ICCJ. Decizia nr. 3212/2011. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3212/2011
Dosar nr. 410/45/2010
Şedinţa publică din 2 iunie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Soluţia instanţei de fond.
Prin sentinţa nr. 222/CA din 7 octombrie 2010, Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de către Universitatea A.I.C. Iaşi în contradictoriu cu Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului şi a anulat ordinul nr. 5382 din 30 septembrie 2009, cu consecinţa menţinerii ordinului nr. 3532 din 26 martie 2009, emise de conducătorul acestei autorităţi.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele considerente:
Prin ordinul nr. 5382 din 30 septembrie 2009 emis de ministrul Educaţiei, Cercetării şi Inovării a cărui anulare se solicită prin prezenta acţiune, s-a aprobat componenţa C.A. al C.U. Iaşi, format din preşedinte, prof.univ.dr. V.I. şi un număr de şapte membri, cu aceeaşi dată încetând aplicabilitatea ordinului nr. 3532 din 26 martie 2009 emis anterior, în baza dispoziţiilor sentinţei civile nr. 120/CA/ 2009 a Curţii de Apel Iaşi, irevocabilă, prin care s-a dispus anularea ordinului nr. 2790/2007.
Ordinul atacat este nelegal, a apreciat prima instanţă, întrucât aprobă fără respectarea prevederilor art. 10 din Statutul privind organizarea şi funcţionarea C.U., ca numărul de membri ai C.A. al C.U. să fie de 7, dintre care doar preşedintele din partea Universităţii A.I.C., cu ignorarea calităţii sale de autoritate în consiliu ca deţinătoare a imobilului C.U. Iaşi conform art. 3 din statut.
A reţinut instanţa de fond că Universităţii A.I.C. ar fi trebuit să-i revină de drept 51% din numărul de locuri în consiliu, plus 2 membri reprezentanţi ai Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Inovării şi Federaţiei Sindicatelor Universitare din România, rezultând un număr de 13 membri.
Universitatea A.I.C. Iaşi, are, conform ordinului nr. 4988 din 30 noiembrie 1999 al Ministerului Educaţiei Naţionale, calitatea de universitate proprietară a C.U. Iaşi, ceea ce-i conferă dreptul de a numi 51% din membrii consiliului.
Curtea a constatat că stabilirea componenţei C.A. prin ordinul contestat ca fiind doar din 7 membri, fără respectarea dispoziţiilor statutare, este de natură să înlăture prerogativa de control a reclamantului privind C.U. Iaşi şi, nu în ultimul rând, să încalce şi dispoziţiile reţinute prin hotărârea judecătorească anterioară, irevocabilă, care, deşi cu privire la alt ordin, a luat în discuţie şi această problemă de drept.
În consecinţă, Curtea a anulat ordinul nr. 5382 din 30 septembrie 2009, cu consecinţa menţinerii ordinului nr. 3532 din 26 martie 2009.
2. Calea de atac exercitată.
2.1. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând ca temei dispoziţiile art. 304 pct. 4, 9 şi 7 coroborate cu cele ale art. 3041 C. proc. civ.
Astfel, invocând motivul prevăzut la art. 304 pct. 4 C. proc. civ., ministerul recurent a susţinut că, dispunând menţinerea în vigoare a ordinului nr. 3532/2009, care fusese abrogat de organul competent, instanţa de fond a încălcat principiul separaţiei puterilor în stat, depăşind atribuţiile puterii judecătoreşti.
În al doilea rând, mai susţine recurentul-pârât, anulând ordinul nr. 5382/2009, instanţa de fond a interpretat şi aplicat în mod greşit Statutul de organizare şi funcţionare a C.U., aprobat prin ordinul nr. 4443/2000, în conformitate cu care a fost emis ordinul anulat.
Astfel, argumentează ministerul recurent, numărul de 7 membri stabilit pentru C.A. este în concordanţă cu dispoziţiile art. 10 din statut, care prevăd un număr de 5-15 membri pentru Consiliu.
În al treilea rând, se susţine că hotărârea instanţei de fond nu este motivată în ceea ce priveşte cel de-al treilea capăt de cerere al acţiunii, referitor la inopozabilitatea faţă de reclamantă a ordinului nr. 5382/2009 pentru motivul că aceasta nu a fost publicat în M. Of. al României, Partea I, conform art. 10 din Legea nr. 24/2000.
2.2. Prin întâmpinarea formulată, intimata-reclamantă a invocat excepţia netimbrării recursului şi nulitatea acestuia ca urmare a nemotivării, care au fost respinse, recursul fiind reţinut pentru soluţionarea sa pe fond, ocazie cu care se va analiza şi temeiul legal al criticilor formulate în cererea de recurs, în raport şi cu dispoziţiile art. 3041 din C. proc. civ. .
Pe fondul cauzei, Universitatea A.I.C. Iaşi a susţinut că soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
3. Soluţia instanţei de recurs.
Recursul este întemeiat şi va fi admis pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.
În ceea ce priveşte motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 din C. proc. civ. , referitor la nemotivarea celui de-al treilea capăt al cererii reclamantei, instanţa de recurs constată că este neîntemeiat, autoritatea recurentă referindu-se la un capăt de cerere formulat în subsidiar de reclamantă, care nu a mai fost analizat de instanţa de fond, din moment ce au fost admise cele două capete principale ale acţiunii.
În ceea ce priveşte motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., instanţa de recurs constată că este neîntemeiat.
Într-adevăr, potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ., o hotărâre poate fi recurată când a fost pronunţată fără temei legal sau a fost dată cu aplicarea ori încălcarea legii, însă în cauză, în ceea ce priveşte anularea ordinului nr. 5382/2009 instanţa de fond a interpretat şi aplicat în mod judicios dispoziţiile legale incidente, constatând că acest ordin încalcă reglementările art. 10 din Statutul de organizare şi funcţionare a C.U., aprobat prin ordinul nr. 4443/2000.
În cauză, este necontestat că prin ordinul nr. 5382/2009 s-a aprobat numărul de 7 membri pentru C.A. al C.U. Iaşi, precum şi componenţa nominală şi totodată a fost numit preşedintele C.A., în persoana rectorului Universităţii A.I.C. din Iaşi, ca singur membru în consiliu, din partea acestei universităţi, care are calitatea de „universitate proprietară”.
Or, potrivit art. 10 din Statut, C.A. trebuie să fie format din câte 5-15 membri pentru fiecare C.U., dintre care 51% trebuie să fie formată dintre membrii desemnaţi de „universitatea proprietară”, iar restul de membri va fi format dintre membrii desemnaţi de celelalte universităţi susţinătoare, un membru desemnat de minister, precum şi un membru desemnat de F.S.U.R. A.M.
În cauză, fiind vorba de o „universitate proprietară” care trebuie să aibă 51% din membrii consiliului, precum şi de 4 universităţi susţinătoare, la care se adaugă reprezentanţii ministerului şi, respectiv, sindicatului, rezultă că 49% trebuie să fie din cel puţin 6 membri, la care trebuie să se adauge 51% din membrii desemnaţi de „universitatea proprietară”, adică cel puţin 7 membri, în numărul cărora este inclus şi preşedintele C.A.
Astfel fiind, instanţa de fond a reţinut în mod legal că actul administrativ cu caracter individual – ordinul nr. 5382/2009, încalcă reglementările unui act administrativ cu caracter normativ – ordinul nr. 4443/2000, ceea ce reprezintă o încălcare şi a principiului ierarhiei actelor juridice.
Cu alte cuvinte, în ceea ce priveşte măsura anulării ordinului nr. 5382/2009, soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică.
În ceea ce priveşte motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 4 din C. proc. civ., instanţa de recurs reţine că este întemeiat în ceea ce priveşte dispoziţia ca ordinul nr. 3532/2009 să fie menţinut (readus) în vigoare.
Astfel, potrivit art. 3 din ordinul nr. 5382/2009, începând cu data intrării în vigoare a acestui ordin, au fost abrogate toate ordinele şi dispoziţiile contrare cu privire la aprobarea componenţei şi numirea preşedinţilor C.A. a C.U. din subordinea ministerului de resort, fiind astfel abrogat, inclusiv, ordinul nr. 3532/2009 în privinţa căruia instanţa de fond a dispus să-şi reia producerea de efecte juridice.
Din interpretarea dispoziţiilor generale ale Legii contenciosului administrativ rezultă că adoptarea/ emiterea actelor administrative, fie pentru organizarea executării legilor, fie pentru aplicarea în concret a acestora, este atributul exclusiv al autorităţilor publice competente, iar nu al instanţelor de contencios administrativ care, cu ocazia controlului de legalitate, nu se pot substitui autorităţilor publice emitente.
Or, dispoziţia luată prin sentinţa recurată, ca ordinul nr. 3532/2009 să fie readus şi menţinut în vigoare, în locul ordinului nr. 5382/2009, reprezintă o imixtiune în competenţa exclusivă a autorităţii publice emitente şi, totodată, o încălcare a principiului separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, consacrat în mod expres la art. 1 alin. (4) din Constituţie.
Este adevărat că intimata-reclamantă nu a cerut obligarea autorităţii publice recurente să emită un ordin legal, în locul ordinului nr. 5382/2009 care a fost anulat, însă ministerul recurent este dator ca, în scopul respectării principiului continuităţii activităţii administrative şi a principiului operativităţii, în cel mai scurt timp de la rămânerea irevocabilă a măsurii anulării, să emită noul ordin, neexistând niciun temei legal pentru blocarea activităţii structurii respective de conducere a C.U. din Iaşi.
În concluzie, pentru motivul arătat, recursul formulat va fi admis iar sentinţa recurată va fi modificată în sensul respingerii capătului de acţiune privind menţinerea ordinului nr. 3532/2009.
Totodată, celelalte dispoziţii ale sentinţei recurate vor fi menţinute.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului împotriva sentinţei civile nr. 22/CA din 7 octombrie 2010 a Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios, administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că respinge capătul de cerere privind menţinerea ordinului nr. 3532 din 26 martie 2009 al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârii.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3211/2011. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 3214/2011. Contencios. Anulare act... → |
|---|
