ICCJ. Decizia nr. 3321/2011. Contencios. Litigiu privind funcţionarii publici statutari. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3321/2011
Dosar nr. 7532/86/2009
Şedinţa publică din 8 iunie 2011
Asupra recursului de faţă.
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 7 mai 2010, reclamantul I.N. a chemat în judecată Inspectoratul Judeţean de Poliţie Suceava şi Inspectoratul General al Poliţiei Române, solicitând anularea dispoziţiei nr. 3860 din 4 noiembrie 2009 prin care a fost sancţionat disciplinar pentru săvârşirea abaterii prevăzute de art. 57 lit. b) din Legea nr. 360/2002 „neglijenţă în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu ori a dispoziţiilor şefilor ierarhici".
În motivarea cererii, reclamantul a învederat că, în calitate de comisar şef la Inspectoratul Judeţean de Poliţie Suceava a fost sancţionat prin dispoziţia nr. 572/2009 cu trecerea într-o funcţie inferioară, până la nivelul de bază al gradului profesional deţinut, pentru ca ulterior, în urma admiterii contestaţiei, să i se înlocuiască sancţiunea cu diminuarea drepturilor salariale cu 20% pe o perioadă de 3 luni.
În susţinerea acţiunii, reclamantul a invocat atât nelegalitatea cercetării prealabile, prin încălcarea dispoziţiilor art. 59 alin. (5) din Legea nr. 360/2002, cât şi netemeinicia actului administrativ contestat, arătând că nu s-a dovedit săvârşirea abaterilor disciplinare ce i-au fost reţinute în sarcină.
Prin sentinţa nr. 270 din 29 noiembrie 2010 Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea ca nefondată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că au fost respectate cerinţele legale pentru efectuarea cercetării prealabile, reclamantul fiind citat pentru a i se aduce la cunoştinţă sesizarea şi a propune probe în apărare, împrejurarea că nu s-a prezentat şi nu a depus rapoarte explicative neputând conduce la concluzia nerespectării prevederilor legale în desfăşurarea cercetării prealabile.
Instanţa de fond a constatat temeinicia sancţiunii, reclamantul săvârşind faptele reţinute de comisia de disciplină ce constituie abateri disciplinare, respectiv neglijenţă în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu.
Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamantul I.N., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Referitor la aspectul privind gestionarea defectuoasă a petiţiei formulate de P.L., cetăţean ucrainean, reclamantul a arătat că, deşi nu avea competenţa de a o soluţiona, a propus clasarea reclamaţiei întrucât din declaraţiile poliţiştilor vizaţi în plângere şi ale martorului prezent la incident, a rezultat că nu se confirmă agresiunea reclamată, lucrarea fiind apoi predată la secretariatul unităţii, urmând ca Decizia finală să fie luată de conducerea inspectoratului.
Cu privire la cea de-a doua faptă, reţinută ca abatere disciplinară, privind controlul efectuat la SC T.P.C. SRL Vereşti, reclamantul a învederat că a respectat instrucţiunile Ministerului Administraţiei şi Internelor nr. 1000/2005 privind documentele neclasificate, lăsând pentru administratorul societăţii un exemplar al actului nr. 27147 din 5 mai 2009 al Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Suceava adresat Secţiei Suceava a Gărzii Financiare, fapt ce încadrează în limitele legii şi nu a adus vreun prejudiciu cercetării penale declanşate împotriva firmei pentru evaziune fiscală.
De asemenea, reclamantul a criticat sentinţa şi sub aspectul că nu s-a reţinut încălcarea prevederilor prevăzute de Ordinul Ministerului Administraţiei şi Internelor nr. 400/2004 privind ascultarea poliţistului cercetat disciplinar şi garantarea dreptului la apărare, întrucât nu a fost audiat de Comisia de disciplină, nu a avut posibilitatea că cunoască nemijlocit raportul de cercetare prealabilă şi probele administrate şi nu au fost audiaţi şi martorii propuşi în apărare.
Totodată, reclamantul a invocat gravitatea sancţiunii aplicate, în condiţiile în care nu s-a ţinut cont de lipsa prejudiciului sau a consecinţelor juridice şi nici de activitatea desfăşurată în ultimii 3 ani, când a fost evaluat cu calificativul „ foarte bine".
Analizând actele şi lucrările dosarului în raport de motivele invocate şi de prevederile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Astfel, procedura de stabilire a răspunderii disciplinare a poliţiştilor pentru săvârşirea vreuneia din abaterile disciplinare prevăzute de art. 57 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului se desfăşoară cu respectarea dispoziţiilor art. 59 din lege şi a prevederilor Ordinului Ministerului Administraţiei şi Internelor nr. 400/2004 privind regimul disciplinar al personalului Ministerului Administraţiei şi Internelor.
În cauză, critica privind nerespectarea prevederilor privind efectuarea cercetării prealabile este nefondată, din înscrisurile depuse la dosar rezultând că în repetate rânduri s-a încercat contactarea reclamantului pentru a i se aduce la cunoştinţă materialul de sesizare, respectiv raportul de cercetare prealabilă, solicitându-i-se să depună raport explicativ, fără ca reclamantul să se prezinte ori să propună administrarea de probe în apărare.
Cât priveşte abaterile reţinute în sarcina reclamantului, săvârşirea acestora rezultă din materialul întocmit cu ocazia cercetării prealabile.
Astfel, instanţa de fond a constatat în mod justificat că reclamantul a manifestat superficialitate cu privire la modul de soluţionare a petiţiei formulate de P.L., întocmind referat cu propunere de clasare, în lipsa administrării de probe concludente referitoare la aspectele reclamate, soluţia propusă nefiind împărtăşită de conducerea inspectoratului care a procedat la sesizarea unităţii de parchet competente.
În sarcina reclamantului s-a reţinut de asemenea justificat că, la data de 13 mai 2009, cu ocazia efectuării unui control economic la o societate comercială, a pus la dispoziţia comisarilor Gărzii Financiare Suceava adresa Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Suceava – Serviciul de Investigare a Fraudelor – precum şi copia fişei de evidenţă a persoanei, omiţând să urmărească restituirea acelor înscrisuri care au ajuns în posesia administratorului societăţii controlate.
Prin modul cum a procedat reclamantul, s-a constatat în mod corect că au fost încălcate Instrucţiunile Ministerului Administraţiei şi Internelor nr. 1000/2005 privind redactarea şi gestionarea documentelor neclasificate.
Faptele reţinute întrunesc elementele constitutive ale abaterii disciplinare prevăzute de art. 57 lit. b) din Legea nr. 360/2002, sancţiunea aplicată după admiterea contestaţiei fiind corect individualizată potrivit gravităţii faptelor şi comportamentului avut de reclamant atât pe parcursul desfăşurării procedurii disciplinare, cât şi anterior.
În acest sens, rezultă din actele dosarului că reclamantul a mai fost sancţionat disciplinar cu „diminuarea drepturilor salariale cu 10% pentru 2 luni" prin dispoziţia nr. 696 din 14 decembrie 2006, pentru abaterea constând în manifestarea unui management defectuos privind analizarea şi soluţionarea dosarelor cu autor necunoscut şi pe linia muncii speciale.
Faţă de considerentele expuse mai sus, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de către I.N. împotriva sentinţei civile nr. 270 din 29 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 8 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3317/2011. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 3325/2011. Contencios. Constatarea calităţii... → |
|---|
