cererii reclamantei privind rectificarea cărţii funciare iar extrasul de carte funciară pentru informare confirmă că asupra imobilului înscris în CF P., dreptul de proprietate asupra parcelelor în suprafaţă de 2.250 m.p. a fost reînscris în favoarea vechiului proprietar Statul Român în administrarea operativă a Consiliului Popular al comunei P.
Prima instanţă a reţinut că, în raport cu noua situaţie de fapt, documentele prezentate autorităţii şi care au fost avute în vedere la momentul emiterii deciziei nr. 2058/2009 nu mai sunt în fiinţă, fiind anulate pe cale judiciară în mod irevocabil aşadar, din această perspectivă, actul contestat nu mai poate fi justificat în aceleaşi condiţii în care a fost adoptat.
Aşa fiind, Curtea a considerat că, în vederea soluţionării cererii reclamantei din 13 ianuarie 2003, în raport cu prevederile art. 4 din OUG nr. 94/2004, competenţa aparţine Comisiei Speciale de Retrocedare a unor Bunuri Imobile care au aparţinut Cultelor Religioase din România, care va proceda la analizarea pretenţiilor reclamantei în raport cu noua situaţie de fapt şi înscrisurile depuse.
În temeiul art. 274 C. proc. civ., prima instanţă a obligat pârâta la achitarea cheltuielilor de judecată ale celeilalte părţi, proporţional cu câtimea pretenţiilor admise, în cuantum de 700 RON reprezentând onorariu de avocat.
2. Calea de atac exercitată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri Imobile care au aparţinut Cultelor Religioase din România, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând ca temei dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ. şi, susţinând, în esenţă, următoarele critici:
- în raport cu situaţia juridică a celor două parcele de teren, Decizia din 20 mai 2009 este legală şi temeinică;
- nu se poate reţine culpa Comisiei în ceea ce priveşte nerestituirea în natură a imobilului.
În concluzie, autoritatea publică recurentă a solicitat admiterea recursului cu consecinţa menţinerii actului administrativ atacat: Decizia nr. 2058/2009.
3. Soluţia instanţei de recurs.
Recursul este nefondat.
Aşa cum s-a reţinut deja, în expunerea rezumativă făcută mai sus, Comisia recurentă, prin Decizia nr. 2058/2009, a respins cererea formulată de P.R. P. privind restituirea în natură a imobilului, teren, înscris în CF, reţinând că imobilul se află parţial în proprietatea Statului român şi este ocupat de construcţii edificate ulterior momentului preluării abuzive şi, parţial, în proprietatea unei persoane fizice, în temeiul Legii nr. 18/1991, căreia i se eliberase Titlul de proprietate din 9 septembrie 1993 eliberat de Comisia judeţeană de fond funciar Cluj pentru suprafaţa de 2.500 m.p.
Este adevărat că, prin sentinţa civilă nr. 46 din 8 ianuarie 2010 a Judecătoriei Cluj-Napoca, acţiunea în anularea titlului de proprietate a fost respinsă, dar, prin Decizia civilă din 22 aprilie 2010, fiind admis recursul formulat de P.R. P., titlul de proprietate a fost anulat parţial, irevocabil, excluzând suprafaţa de 250 m.p. pe care persoana fizică beneficiară îşi construise o casă P+1.
Având în vedere situaţia juridică survenită ca urmare a anulării parţiale a Titlului de proprietate din 9 septembrie 1993, care a fost menţinut exclusiv pentru suprafaţa de 250 m.p., din suprafaţa de 2.500 m.p., precum şi dispoziţiile art. 6 din OUG nr. 94/2000, rezultă că soluţia instanţei de fond este judicioasă, scopul ordonanţei de urgenţă fiind acela al restituirii în natură, în măsura în care acest lucru este posibil.
În concluzie, recursul va fi admis ca nefondat, cu consecinţa menţinerii soluţiei recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri Imobile ce au aparţinut Cultelor Religioase din România împotriva sentinţei civile nr. 394 din 25 octombrie 2010 a Curţii de Apel Cluj, – secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3205/2011. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 3208/2011. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
