ICCJ. Decizia nr. 3215/2011. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.3215/2011
Dosar nr. 987/57/2010
Şedinţa publică din 2 iunie 2011
Asupra cererii de faţă;
Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele.
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul T.P., în contradictoriu cu pârâta A.N.S.V.S.A., a solicitat:
- anularea Ordinului nr. 897/2010 emis pârâtă şi a adresei de răspuns nr. 6266 din 02 iulie 2010;
- anularea Ordinului nr. 69932/2009 prin care reclamantul a fost numit în funcţia de director coordonator adjunct;
- anularea Ordinului nr. 69612/2009 prin care reclamantul a fost eliberat din funcţia de director executiv adjunct;
- obligarea pârâtei la reintegrarea definitivă a reclamantului în funcţia publică de director executiv adjunct, consilier superior, treapta I, clasa I;
- obligarea pârâtei la reîncadrarea salarială corespunzătoare funcţiei indicate şi plata drepturilor salariale datorate de la data reintegrării şi până la zi.
S-au solicitat, deasemenea şi cheltuieli de judecată.
Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 257/ CA din 2 noiembrie 2010, a admis, în parte, acţiunea formulată şi precizată de reclamant.
A anulat Ordinul nr. 69612/2009, Ordinul nr. 69932/2009 şi Ordinul nr. 897/2010 emise de pârâta A.N.S.V.S.A., obligând-o la reintegrarea reclamantului în funcţia publică de conducere de director executiv adjunct în cadrul D.S.V. SIBIU, conform Ordinului nr. 4419/2004.
Totodată, a obligat pârâta la plata drepturilor salariale corespunzătoare funcţiei publice de conducere în care s-a dispus reintegrarea, începând cu data de 04 mai 2010 şi până la reintegrarea efectivă a acestuia pe această funcţie şi a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1600 lei.
A respins celelalte cereri formulate de reclamant.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele considerente:
Prin Ordinul nr. 10822/2004 emis de A.N.S.V.S.A., în temeiul dispoziţiilor OG nr. 42/2004 şi a Legii nr. 188/1999 reclamantul a fost numit în funcţia publică de conducere de director executiv adjunct la D.S.V.S.A. Sibiu.
Reclamantul a fost eliberat din această funcţie publică de conducere, din motive neimputabile acestuia, prin Ordinul nr. 69612/2009, act administrativ emis în principal în temeiul OUG nr. 37/2009, pentru ca prin Ordinul nr. 69932/2009, emis de pârâtă în temeiul aceluiaşi act normativ, reclamantul să fie numit în funcţia nou înfiinţată de director coordonator adjunct (economic), exercitarea acestei funcţii urmând a fi exercitată în baza contractului de management nr. 62 din 25 mai 2009 pe o perioadă de 4 ani.
După apariţia OUG nr. 105/2009, act normativ cu prevederi similare OUG nr. 37/2009, ale cărei dispoziţii se doreau a fi abrogate, reclamantul a fost reconfirmat în funcţia de director coordonator adjunct în aceleaşi condiţii.
Prin Ordinul nr. 897/2010 emis de instituţia pârâtă, s-a dispus ca, începând cu data de 04 mai 2010, Ordinul nr. 69612/2009 având ca obiect numirea reclamantului în funcţia de director coordonator adjunct să îşi înceteze aplicabilitatea, cu aceeaşi dată încetând şi efectele contractului de management nr. 62/2009.
Curtea a constatat că dispoziţiile OUG nr. 37/2009 au fost supuse controlului de constituţionalitate, reţinându-se raportat la Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 17 ianuarie 1995 că sunt neconstituţionale, prin modificările aduse de ordonanţă articolului 13 alin. (l) lit. d) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici şi anexei la această lege, fiind eliminate din categoria funcţionarilor publici de conducere funcţiile de „director executiv şi director executiv adjunct ai serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale din unităţile administrativ-teritoriale".
S-a reţinut că soluţia de desfiinţare a acestor funcţii publice şi asigurarea conducerii de către directori coordonatori cu contract de management preconizată în art. III din Ordonanţă reprezintă o construcţie juridică deficitară şi confuză care ridică problema statutului juridic al „directorului coordonator" şi a naturii juridice a „contractului de management", astfel că se „afectează" statutul juridic al unor funcţionari publici de conducere din sfera serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe ale administraţiei publice centrale din unităţile administrativ - teritoriale, stabilit prin Legea nr. 188/1999 republicată, şi care se reglementează prin lege organică.
În consecinţă, a stabilit prima instanţă, actele administrative emise în temeiul OUG nr. 37/2009, acte pretinse ca fiind date pentru executarea şi punerea în executare a legii, sunt lipsite de fundament legal, cum este şi cazul Ordinului nr. 69612/2009 prin care a fost desfiinţată funcţia de director executiv adjunct din cadrul D.S.V.S.A. Sibiu şi a Ordinului nr. 69932/2009 prin care reclamantul a fost numit în funcţia de director coordonator adjunct la această instituţie publică.
Că este aşa a reţinut Curtea, rezultă şi din conduita ulterioară a reclamantei, şi a S.R. în general, care prin organele sale a dispus, în virtutea atribuţiilor ce-i revin, revenirea la funcţiile publice de conducere anterioare OUG nr. 37/2009, fără ca, în ce priveşte situaţia reclamantului, să primească o reglementare corespunzătoare, firească din perspectiva considerentelor deciziilor Curţii Constituţionale. Dimpotrivă prin emiterea unui nou ordin, în speţă Ordinul nr. 897/2010, prin care s-a dispus încetarea aplicabilităţii Ordinului nr. 69932/2009, urmare reorganizării instituţiei şi a deciziei nr. 1629/2009 a Curţii Constituţionale, reclamantul a fost eliberat în mod definitiv din funcţia de conducere deţinută.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta, A.N.S.V.S.A., criticând-o ca nelegală şi netemeinică.
Recurenta a susţinut, în esenţă, că soluţia instanţei de fond este nelegală în condiţiile în care ordinul a cărui anulare s-a solicitat a fost emis în temeiul OUG nr. 37/2009, art. III, în vigoare la acea dată, potrivit cărora au fost desfiinţate funcţiile publice de director executiv şi director executiv adjunct de la nivelul direcţiilor judeţene, instituţia publică neavând un drept de opţiune cu privire la acest aspect.
A mai arătat recurenta că nu poate fi vorba de interpretarea greşită a prevederilor legale de către autoritate, deoarece nu este un caz de „putere discreţionară" ce ar da dreptul autorităţilor să aleagă între două sau mai multe soluţii posibile cu ocazia executării şi organizării executării legii.
Deasemenea, recurenta a criticat hotărârea instanţei de fond şi sub aspectul aplicării dispoziţiilor cuprinse în deciziile Curţii Constituţionale nr. 1257 din 7 octombrie 2009 şi nr. 1629/2009 arătând că s-a încălcat principiul neretroactivităţii, cazul de faţă vizând o perioadă anterioară publicării în M. Of. a acestor decizii.
Analizând sentinţa atacată, în raport cu criticile formulate, cât şi din oficiu, în baza art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Instanţa de control judiciar constată că, în speţă, nu sunt întrunite cerinţele impuse de art. 304 sau art. 3041 C. proc. civ., în vederea casării sau modificării hotărârii atacate, prima instanţă reţinând corect situaţia de fapt şi realizând o încadrare juridică adecvată.
Astfel, prin Ordinul nr. 69612/2009, act administrativ emis în principal în temeiul OUG nr. 37/2009, reclamantul a fost eliberat din funcţia publică de conducere de director executiv adjunct la D.S.V.S.A. Sibiu, din motive neimputabile acestuia.
Ulterior, prin Ordinul nr. 69932/2009, emis de pârâtă în temeiul aceluiaşi act normativ, reclamantul a fost numit în funcţia nou înfiinţată de director coordonator adjunct (economic), exercitarea acestei funcţii urmând a se face în baza contractului de management nr. 62 din 25 mai 2009 pe o perioadă de 4 ani.
După apariţia OUG nr. 105/2009, act normativ cu dispoziţii similare OUG nr. 37/2009, care se dorea a fi abrogată, reclamantul a fost reconfirmat în funcţia de director coordonator adjunct în aceleaşi condiţii.
Prin Ordinul nr. 897/2010 emis de instituţia pârâtă, s-a dispus ca, începând cu data de 04 mai 2010, Ordinul nr. 69612/2009 având ca obiect numirea reclamantului în funcţia de director coordonator adjunct să îşi înceteze aplicabilitatea, cu aceeaşi dată încetând şi efectele contractului de management nr. 62/2009.
Înalta Curte apreciază că în mod corect prima instanţă a admis acţiunea reclamantului şi a anulat atât Ordinul nr. 696/2009 cât şi Ordinul nr. 69932/2009 şi Ordinul nr. 897/2010, reţinând că dispoziţiile OUG nr. 37/2009 şi dispoziţiile OUG nr. 105/2009, au fost supuse controlului de constituţionalitate şi declarate neconstituţionale prin Decizia nr. 1257 din 7 octombrie 2009, respectiv Decizia nr. 1629 din 3 decembrie 2009 pronunţate de Curtea Constituţională.
În considerentele deciziilor anterior menţionate, Curtea Constituţională a arătat, în esenţă, că modalitatea de reglementare a funcţiei publice, respectiv „actul administrativ" de numire reprezintă construcţii juridice deficitare şi confuze care ridică problema statutului juridic al directorului coordonator şi a naturii juridice a contractului de management.
În plus, instanţa constituţională a precizat că, prin adoptarea OUG nr. 37/2009, au fost încălcate prevederile art. 15 din Constituţie, statutul juridic al funcţiei publice de conducere, reglementat prin Legea nr. 188/1999, întrucât Guvernul a intervenit într-un domeniu pentru care nu avea competenţă materială.
Controlul de constituţionalitate exercitat pe calea excepţiei de neconstituţionalitate este un control de conformitate şi conformare a legii sau ordonanţelor guvernamentale cu dispoziţiile Constituţiei, în cadrul căruia prevalează garantarea drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti.
Potrivit art. 147 alin. (1) din Constituţie, dispoziţiile din legile şi ordonanţele în vigoare, precum şi cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituţionale, îşi încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curţii Constituţionale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei; pe durata acestui termen, dispoziţiile constatate ca fiind neconstituţionale sunt suspendate de drept.
Conform alin. 4 din articolul aflat în discuţie, deciziile Curţii Constituţionale se publică în M. Of. al României; de la data publicării, deciziile sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor.
Ca atare, deciziile Curţii Constituţionale privind admiterea unei excepţii de neconstituţionalitate sunt de imediată aplicare, cu consecinţa înlăturării normei declarate neconstituţionale din sistemul normativ.
Cu alte cuvinte, în situaţia în care soluţia Curţii Constituţionale nu ar avea aplicare directă şi imediată, întreaga procedură de control a constituţionalităţii legilor şi ordonanţelor ar fi lipsită de finalitate.
Pe acest aspect, poate fi amintită şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 186/1999 în care s-a statuat că instanţele judecătoreşti trebuie să facă aplicarea directă a dispoziţiilor constituţionale relevante, în sensul de a înlătura prevederile neconstituţionale, dacă legiuitorul nu a procedat la modificarea sau abrogarea acestora.
Aşa fiind, prin cele hotărâte de Curtea Constituţională, actele administrative emise în temeiul OUG nr. 37/2009, acte pretinse ca fiind date pentru executarea şi punerea în executare a legii, sunt lipsite de fundament legal, cum este şi cazul Ordinului nr. 69612/2009 prin care a fost desfiinţată funcţia de director executiv adjunct din cadrul D.S.V.S.A. Sibiu şi a Ordinului nr. 69932/2009 prin care reclamantul a fost numit în funcţia de director coordonator adjunct la această instituţie publică.
Ulterior, Guvernul prin OUG nr. 105/2009, a dispus revenirea la funcţiile publice de conducere anterioare OUG nr. 37/2009, fără ca, în ce priveşte situaţia reclamantului, să primească o reglementare corespunzătoare, firească din perspectiva considerentelor deciziilor Curţii Constituţionale. Dimpotrivă, prin emiterea unui nou ordin, în speţă nr. 897/2010, prin care, urmare reorganizării instituţiei şi a deciziei nr. 1629/2009 a Curţii Constituţionale, s-a dispus încetarea aplicabilităţii Ordinului nr. 69932/2009, reclamantul a fost eliberat în mod definitiv din funcţia de conducere deţinută.
O aplicare corectă a deciziei Curţii Constituţionale presupunea ca acest din urmă ordin să conţină şi dispoziţia de reintegrare a reclamantului în funcţia publică de conducere deţinută anterior OUG nr. 37/2009 şi reînfiinţată ulterior, ca o aplicare a principiului restitutio in integrum, presupunându-se, în mod logic, că o atare situaţie s-a dorit prin invocarea deciziei nr. 1257 din 7 octombrie 2009 pronunţată de Curtea Constituţională.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte reţine că prima instanţă, în mod corect a suplinit conduita pe care trebuia să o aibă pârâta în temeiul legii şi a anulat ordinele nr. 69612/2009, 69932/2009 şi 897/2010 dispunând reintegrarea reclamantului în funcţia publică de conducere anterior deţinută, cu concomitenta obligare a pârâtei de a plăti acestuia drepturile salariale corespunzătoare, de la data de 04 mai 2010 şi până la reintegrarea efectivă pe funcţia publică de conducere disputată.
În consecinţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a Il-a C. proc. civ., coroborat cu art. 20 şi 28 din Legea nr. 554/2004, modificată, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de A.N.S.V.S.A. împotriva sentinţei nr. 257/CA/2010 din 2 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Alba lulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3210/2011. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 3216/2011. Contencios. Anulare act... → |
|---|
