ICCJ. Decizia nr. 3203/2011. Contencios. Litigii Curtea de Conturi (Legea Nr.94/1992). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3203/2011
Dosar nr. 11154/2/2009
Şedinţa publică din 2 iunie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Soluţia instanţei de fond.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 3738 din 5 octombrie 2010 a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de Consiliul Economic şi Social prin care s-a solicitat anularea în parte a Hotărârii Curţii de Conturi (Încheierea nr. VIII/5 din 5 noiembrie 2009) prin care a fost respinsă Contestaţia C.E.S. la Decizia nr. 5 din 23 septembrie 2009 a Departamentului VIII al Curţii de Conturi, respectiv a pct. 2 lit. b), pct. 3 şi pct. 4 din hotărâre [pct. 3 lit. b), pct. 4 şi pct. 5 din Decizia nr. 5 din 23 septembrie 2009].
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele considerente:
Prin Decizia nr. 5 din 23 septembrie 2009 emisă de Curtea de Conturi a României, urmare auditului financiar a contului de execuţie şi al bilanţului contabil pe anul 2008, au fost dispuse următoarele măsuri.
- pct. 3 lit. b) "Acordarea indemnizaţiilor membrilor Consiliului Economic şi Social şi ai comisiilor de specialitate, pe bază de documente justificative care să ateste activitatea depusă, în conformitate cu prevederile Legii nr. l09/1997 privind organizarea şi funcţionarea Consiliului Economic şi Social" - termen de realizare: 31 octombrie 2010.
- pct. 4 "Înlăturarea efectelor produse asupra resurselor publice prin promovarea nelegală a unui număr de 7 salariaţi, urmare invocării eronate a prevederilor OG nr.10/2007 privind creşterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 personalului bugetar salarizat potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar şi personalului salarizat potrivit anexelor nr. II şi III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar şi a indemnizaţiilor pentru persoane care ocupă funcţii de demnitate publică" - termen de realizare: 31 octombrie 2010.
- pct. 5 - " Luarea măsurilor pentru anul în curs, în vederea respectării prevederilor legale cu privire la modul de întocmire a programului anual al achiziţiilor publice şi la constituirea compartimentului specializat în achiziţii publice - termen de realizare: 31 octombrie 2010.
Contestaţia formulată de Consiliul Economic şi Social, în temeiul pct. 92 din Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea activităţilor specifice Curţii de Conturi, precum şi valorificarea actelor rezultate din aceste activităţi, aprobat prin Hotărârea nr. 1 din 04 februarie 2009 Plenului Curţii de Conturi a României, a fost respinsă prin Încheierea nr. VIII/5 din 05 noiembrie 2009, emisă potrivit prevederilor pct. 102 din Regulament.
Prima instanţă a reţinut că actele administrative contestate sunt legale.
Prin măsura prevăzută pct. 3 lit. b) din Decizia nr. 5 din 23 septembrie 2009, a apreciat Curtea, pârâta nu a condiţionat plata indemnizaţiilor acordate Plenului CES şi membrilor comisiilor de specialitate de participarea la şedinţe ci doar a stabilit obligaţia ordonatorului de credite al CES de a acorda indemnizaţiile lunare pe bază de documente justificative referitoare la activitatea depusă, având în vedere dispoziţiile art. 37 alin. (1) din Legea nr. 109/1997 conform cărora pentru activitatea depusă, membrii CES şi ai comisiilor de specialitate permanente şi temporare ale acestuia primesc o indemnizaţie lunară.
Măsura dispusă de pârâtă îşi are temei legal şi în dispoziţiile art. 52 alin. (5) şi (6) din Legea nr. 500/2002 conform cărora instrumentele de plată trebuie să fie însoţite de documente justificative Aceste documente trebuie să certifice exactitatea sumelor de plată, recepţia bunurilor şi executarea serviciilor şi altele asemenea, conform angajamentelor legale încheiate. Efectuarea plăţilor, în limita creditelor bugetare aprobate, se face numai pe bază de acte justificative, întocmite în conformitate cu dispoziţiile legale şi numai după ce acestea au fost lichidate şi ordonanţate potrivit prevederilor art. 24 şi art. 25, după caz.
Or, a reţinut instanţa de fond, în cazul de faţă, singurele documente în baza cărora au fost acordate drepturile salariale membrilor CES, în anul 2008 au fost hotărârile de numire ale acestora.
De asemenea, Curtea a reţinut că pct. 2 din O.M.F.P. nr. 1792/2002 pentru aprobarea Normelor metodologice privind angajarea, lichidarea, ordonanţarea şi plata cheltuielilor instituţiilor publice, precum şi organizarea, evidenţa şi raportarea angajamentelor bugetare şi legale prevede că verificarea existenţei obligaţiei de plată se realizează prin verificarea documentelor justificative din care să rezulte pretenţia creditorului, precum şi realitatea serviciului efectuat.
Curtea a constatat că lipsa unor documente justificative pentru acordarea indemnizaţiilor lunare, a determinat apariţia unor nereguli reţinute de organul de control, cum ar fi aceea că până în luna noiembrie 2008 a fost plătit un anumit membru supleant în Comisia de muncă şi politică salarială, deşi acesta fusese înlocuit în luna ianuarie 2008, în baza hotărârii Plenului CES, de o altă persoană.
Chiar dacă această problemă a fost reglată în contabilitate, existenţa neregulii sus menţionate dovedeşte temeinicia constatărilor din actul de control întocmit de pârâtă, respectiv procesul – verbal de constatare nr. 1550 din 08 aprilie 2009, sub aspectul necesităţii plăţii drepturilor salariale pe baza unor documente justificative.
De asemenea, prima instanţă a apreciat că din cauza lipsei documentelor justificative, plata indemnizaţiilor a fost făcută pentru toate lunile anului 2008, deşi membrii CES nu au participat la toate şedinţele ordinare ale Plenului dintr-o lună, iar membrii comisiilor de specialitate nu s-au întrunit în nicio şedinţă pe parcursul cel puţin a unei luni dintr-un an.
Referitor la susţinerea reclamantului că în perioada în care membrii comisiilor şi cei ai Plenului se aflau în concediu de odihnă, aceştia nu puteau desfăşura activităţi la instituţiile la care erau angajaţi, însă puteau desfăşura activităţi în interesul CES, Curtea a reţinut că era necesară prezentarea unor documente justificative privind această activitate în interesul CES, desfăşurate în perioada în care se aflau în concediu de odihnă la locurile de muncă unde aveau funcţia de bază.
În ceea ce priveşte măsura dispusă la pct. 4 din Decizia nr. 5 din 23 septembrie 2009, Curtea a constatat că Anexa nr. 3/51/03 la Legea nr. 388/2007 a bugetului de stat pe anul 2008 prevede numărul maxim de posturi în care instituţia trebuie să se încadreze, structurate pe funcţii şi fondul aferent salariilor de bază, fără să menţioneze situaţia posturilor vacante.
Totodată instanţa a reţinut că promovarea celor 7 salariaţi personal contractual al secretariatului tehnic al CES s-a realizat, în mod nelegal, într-un grad superior postului ocupat şi nu pe un post vacant existent, astfel cum rezultă şi din organigrama întocmită la 01 ianuarie 2008, conform căreia persoanele promovate figurează deja pe posturile pe care au fost promovate, fără să existe în mod corespunzător ca posturi vacante, posturile eliberate în urma promovării.
Potrivit art. 7 alin. (1) din OG nr. 10/2007, promovarea personalului contractual în anul 2007, în condiţiile legii, se poate face numai pe un post vacant de natura celui pe care urmează să fie promovată persoana, cu încadrarea în nivelul alocaţiilor bugetare aprobate pentru cheltuielile cu salariile.
Referitor la susţinerea reclamantului că OG nr. 10/2007 era singurul act normativ în vigoare în baza căruia puteau fi stabilite nivelurile salariului de bază pentru persoanele promovate la acea dată, Curtea a reţinut că art. 34 din OG nr. 10/2008 stabileşte că prevederile prezentei ordonanţe se aplică începând cu drepturile salariale aferente lunii ianuarie 2008.
Relativ la constatarea Curţii de Conturi că reclamantul a efectuat în anul 2008 evaluarea performanţelor individuale profesionale ale salariaţilor obţinute în anul 2007 şi nu în anul 2006, aşa cum prevede art. 6 din OG nr. 10/2007, Curtea a apreciat că aceste dispoziţii legale se referă la evaluarea performanţelor profesionale individuale realizate în anul 2006 pentru ca personalul contractual din sectorul bugetar să poată beneficia, pe lângă creşterile salariale acordate potrivit prevederilor prezentei ordonanţe, de o creştere salarială prin evaluarea acestor performanţe.
Salariaţii promovaţi de reclamant au beneficiat de o creştere salarială ca urmare a susţinerii examenului de promovare şi nu ca o consecinţă a rezultatului evaluării performanţelor profesionale din anul 2006.
În ceea ce priveşte măsura prevăzută la pct. 5 din Decizia nr. 5 din 23 septembrie 2009, constând în luarea măsurilor pentru respectarea prevederilor legale cu privire la modul de întocmire a programului anual al achiziţiilor publice şi la constituirea compartimentului specializat în achiziţii publice, Curtea a reţinut că pârâta avea, în temeiul art. 3041 alin. (3) din OUG nr. 34/ 2006, obligaţia constituirii acestui compartiment, până la data de 01 ianuarie 2008.
Referitor la ordinul invocat în susţinerea contestaţiei formulate împotriva Deciziei nr. 5/2009 şi anume Ordinul CES nr. 72 din 20 decembrie 2006, modificat prin Ordinul CES nr. 33 din 07 septembrie 2009, prima instanţă a constatat că acesta doar nominalizează persoanele însărcinate cu atribuţii privind achiziţiile publice la CES şi înlocuitorii acestora, dar nu stabileşte şi atribuţiile ce le revin în acest domeniu.
În condiţiile în care compartimentul intern specializat în domeniul achiziţiilor publice trebuia înfiinţat până la data de 01 ianuarie 2008, Curtea a apreciat că până la această dată era necesar a fi stabilite nu doar persoanele cu atribuţii în această materie, ci şi, în concret, atribuţiile ce le revin acestora, în situaţia în care nu era posibilă înfiinţarea respectivului compartiment.
Neîndeplinirea acestei obligaţii, a apreciat instanţa de fond, a constituit cauza deficienţelor constatate cu privire la modul în care a fost întocmit programul anual al achiziţiilor publice, persoanele nominalizate susţinând că nu au calificare privind achiziţiile publice.
2. Calea de atac exercitată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul Consiliul Economic şi Social, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând ca temei legal dispoziţiile art. 3041 şi art. 304 pct. 9 C. proc . civ..
În motivarea căii de atac se aduc, în esenţă, următoarele critici sentinţei recurate.
- cu privire la măsura dispusă la pct. 2 lit. b) din Încheierea din VIII/5 din 5 noiembrie 2009, respectiv la pct. 3 lit. b) din Decizia Curţii de Conturi nr. 5 din 23 septembrie 2009, se susţine că hotărârea recurată este nelegală fiind dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii, întrucât pentru plata indemnizaţiilor acordate membrilor Plenului şi membrilor comisiilor de specialitate ale CES nu erau necesare documente justificative.
Se arată că membrii CES desfăşoară activităţi la sediul CES dar şi în afara acestuia, atât în plan intern cât şi internaţional, conform art. 1 şi art. 11 din Legea nr. 109/1997, astfel că plata indemnizaţiilor nu poate fi condiţionată numai de participarea la şedinţe.
De asemenea, membrii Plenului cât şi ai Comisiilor de specialitate ale CES nu au calitatea de salariaţi ai acestuia, neavând contracte individuale de muncă încheiate cu CES şi, prin urmare, nu există baza legală pentru ca aceştia să solicite conducerii CES acordarea concediului fără plată.
Se menţionează şi jurisprudenţa Secţiei jurisdicţionale a Curţii de Conturi, respectiv Hotărârea nr. 18 din 3 decembrie 1999 prin care s-a admis faptul că acordarea indemnizaţiilor lunare nu poate fi condiţionată de prezenţa membrilor la şedinţă.
- cu privire la măsura dispusă la pct. 3 din Încheierea nr. VIII/5 din 5 noiembrie 2009, respectiv pct.4 din Decizia Curţii de Conturi nr. 5 din 23 septembrie 2009, se susţine că hotărârea recurată este nelegală, fiind dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii.
În opinia recurentei-reclamante, promovarea celor şapte salariaţi a avut loc cu respectarea dispoziţiilor legale, nefiind prejudiciat bugetul alocat CES pe anul 2008, deoarece sumele erau deja aprobate şi nu a fost necesară o suplimentare a acestuia.
- cu privire la măsura dispusă la pct.4 din Încheierea nr. VIII/5 din 5 noiembrie 2009, respectiv a pct. 5 din Decizia Curţii de Conturi nr. 5 din 23 septembrie 2009, se susţine că hotărârea recurată este nelegală, fiind dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii;
Se menţionează că nu a organizat compartimentul specializat în domeniul achiziţiilor publice deoarece numărul de personal este insuficient.
Dispoziţiile OUG nr. 34/2006, respectiv art. 3041 alin. (3) nu obligă CES la constituirea unui compartiment specializat în achiziţii publice, având în vedere numărul mic de personal al instituţiei.
Intimata-pârâtă Curtea de Conturi a României a formulat concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind ca legală şi temeinică sentinţa recurată şi combătând criticile recurentei-reclamante.
3. Soluţia instanţei de recurs.
Înalta Curte, analizând recursul în raport de criticile formulate, de înscrisurile care există la dosarul cauzei, de susţinerile părţilor, de dispoziţiile legale incidente, apreciază că acesta este nefondat pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
Criticile referitoare la soluţia instanţei cu privire la măsura dispusă la pct. 2 lit. b) din Încheierea din VIII/5 din 5 noiembrie 2009, respectiv la pct. 3 lit. b) din Decizia Curţii de Conturi nr. 5 din 23 septembrie 2009, sunt nefondate.
Instanţa de fond a reţinut în mod corect că plata indemnizaţiilor acordate membrilor Plenului şi membrilor Comisiilor de specialitate, trebuia făcută în baza unor documente justificative, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 52 alin. (5) şi (6) din Legea nr. 500/2000 privind finanţele publice, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cele ale pct. 2 din OMFP nr. 1792/2002, potrivit cărora instrumentele de plată trebuie să fie însoţite de documente justificative, iar efectuarea plăţilor se face numai pe bază de acte justificative, verificându-se existenţa angajamentelor, realitatea sumei datorate, condiţiile de exigibilitate ale angajamentului legal.
Necontestat este faptul că nu au fost prezentate documentele justificative impuse de dispoziţiile legale menţionate, situaţie ce rezultă şi din cuprinsul cererii de recurs unde recurenta-reclamantă menţionează că nu era necesară prezentarea vreunor astfel de înscrisuri.
Cum dispoziţiile legale menţionate anterior impun în mod imperativ ca instrumentele de plată să fie însoţite de documente justificative, iar efectuarea plăţilor să se facă numai pe bază de acte justificative, acestea nefiind prezentate de recurenta-reclamantă, soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică, întrucât dispoziţiile art. 37 alin. (1) din Legea nr. 109/1997 privind organizarea şi funcţionarea Consiliului Economic şi Social, cu modificările şi completările ulterioare, au fost interpretate şi aplicate în coroborare cu dispoziţiile Legii nr. 500/2002 şi OMF nr. 1792/2002, care constituie dreptul special în ceea ce priveşte efectuarea plăţilor, care se aplică cu prioritate.
Criticile referitoare la soluţia instanţei cu privire la măsura dispusă la pct. 3 din Încheierea din VIII/5 din 5 noiembrie 2009, respectiv la pct. 4 din Decizia Curţii de Conturi nr. 5 din 23 septembrie 2009, sunt nefondate.
Necontestat este faptul că recurenta-reclamantă a efectuat promovarea celor 7 angajaţi într-un grad superior postului ocupat şi nu pe un post vacant existent, întrucât din Anexa nr. 3/51/03 la Legea nr. 388/2007 a bugetului de stat pe anul 2008, nu rezultă existenţa unor funcţii de tipul celor ocupate anterior, de către angajaţii promovaţi.
De altfel, din organigrama întocmită la 1 august 2008 rezultă că persoanele promovate figurează deja pe posturile în care au fost promovate, fără a exista în mod corespunzător ca posturi vacante.
Mai mult, promovarea a fost efectuată începând cu 1 ianuarie 2008, anterior datei de 21 ianuarie 2008, când s-a susţinut examenul, cei 7 salariaţi beneficiind în perioada 1 ianuarie 2008 – 20 ianuarie 2008 de salariile aferente posturilor pe care au fost promovaţi, în timp ce activitatea prestată s-a desfăşurat în baza fişelor de post aprobate pentru posturile de grad inferior, cărora le-au fost stabilite anterior drepturile salariale mai mici.
În consecinţă, faţă de cele expuse, în mod corect instanţa de fond a confirmat legalitatea actelor contestate prin care s-a reţinut încălcarea de către recurenta-reclamantă a dispoziţiilor art. 6 şi art. 7 alin. (1) din OG nr. 10/2007, precum şi art. 34 din OG nr. 10/2008.
Întrucât prevederile OG nr. 10/2008 se aplică începând cu drepturile salariale aferente lunii ianuarie 2008, este evident că în condiţiile în care promovarea celor 7 angajaţi a fost efectuată cu data de 1 ianuarie 2008, dată de la care au fost şi plătite salariile, nu poate fi reţinută critica potrivit căreia OG nr. 10/2007 era singurul act normativ în vigoare cu incidenţă în cauză.
În acest context, nu se poate reţine ca fiind fondată, nici susţinerea potrivit căreia nu a avut loc o prejudiciere a bugetului CES alocat pe anul 2008, în condiţiile în care salariile de bază aprobate ca urmare a promovării examenului din 21 ianuarie 2008, au fost puse în plată începând cu drepturile lunii ianuarie 2008, situaţie care se reflectă în cheltuielile de personal aferente exerciţiului bugetar 2008.
În concluzie, criticile recurentei sub toate aspectele care vizează măsura dispusă la pct. 4 din Decizia Curţii de Conturi nr. 5/2009 sunt nefondate.
Criticile referitoare la soluţia instanţei cu privire la măsura dispusă la pct. 4 din Încheierea din VIII/5 din 5 noiembrie 2009, respectiv la pct. 5 din Decizia Curţii de Conturi nr. 5 din 23 septembrie 2009, sunt nefondate.
După cum se constată, Consiliul Economic şi Social a contestat dispoziţia referitoare la constituirea compartimentului specializat în achiziţii publice, susţinând că legislaţia în vigoare privind achiziţiile publice nu obligă la aceasta, având în vedere numărul insuficient de personal al instituţiei.
În cuprinsul cererii de recurs, recurenta-reclamantă menţionează că „urmează să completeze prin dispoziţii interne atribuţiile şi responsabilităţile specifice pentru fiecare persoană nominalizată ca responsabilă în domeniul achiziţiilor publice, precum şi specializarea acestora prin trimitere la cursuri privind achiziţiile publice", această susţinere confirmând faptul că nu a fost emis până la momentul judecării recursului un act administrativ al conducătorului autorităţii publice recurente, în sensul prevederilor art. 3041 alin. (3) din OUG nr. 34/2006.
OUG nr. 34/2006 prin art. 3041 consacră regula constituirii unui compartiment intern specializat în domeniul achiziţiilor publice până la data de 1 ianuarie 2008.
Potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol, în condiţiile în care structura organizatorică a autorităţii contractante nu permite înfiinţarea unui compartiment distinct, se instituie obligativitatea ca până la aceeaşi dată prin act administrativ să fie stabilite persoanele cu atribuţii în materia achiziţiilor publice şi în concret atribuţiile ce revin acestora.
Întrucât recurenta-reclamantă nu a dovedit că a respectat dispoziţiile legale prevăzute în art. 3041 din actul normativ menţionat, susţinând în recurs că urmează să se conformeze dispoziţiilor art. 3041 alin. (3) din OUG nr. 34/2006, criticile acesteia, sub aspectele menţionate, sunt nefondate.
Faţă de toate considerentele expuse, Înalta Curte apreciază ca legală şi temeinică sentinţa recurată, nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc . civ., astfel că, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc . civ., va respinge recursul formulat, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Consiliul Economic şi Social împotriva sentinţei nr. 3738 din 5 octombrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3202/2011. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 3213/2011. Contencios. Despăgubire. Recurs → |
|---|
