ICCJ. Decizia nr. 3208/2011. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3208/2011
Dosar nr. 2527/2/2010
Şedinţa publică din 2 iunie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Soluţia instanţei de fond.
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal, la data de 07 septembrie 2010, reclamantul P.M.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii S.S.P.R. din decembrie 1989 şi C.P.R. din decembrie 1989, obligarea acestora să emită certificatul doveditor prevăzut de Legea nr. 341/2004 şi respectiv, să dea avizul favorabil prevăzut de art. 5 alin. (3) din aceeaşi lege. Totodată, a solicitat ca, în temeiul art. 18 alin. (6) din Legea nr. 554/2004 executarea să se facă în termen de 5 zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii iar în caz de neexecutare să fie obligaţi pârâţii la plata unor penalităţi de 100 RON pe fiecare zi de întârziere.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că a solicitat eliberarea certificatului doveditor prevăzut de Legea nr. 341/2004 depunând toate actele doveditoare, însă cererea nu i-a fost aprobată, deşi dosarul a fost înaintat încă de la data de 30 aprilie 2009.
Prin întâmpinare, S.S.P.R. din decembrie 1989 a invocat excepţia lipsei procedurii prealabile pentru nerespectarea prevederilor art. 9 alin. (5) din Legea nr. 341/2004, excepţia inadmisibilităţii acţiunii deoarece legislaţia în vigoare nu stabileşte în sarcina secretariatului eliberarea certificatelor doveditoare preschimbate, excepţia tardivităţii acţiunii şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a S.S.P.R. din decembrie 1989.
Prin sentinţa nr. 3737 din 5 octombrie 20101 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca inadmisibilă, acţiunea formulată de reclamantul P.M.I. în contradictoriu cu pârâţii S.S.P.R. din decembrie 1989 şi C.P.R. din decembrie 1989.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că Legea nr. 341/2004 reglementează o procedură de preschimbare a certificatelor de revoluţionar emise în baza reglementărilor anterioare, nu o procedură de emitere a unor certificate de revoluţionar unor persoane care nu au avut această calitate, stabilită în temeiul reglementărilor anterioare.
Or, a apreciat instanţa de fond, reclamantul nu a formulat o cerere de preschimbare a certificatului ci o cerere de emitere a unui certificat nou fără a fi deţinut vreun certificat în baza legilor anterioare.
2. Calea de atac exercitată.
2.1. Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs reclamantul criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, fără a invoca vreunul dintre motivele de recurs enumerate la art. 304 C. proc. civ., dar susţinând critici care pot fi circumscrise motivului de la art. 304 pct. 9 – 3041 C. proc. civ., potrivit cărora o hotărâre poate fi recurată dacă a fost pronunţată fără temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii.
Astfel, recurentul-reclamant susţine că instanţa de fond a reţinut în mod greşit că acţiunea formulată este inadmisibilă, argumentele instanţei ignorând dispoziţiile art. 10 alin. (4) din HG nr. 1412/2004 care reglementează posibilitatea eliberării noului tip de certificat doveditor în anumite condiţii, pe care nu le-a verificat.
De asemenea, mai susţine recurentul-reclamant, instanţa de fond a respins acţiunea ca fiind inadmisibilă în raport cu dispoziţiile Legii nr. 341/2004 care reglementează doar procedura de preschimbare a certificatului de atestare a acordării titlurilor obţinute potrivit prevederilor legale anterioare, fără ca această excepţie să fi fost pusă în discuţia părţilor.
Astfel, argumentează recurentul-reclamant, instanţa de fond a încălcat principiul contradictorialităţii procesului şi i-a încălcat în mod flagrant dreptul la apărare.
2.2. S.S.P.R. a depus întâmpinare prin care, pe lângă faptul că a reluat excepţiile invocate în faţa instanţei de fond, a susţinut că soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică, solicitând respingerea recursului ca nefondat, depunând la dosar şi copia unei plângeri penale formulată împotriva recurentului-reclamant pentru săvârşirea unor infracţiuni de fals în scopul obţinerii unui „certificat preschimbat de revoluţionar generator de drepturi şi facilităţi”.
3. Soluţia instanţei de recurs.
Recursul este întemeiat şi va fi admis pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.
Astfel, aşa cum s-a arătat, cu alte cuvinte, şi în expunerea rezumativă prezentată la pct. 1, instanţa de fond a respins acţiunea formulată ca fiind inadmisibilă, reţinând că reclamantul a cerut „eliberarea certificatului doveditor prevăzut de Legea nr. 341/2004”, în timp ce această lege „reglementează o procedură de preschimbare a certificatelor de revoluţionar emis în baza reglementărilor anterioare”, precum şi că „această lege nu instituie o procedură de emitere a unor certificate de revoluţionar unor persoane care nu au avut această calitate stabilită în temeiul reglementărilor anterioare”.
Din analiza sentinţei recurate, instanţa de recurs constată că inadmisibilitatea acţiunii nu a fost pusă în discuţia părţilor din această perspectivă, astfel că soluţia instanţei de fond este surprinzătoare în raport cu aspectele sub care a fost dezbătută cauza.
Este adevărat că autoritatea pârâtă S.S.P.R. a invocat o excepţie de inadmisibilitate a acţiunii, dar din perspectiva faptului că dosarul depus de recurentul-reclamant ar fi fost incomplet (pct. 2 din întâmpinare) şi, respectiv, pentru faptul că recurentul-reclamant nu ar fi formulat contestaţia prevăzută la art. 9 alin. (5) din Legea nr. 341/2004 (în cadrul dezbaterilor din şedinţa din 5 octombrie 2010), cu privire la care avocatul recurentului-reclamant a susţinut că sunt aspecte care ţin de fondul cauzei, iar instanţa de fond, dată fiind soluţia adoptată, nu le-a mai analizat.
Deci, altfel spus, instanţa de fond a dat o soluţie fără ca problema a cărei rezolvare constituie fundamentul soluţiei să fi fost pusă în discuţia părţilor, ceea ce constituie într-adevăr, o încălcare a dreptului la apărare şi a principiului contradictorialităţii procesului în faţa instanţei.
Dar, pe de altă parte, soluţia adoptată este şi greşită în raport cu dispoziţiile legale incidente în cauză.
Astfel, instanţa de fond a reţinut în mod judicios că reclamantul a cerut, prin acţiunea formulată, eliberarea certificatului doveditor prevăzut de Legea nr. 341/2004, dar a ignorat dispoziţiile normelor metodologice de aplicare a acestei legi, potrivit cărora o astfel de acţiune poate fi formulată, în anumite condiţii.
Într-adevăr, potrivit art. 10 alin. (4) din Normele metodologice aprobate prin HG nr. 1412/2004 „pot solicita eliberarea noului tip de certificat şi persoanele care au depus, în vederea acordării uneia dintre calităţile prevăzute de Legea nr. 42/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, documentele necesare la fosta Comisie pentru cinstirea şi sprijinirea eroilor Revoluţiei din decembrie 1989, dar cărora nu li s-a eliberat certificatul doveditor datorită epuizării, la acea dată, a formularelor tipizate”.
În concluzie, recursul formulat va fi admis, soluţia pronunţată va fi desfiinţată, iar cauza va fi trimisă aceleiaşi instanţei pentru rejudecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de P.M.I. împotriva sentinţei civile nr. 3707 din 5 octombrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a de contencios administrativ şi fiscal.
Casează hotărârea atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţei.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3206/2011. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 3211/2011. Contencios. Anulare act... → |
|---|
