ICCJ. Decizia nr. 3307/2011. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3307/2011
Dosar nr. 9868/1/2010
Şedinţa publică din 8 iunie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 19 mai 2009 şi completată prin cererea depusă la termenul din 16 septembrie 2009, reclamanta Administraţia Naţională „Apele Române", Direcţia Apelor Buzău – Ialomiţa a solicitat anularea parţială a HG nr. 363/2002, pentru poziţiile nr. 24,25 şi 26 din Anexa nr. 22, la care au atestate în domeniul public al comunei Movila Miresii, judeţul Brăila bunuri de interes naţional şi anume, Lacul Esna, Lacul Seaca şi Lacul Luţul Alb.
În motivarea acţiunii, sa arătat că lacurile indicate în cerere figurează în inventarul public al statului şi se află în administrarea exclusivă a Administraţiei Naţionale „Apele Române" Direcţia Apelor Buzău Ialomiţa, situaţie juridică rezultată din coroborarea dispoziţiilor art. 3 alin. (1) cu art. 4 alin. (2) din Legea apelor nr. 107/1996.
De asemenea, s-a mai arătat că la emiterea hotărârii de Guvern contestate nu au fost respectate prevederile art. 7 şi art. 8 din Legea nr. 213/1998 privind modul de constituire a dreptului de proprietate, deşi dreptul de administrare al reclamantei este conform legii speciale şi hotărârilor de guvern de atestare a inventarelor bunurilor din domeniul public.
Curtea de Apel Ploieşti a respins acţiunea ca tardivă , prin sentinţa nr. 161 din 7 octombrie 2009, reţinând că, în raport de prevederile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, termenul de 1 an pentru formularea acţiunii se calculează la data publicării HG nr. 363/2002 în Monitorul Oficial al României, iar această publicare s-a realizat în M.Of. al României, Partea I nr. 378 bis din 4 iunie 2002.
Prin Decizia nr. 1270 din 5 martie 2010 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a fost admis recursul declarat de reclamanta Administraţia Naţională Apele Române – Direcţia Apelor Buzău – Ialomiţa împotriva sentinţei nr. 161 din 7 octombrie 2009, a fost casată hotărârea atacată şi s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Instanţa de recurs a reţinut că excepţia tardivităţii acţiunii a fost soluţionată în mod greşit fără aplicarea dispoziţiilor art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, conform cărora, pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ individual, cererea poate fi introdusă şi peste termenul prevăzut la alin. (1) din acelaşi text de lege, dar nu mai târziu de un an de la data comunicării actului, data luării la cunoştinţă, data introducerii cererii sau data încheierii procesului – verbal de conciliere, după caz.
În fond după casare, Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a pronunţat sentinţa nr. 195 din 22 septembrie 2010, prin care a admis acţiunea şi a anulat în parte HG nr. 363/2002 de atestare a domeniului public al judeţului Brăila, precum şi al municipiilor, oraşelor şi comunelor din judeţul Brăila, respectiv poziţiile nr. 24, 25 şi 26 din Anexa nr. 22.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că prin Hotărârea Guvernului nr. 363/2002, la poziţiile nr. 24, 25 şi 26 din Anexa nr. 22, Inventarul bunurilor care aparţin domeniului public al comunei Movila Miresii au fost nelegal incluse Lacul Seaca, cu 108 ha, Lacul Esna, cu 221,50 ha şi respectiv Lacul Lutul Alb, cu 357 ha.
În acest sens, s-a avut în vedere că, toate cele trei lacuri figurează în inventarul patrimoniului public al statului şi se află în administrarea reclamantei A.N. „Apele Române" – Direcţia Apelor Buzău - Ialomiţa, având Codul MF nr. 12292 şi 63892 şi fiind cuprinse în Anexa nr. 12 la HG nr. 1705/2006 şi HG nr. 1437/2007.
De asemenea, s-a avut în vedere că, potrivit listei anexă la Legea nr. 213/1998, pct. 1-3, domeniul public al statului este alcătuit din apele de suprafaţă, cu albiile lor minore, iar domeniul public local al comunelor, oraşelor şi municipiilor este alcătuit din lacurile şi plajele care nu sunt declarate de interes public naţional sau judeţean.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs pârâtul Guvernul României, solicitând casarea hotărârii ca nelegală şi netemeinică, iar pe fond , să fie respinsă acţiunea formulată de reclamantă.
Recurentul a susţinut că actul administrativ contestat în cauză a fost emis cu respectarea prevederilor art. 21 din Legea nr. 213/1998 şi a dispoziţiilor Legii nr. 24/2000, pe baza inventarelor bunurilor care alcătuiesc domeniul public al unităţilor administrativ-teritoriale, însuşite de consiliile judeţene sau de consiliile locale.
Raportat la prevederile legale susmenţionate, recurentul a arătat că nu are decât competenţa de a atesta sau nu apartenenţa bunurilor la domeniul public de interes local sau judeţean, neavând abilitarea legală de a inventaria aceste bunuri sau de a interveni asupra inventarelor însuşite prin hotărâri ale consiliilor locale sau judeţene.
Recurentul a învederat că intimata - reclamantă a indicat în mod eronat obiectul acţiunii, contestând în realitate poziţia 25 - Lacul Esna, în suprafaţă de 221,50 ha şi poziţia 26 – Lacul Lutul Alb.
Conform HG nr. 1705/2006, s-a arătat că ambele lacuri figurează în inventarul centralizat al bunurilor aparţinând domeniului public al statului.
Cu privire la Lacul Esna, s-a susţinut că, faţă de Decizia nr. 194 din 14 mai 1973 a fostului Comitet Executiv al Consiliului Popular al Judeţului Brăila, numai suprafaţa de 102 ha a trecut la stat, în cadrul fostei Întreprinderi Piscicole Brăila şi în consecinţă, numai pentru această suprafaţă este îndreptăţită intimata - reclamantă să solicite anularea parţială a HG nr. 363/2002. De altfel, cu adresa nr. 5109/2008 s-a arătat că, Primăria comunei Movila Miresei şi-a exprimat acordul pentru modificarea poziţiei 25 din Anexa nr. 22, referitoare la Lacul Esna, în sensul reducerii la 119,50 ha a suprafeţei care rămâne în domeniul public al comunei, precum şi pentru abrogarea poziţiei 26 din aceeaşi anexă, unde figurează Lacul Lutul Alb.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport şi de dispoziţiile art. 304 şi art. 304/1 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat, pentru următoarele considerente:
Prin HG nr. 363/2002, Anexa nr. 22 – inventarul bunurilor care aparţin domeniului public al comunei Movila Miresii, Judeţul Brăila a fost atestat domeniul public al comunei pentru bunurile de la poziţia 23 - Lacul Seaca, cu o suprafaţă de 108 ha, la poziţia 24 – Lacul Esna, cu o suprafaţă de 221,50 ha şi la poziţia 25 – Lacul Lutul Alb , cu o suprafaţă de 357 ha.
Instanţa de fond a constatat corect nelegalitatea acestui act administrativ, emis cu încălcarea dispoziţiilor art. 3 pct. III din Anexa Legii nr. 213/1998 şi a celor cuprinse în Legea apelor nr. 107/1996, deoarece au fost incluse în domeniul public de interes local bunuri care prin natura lor şi prin efectul legii , aparţin domeniului public al statului.
De altfel, recurentul a confirmat regimul juridic al acestor bunuri, care figurează în inventarul patrimoniului public al statului şi se află în administrarea A.N. „Apele Române" Direcţia Apelor Buzău – Ialomiţa, având codul MF nr. 112.292 şi nr. 63892, fiind cuprinse în Anexa nr. 12 la HG nr. 1705/2006 şi HG nr. 1437/2007.
Apărările din recurs privind limitarea competenţei recurentului numai la atestarea domeniului public şi lipsa unor atribuţii de verificare a inventarelor însuşite de consiliile locale sau judeţene vor fi respinse ca nefondate în raport de prevederile HG nr. 555/2001 şi ale HG nr. 561/2009, care reglementează procedurile, la nivelul Guvernului, pentru elaborarea, avizarea şi prezentarea proiectelor de documente de politici publice, a proiectelor de acte normative, precum şi a altor documentare.
În procedura de elaborare şi adoptare a actului administrativ contestat, recurentul nu a verificat documentaţia întocmită pentru atestarea domeniului public de interes local şi din care rezulta cu evidenţă că, unitatea administrativ – teritorială, Comuna Movila Miresii, judeţul Brăila, nu a deţinut în proprietate sau în folosinţă Lacul Seaca, Lacul Esna şi Lacul Lutul Alb, bunuri care au fost nelegal incluse în inventarul bunurilor din domeniul public al comunei, însuşit prin Hotărârea nr. 23 din 26 aprilie 2001 a Consiliului local al comunei Movila Miresii.
Din analiza întregului material probator administrat în cauză, instanţa de fond a constatat întemeiat nelegalitatea actului administrativ emis de recurent pentru atestarea domeniului public al comunei Movila Miresii numai în baza inventarului însuşit de Consiliul local al acestei unităţi administrativ – teritoriale, fără a se verifica situaţia juridică a bunurilor şi îndeplinirea condiţiilor prevăzute de Legea nr. 213/1998 pentru stabilirea domeniului public de interes local şi delimitarea corectă a acestuia de domeniul public de interes judeţean sau de interes naţional.
Pentru aceleaşi considerente, se constată că sunt nefondate şi susţinerile din recurs privind apartenenţa la domeniul public al comunei Movila Miresii a suprafeţei de 119,50 din Lacul Esna, pentru care nu s-au administrat probe concludente în dovedirea regimului juridic de proprietate publică.
Considerentele din cererea de recurs privind indicarea eronată a poziţiilor din Anexa nr. 22 pentru care s-a solicitat anularea parţială a HG nr. 363/2002 nu reprezintă motive de recurs, conform dispoziţiilor art. 304 C. proc. civ. şi pot fi invocate pe calea unei cereri de rectificare, întemeiată pe dispoziţiile art. 281 şi următoarele C. proc. civ.
Faţă de motivele care au fost expuse, constatându-se că hotărârea instanţei de fond este legală şi temeinică, în baza dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de către Guvernul României împotriva sentinţei civile nr. 195 din 22 septembrie2010 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3306/2011. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 3311/2011. Contencios. Anulare act... → |
|---|
