ICCJ. Decizia nr. 3265/2011. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3265/2011
Dosar nr. 356/54/2010
Şedinţa publică din 3 iunie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Sesizarea instanţei de fond.
Prin cererea adresată Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamantul M.R. a solicitat:
- anularea Ordinului nr. 4662 din 30 iulie 2009 privind nerecunoaşterea titlului ştiinţific de doctor în drept emis de Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării, referitor la dosarul înregistrat cu nr. 74664 din 20 aprilie 2006;
- să se constate că pârâţii refuză nejustificat să rezolve cererea de recunoaştere a titlului ştiinţific de doctor în drept conform diplomei de doctor în drept eliberată de Consiliul Naţional pentru Acreditare şi Atestare din Republica Moldova potrivit acordului încheiat între cele două state;
- obligarea Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării să emită ordinul privind recunoaşterea titlului ştiinţific de doctor, titlu obţinut şi confirmat prin diploma de doctor în drept seria DR nr. 0191 eliberată de Consiliul Naţional pentru Acreditare şi Atestare din Republica Moldova, înregistrată cu nr. 7 din 22 decembrie 2005;
- obligarea pârâtului (M.E.C.I.) la repararea pagubei ce i-a fost cauzată, respectiv suma de 30.000 lei reprezentând sporul de 15 % neîncasat pe perioada 10 noiembrie 2006 - 03 noiembrie 2009, perioadă în care am îndeplinit funcţia de magistrat şi 30.000 lei daune morale şi
- obligarea pârâtului să plătească cheltuieli de judecată.
În motivarea acţiunii se arată că a depus la Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării dosarul înregistrat cu nr. 74664 din 20 aprilie 2006, prin care solicita recunoaşterea titlului de doctor în drept potrivit Acordului dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Moldova privind recunoaşterea reciprocă a diplomelor certificatelor şi titlurilor ştiinţifice acordate de către instituţiile ştiinţifice acreditate în România si Republica Moldova, Acord ratificat fără rezerve de către Parlamentul României prin Legea nr. 39/1999, conţinând actele solicitate, respectiv: cerere tip, nr. înregistrare, curriculum vitae, diplomă de doctor (copie), teza de doctor, rezumatul tezei de doctorat, planul individualizat cuprinzând activităţile ştiinţifice în cadrul programului de doctorat (cursuri urmate, examene, referate susţinute s.a.). două referate privind conţinutul tezei de doctor (doi profesori români), diploma de bacalaureat (copie), diploma de studii postuniversitare (copie), diploma de licenţă în drept (copie), certificate de naştere şi căsătorie (copie), certificat naştere şi căsătorie (copie), buletin identitate (copie), chitanţă în valoare de 600.000 lei ROL reprezentând taxă eliberare atestat.
A depus la dosarul cauzei referate întocmite de trei profesori universitari din România, respectiv prof. univ. dr. S.E.. prof. univ. dr. B.V. şi prof. univ. dr. M.E. precum şi referatul întocmit de conf. prof. univ. dr. V.N., referate în cuprinsul cărora sunt făcute aprecieri la tema lucrării, care de altfel reprezintă aprecieri asupra tezei de doctorat a subsemnatului.
A precizat că toate cadrele universitare menţionate sunt specialişti de mare prestigiu profesional, moral şi ştiinţific în domeniul dreptului, abilitaţi să aprecieze valoarea şi nivelul ştiinţific al tezei susţinute şi anume „Metodica investigării accidentelor de muncă şi avariilor în domeniul minier".
De altfel, Consiliul Ştiinţific specializat al Universităţii Libere Internaţionale din Moldova, constatând caracterul ştiinţific al lucrării, contribuţia proprie a autorului şi conţinutul tezei, a recomandat publicarea tezei într-o editură recunoscută. Capitole din teză au fost publicate în reviste ce specialitate din România şi Republica Moldova.
Prin adresele înregistrate cu nr. 74666 din 10 noiembrie 2006, 19768 din 13 iulie 2007, 76664/3 din 11 octombrie 2007, 74664 din 04 martie 2008, 74664 din 10 august 2009 şi 17990 din 07 octombrie 2009 a fost înştiinţat de către Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării - Centru Naţional de Recunoaştere şi Echivalare a Diplomelor că cererea de recunoaştere/echivalare a titlului ştiinţific de doctor a fost respinsă.
2. Soluţia instanţei de fond.
Prin Sentinţa nr. 374 din 16 septembrie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, a fost respinsă acţiunea reclamantului M.R.
În motivarea soluţiei, instanţa de fond a reţinut că prin sentinţa nr. 306 din 13 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Craiova, irevocabilă prin Decizia nr. 3518 din 24 iunie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost respinsă acţiunea reclamantului M.R. în contradictoriu cu Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului care avea ca obiect, între altele, anularea propunerii CNDATCU de nerecunoaştere a titlului ştiinţific de doctor în drept şi obligarea pârâtului să emită ordinul privind echivalarea diplomei de doctor în drept şi că, deşi nu se poate reţine existenţa autorităţii de lucru judecat, funcţionează principiul autorităţii de lucru judecat.
Pe de altă parte, conform Acordului dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Moldova, recunoaşterea diplomelor şi a titlurilor ştiinţifice de doctor obţinute în unul dintre cele două state se face pe teritoriul celuilalt stat, deci potrivit Legii învăţământului nr. 84/1995, dar nu este vorba de o recunoaştere automată a acestor titluri ci de verificarea lucrărilor pentru care s-a acordat titlu ştiinţific.
3. Calea de atac exercitată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul M.R. pentru că o consideră nelegală şi netemeinică, deoarece instanţa de fond a pronunţat o hotărâre făcând o interpretare greşită a probelor administrate şi a legislaţiei specifice în vigoare.
Atât instanţa de fond cât şi M.E.C.T., respectiv Centrul Naţional de Recunoaştere şi Echivalare a Diplomelor, s-au aflat într-o gravă eroare sau într-o confuzie totală deoarece prin cerere s-a solicitat recunoaşterea şi echivalarea diplomei de doctor în drept şi nu confirmarea (validarea) titlului ştiinţific de doctor, deoarece „recunoaşterea" reprezintă acceptarea unei diplome sau act de studii ca autentice şi evaluarea ei, funcţie de numărul de ani, specializare şi profil, iar „echivalarea" este evaluarea curriculei parcurse până la eliberarea respectivei diplome sau act de studii şi compatibilitatea ei cu sistemul românesc, echivalarea este urmată de eliberarea unui atestat care conferă aceleaşi drepturi posesorilor lui, ca şi celor care au urmat studiile în România.
Titlul ştiinţific de doctor a fost confirmat de către Consiliul Naţional pentru Acreditare din Republica Moldova odată cu emiterea diplomei.
- instanţa de fond a făcut referiri la dispoziţiile Regulamentului de organizare şi funcţionare a C.N.A.T.D.C.U. aprobat prin Ordinul nr. 3904 din 10 mai 2006, deşi la data formulării cererii recurentului era în vigoare Ordinul nr. 4821 din 30 septembrie 2004 şi care nu produce efecte retroactive.
- deşi a invocat faptul că România şi Republica Moldova au ratificat Convenţia de la Lisabona cu privire la recunoaşterea atestatelor obţinute în învăţământul superior în statele din regiunea Europei, instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra acestor susţineri.
În cauză, nu a fost făcută dovada unor diferenţe substanţiale între cerinţele din ţara în care a fost obţinută diploma şi ţara în care se solicită recunoaşterea, iar dovada acestui fapt este eliberarea unui număr de 43 de atestate prin care diplomele de doctor obţinute în Republica Moldova au fost echivalate în România.
Centrul Naţional de Recunoaştere şi Echivalare a Diplomelor, înfiinţat tocmai pentru executarea obligaţiilor asumate prin ratificarea Convenţiei de la Lisabona nu poate cenzura o diplomă obţinută într-un alt stat semnatar al Convenţiei de la Lisabona.
- pentru că s-a solicitat recunoaşterea/ echivalarea unei diplome, analiza dosarului şi respectiv evaluarea diplomei, trebuia să fie făcută în conformitate cu prevederile art. 7 din Regulamentul privind C.N.R.E.D.
S-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinţei şi admiterea acţiunii formulate.
M.E.C.T.S. a formulat întâmpinare şi a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
4. Soluţia instanţei de recurs.
După examinarea motivelor de recurs, a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge recursul pentru următoarele considerente:
În prezenta cauză obiectul îl reprezintă anularea Ordinului nr. 3660 din 30 iulie 2009 emis de Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării privind nerecunoaşterea titlului ştiinţific de doctor în drept, referitor la dosarul nr. 74664 din 20 aprilie 2006, dar şi alte capete de cerere subsecvente.
Din probele administrate rezultă că reclamantul a înregistrat la data de 20 aprilie 2006 cererea prin care solicita recunoaşterea titlului de doctor în drept potrivit Acordului dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Moldova.
Iniţial, M.E.C.I. – Centrul Naţional de Recunoaştere şi Echivalare a Diplomelor i-a comunicat reclamantului că cererea sa de recunoaştere/echivalare a titlului ştiinţific de doctor a fost respinsă.
Reclamantul a solicitat anularea Hotărârii din 11 octombrie 2007 emisă de Comisia de Contestaţii din cadrul C.N.A.T.D.C.U. prin care i s-a respins contestaţia, anularea propunerii C.N.A.T.D.C.U. de nerecunoaştere a titlului ştiinţific de doctor în drept şi obligarea M.E.C.T. să emită ordin privind echivalarea diplomei de doctor în drept şi să-i elibereze atestatul de echivalare a diplomei.
Această cerere a format obiectul dosarului nr. 755/54/2008 aflat pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, soluţionat prin Sentinţa nr. 306 din 13 noiembrie 2008, irevocabilă prin Decizia nr. 3518 din 24 iunie 2009 a Înaltei Curţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin care a fost respinsă ca neîntemeiată acţiunea reclamantului.
În motivarea acestei soluţii s-a stabilit că refuzul de confirmare a titlului ştiinţific de doctor în drept obţinut de reclamant în Republica Moldova nu este unul nejustificat.
În baza reglementărilor în vigoare, în conformitate cu standardele de asigurare a calităţii în sistemul de învăţământ românesc, titlurile de doctor obţinute în România sau în străinătate sunt atestate de către Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare (C.N.A.T.D.C.U.) potrivit unui regulament propriu, aprobat prin ordin al ministrului educaţiei şi cercetării.
C.N.A.T.D.C.U. analizează şi decide asupra propunerilor comisiilor şi le înaintează pentru a fi promovate prin ordin al ministrului.
În raport cu primul litigiu prin care reclamantul a solicitat anularea Hotărârea din 11 octombrie 2007 a C.N.A.T.D.C.U. de nerecunoaştere a titlului ştiinţific de doctor în drept obţinut în Republica Moldova, ulterior reclamantul a solicitat reanalizarea dosarului său dar Comisia de specialitate din cadrul C.N.A.T.D.C.U., la 16 iulie 2009, menţine aprecierile anterioare, respectiv „nerecunoaşterea titlului ştiinţific de doctor în drept. Lucrarea nu are caracter descriptiv, valoarea ştiinţifică şi originalitatea sunt nesemnificative", „Lucrarea este lipsită de valoare ştiinţifică limitându-se la simpla reproducere a textelor legale. Bibliografia este insuficientă, iar aportul personal este nesemnificativ".
S-a emis astfel Ordinul nr. 4662 din 30 iulie 2009, în baza hotărârii C.N.A.T.D.C.U., de către Ministrul Educaţiei, Cercetării şi Inovării privind nerecunoaşterea titlului ştiinţific de doctor în drept referitor la dosarul înregistrat sub nr. 74664 din 20 aprilie 2006, ordin a cărui anulare se solicită în prezenta cauză.
Instanţa de fond a făcut referiri la litigiul anterior soluţionat prin Sentinţa civilă nr. 306 din 13 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Craiova şi la principiul autorităţii de lucru judecat, aspecte care nu au fost criticate în motivele de recurs invocate de recurent.
În schimb, analizând motivele de recurs se constată că se referă la aceleaşi apărări făcute de reclamant în precedentul litigiu, respectiv, se invocă atribuţiile C.N.A.T.D.C.U. în recunoaşterea titlului ştiinţific de doctor obţinut în Republica Moldova, despre Convenţia de la Lisabona.
Prin urmare, Ordinul nr. 4662 din 30 iulie 2009 al M.E.C.T. a fost emis în baza Hotărârii C.N.A.T.D.C.U. prin care nu s-a recunoscut titlul ştiinţific de doctor în drept obţinut de reclamant în Republica Moldova, iar această hotărâre a fost supusă controlului judecătoreşti, iar acţiunea în anulare a fost respinsă ca neîntemeiată.
În prezenta cauză se impune a se analiza în ce măsură o altă instanţă va putea să nesocotească faptul că refuzul C.N.A.T.D.C.U. de confirmare a titlului ştiinţific de doctor în drept nu este nejustificat, aşa cum s-a stabilit printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă.
Chiar dacă formal nu sunt întrunite toate elementele autorităţii de lucru judecat (cauzele nu au acelaşi obiect) funcţionează prezumţia de lucru judecat care presupune că ceea ce s-a rezolvat pe cale judecătorească într-un prim litigiu va putea fi opus într-un proces ulterior, care are legătură cu problema de drept sau cu raportul juridic soluţionat deja, fără posibilitatea de a face dovada contrară.
Această prezumţie de lucru judecat reprezintă manifestarea pozitivă a autorităţii de lucru judecat pentru că ceea ce s-a stabilit irevocabil printr-o hotărâre judecătorească nu mai poate fi combătut într-un alt litigiu pentru că s-ar ajunge la nerespectarea unei hotărâri judecătoreşti şi, deci, la încălcarea principiului securităţii raporturilor juridice.
Pentru că toate problemele invocate în motivele recurs au fost tranşate în cadrul primului, acestea nu mai pot fi analizate în prezenta cauză fără a se încălca puterea de lucru judecat a primei hotărâri, mai ales că la baza emiterii ordinului atacat în prezenta cauză a stat chiar hotărârea C.N.A.T.D.C.U. contestată în primul litigiu.
Referitor la susţinerile reclamantului privind recunoaşterea unor asemenea titluri obţinute în Republica Moldova de către Ministerul Educaţiei şi Cercetării se constată că acestea sunt nefondate deoarece, mai întâi pentru că situaţia prezentată viza anul 2006, anterior integrării României în U.E. iar, în al doilea rând, au existat situaţii identice cu cea a reclamantului ceea ce dovedeşte că atunci când nu s-au respectat prevederile legale şi când hotărârile C.N.A.T.D.C.U. au fost cu propuneri de nerecunoaştere a acestor titluri s-a respins cererea de recunoaştere formulată.
Apreciind că soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi respins recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de M.R. împotriva sentinţei nr. 374 din 16 septembrie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3262/2011. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 3290/2011. Contencios. Refuz acordare... → |
|---|
