ICCJ. Decizia nr. 3217/2011. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3217/2011
Dosar nr. 2090/299/2010
Şedinţa publică din 2 iunie 2011
Asupra cererii de faţă;
Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 1 Bucureşti, la data de 19 ianuarie 2010, sub nr. 2090/299/2010, reclamanta I.C. a chemat în judecată pârâtul M.S.P., solicitând obligarea acestuia la comunicarea răspunsului legal şi remiterea punctului de vedere referitor la sesizarea depusă, cu indicarea persoanelor fizice, funcţionari publici direct răspunzători de nesoluţionarea sesizării sale şi necomunicarea unui răspuns în termenul legal de 30 de zile. A solicitat, totodată, obligarea pârâtului la plata daunelor morale în valoare de 100.000 lei, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că autoritatea pârâtă a încălcat dispoziţiile art. 8 alin. (1) din OG nr. 27/2002, în sensul de a nu fi răspuns în termen legal de 30 de zile sesizării cu nr. 59738 din 09 decembrie 2009. În respectiva sesizare, reclamanta a arătat că a învederat pârâtului să dispună rezilierea contractului de management pentru dr. M.P., managerul Spitalului Clinic de Urgenţe Oftalmologice Bucureşti întrucât împotriva acesteia s-a dispus continuarea cercetărilor pentru începerea urmăririi penale sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute la art. 193 C. pen., art. 194 C. pen., art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), art. 257 C. pen., situaţie care face să fie incompatibilă cu funcţia de manager.
În drept, acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile OG nr. 27/2002 şi art. 998 – art. 999 C. civ.
Prin sentinţa civilă nr. 3686 din 05 martie 2010, Judecătoria Sector 1 Bucureşti şi-a declinat competenţa în favoarea Curţii de Apel Bucureşti constatând că este vorba de o cauză de contencios administrativ şi pârâta este o autoritate publică centrală.
Pârâta a formulat întâmpinare în care a arătat că petiţia reclamantei a fost clasată pentru că au mai existat alte petiţii similare.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 3468 din 21 septembrie 2010, a respins acţiunea ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că reclamanta, prin petiţia nr. 59738 din 9 decembrie 2009, a solicitat să se dispună rezilierea contractului de management pentru managerul Spitalului clinic de urgenţă oftalmologică Bucureşti, însă reclamanta a formulat şi petiţiile nr. 47810 şi 47812 din 12 octombrie 2009 cu un conţinut identic, pârâta comunicând răspuns acestor petiţii.
În aceste condiţii, a reţinut Curtea, autoritatea publică nu mai avea obligaţia să răspundă la petiţiile ulterioare, având în vederea prevederile art. 10 alin. (2) din OG nr. 27/2002 potrivit cărora autoritatea pârâtă, sesizată cu o nouă petiţie cu acelaşi conţinut de la acelaşi petiţionar, la care anterior a formulat răspuns, poate proceda la clasarea petiţiei.
Împotriva sentinţei nr. 3468 din 21 septembrie 2010 reclamanta I.C. a formulat recurs criticând-o ca nelegală şi netemeinică.
Recurenta reclamantă a susţinut, în esenţă, că hotărârea recurată a fost dată cu încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii, în sensul că prima instanţa, respectiv Judecătoria sectorului 1 Bucureşti, la primul termen de judecată, nu i-a pus în vedere să timbreze legal cererea formulată. A mai susţinut că la primul termen de judecată, fiind în imposibilitate să se prezinte, a solicitat acordarea unui nou termen de judecată. Cu toate acestea instanţa a nesocotit solicitările sale şi a procedat la judecarea cauzei în lipsă. A arătat că M.S. nu a făcut dovada că petiţiile despre care se face vorbire au conţinut identic cu memorial nr. 59738 din 9 decembrie 2009, astfel că prima instanţă a pronunţat o hotărâre lipsită de temei legal care nu se bazează pe nici o probă.
Înalta Curte, analizând actele şi lucrările dosarului în raport cu criticile formulate şi dispoziţiile legale aplicabile, constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Reclamanta, prin petiţia înregistrată la M.S. sub nr. 59738 din 9 decembrie 2009, a solicitat autorităţii pârâte să procedeze la rezilierea contractului de management încheiat cu dr. M.P. întrucât împotriva acesteia s-a dispus începerea urmăririi penale sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute la art. 193, 194 şi 246 C. pen.
Aceiaşi petiţionară, prin adresele înregistrate la M.S. sub nr. 47810/710/2009 şi 47812 din 7 octombrie 2009, a solicitat autorităţii pârâte destituirea din funcţie a managerului Spitalului clinic de urgenţă oftalmologie Bucureşti, dr. M.P., autoritatea pârâtă formulând adresă de răspuns la cererea solicitată, comunicat petiţionarei la data de 20 decembrie 2009.
Aşa fiind, Înalta Curte constată că în mod corect autoritatea pârâtă a considerat incidente prevederile art. 10 alin. (2) din OG nr. 27/2002 şi a clasat petiţia nr. 59738 din 9 decembrie 2009.
Potrivit acestor dispoziţii „Dacă după trimiterea răspunsului se primeşte o nouă petiţie de la acelaşi petiţionar ori de la o autoritate sau instituţie publică greşit sesizată, cu acelaşi conţinut, aceasta se clasează, la numărul iniţial făcându-se menţiune despre faptul că s-a răspuns".
În aceste condiţii, autoritatea publică nu mai avea obligaţia să răspundă la petiţiile ulterioare fiind legală clasarea petiţiei nr. 59738 din 9 decembrie 2009 efectuată de M.S.
Criticile formulate de recurenta reclamantă privind necitarea de către Judecătoria sectorului nr. 1 cu menţiunea de a se achita taxa judiciară de timbru şi timbru judiciar judiciar nu pot fi primite, pe de o parte având în vedere că acţiunea întemeiată pe dispoziţiile OG nr. 27/2002 este scutită de plata taxei judiciare de timbru şi a timbrului judiciar iar pe de altă parte, instanţa de fond a soluţionat cauza pe fond iar nu pe excepţia netimbrării.
Deasemenea nu sunt întemeiate nici criticile referitoare la faptul că autoritatea pârâtă nu a făcut dovada conţinutului identic al celor trei petiţii adresate de către reclamantă. Verificând conţinutul răspunsului la petiţiile nr. 47810/47812 din 12 octombrie 2009, comunicat petentei la data de 20 octombrie 2009, se constată că acesta se referă la cererea petiţionarei de destituire din funcţie a managerului Spitalului clinic de urgenţă oftalmologie Bucureşti, dr. M.P. Adresa de răspuns a fost anexată dosarului cauzei (dosar Judecătoria sector 1 Bucureşti).
Prin petiţia nr. 59738 din 9 decembrie 2009, petiţionara a solicitat rezilierea contractului de management pentru managerul Spitalului clinic de urgenţă oftalmologie Bucureşti, dr. M.P.
Este evidentă, aşadar, identitatea solicitărilor reclamantei adresate intimatului pârât prin petiţiile nr. 47810/47812 din 12 octombrie 2009 şi nr. 59738 din 9 decembrie 2009.
În consecinţă, Înalta Curte constată că prima instanţă a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică, motiv pentru care, în temeiul art. 312 alin. (l) C. proc. civ., va respinge recursul declarat ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de I.C. împotriva sentinţei nr. 3468 din 21 septembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefundat. Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3216/2011. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 3218/2011. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
