ICCJ. Decizia nr. 3316/2011. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.3316/2011
Dosar nr. 1815/2/2011
Şedinţa publică din 8 iunie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele.
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VlII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.N.P.A.D.A.S., suspendarea executării Ordinului nr. 671/2010 emis de Preşedintele C.N.P.A.S. şi a Deciziei nr. 181533 din 16 august 2010, menţinerea în plată de pensiei de serviciu în cuantum de 6.049 lei astfel cum a fost actualizată prin Decizia nr. 181533 din 15 ianuarie 2009 şi obligarea pârâtei la plata sumei de 15.000 lei cu titlul de daune interese morale.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că Ordinul nr. 671/2010 a fost emis de Preşedintele C.N.P.A.S. în temeiul art. 10 din HG nr. 737/2010 privind metodologia de recalculare a pensiilor de serviciu, iar Decizia nr. 181533 din 15 ianuarie 2009 este un act administrativ individual, subsecvent ordinului atacat.
Reclamanta a criticat ordinul contestat atacat, arătând că până în prezent acesta nu a fost publicat în M. Of. al României, astfel încât nu este în vigoare şi nu poate produce consecinţe juridice, şi că, pe de altă parte, prin intermediul sistemului informatic şi a bazelor de date pe care le deţine pârâta, s-a dispus „diminuarea drastică a drepturilor aflate în plată", „reţinerea abuzivă a unor sume importante de bani din veniturile viitoare, fără titlu executoriu" şi „denaturarea informaţiilor înscrise în deciziile de recalculare şi situaţiile privitoare la suma contributivă".
Reclamanta a mai arătat că la data de 21 ianuarie 2011 a formulat plângere prealabilă pe care a adresat-o instituţiei pârâte, fiind certă şi paguba iminentă având în vedere măsurile administrative abuzive privind „recalcularea pensiei de serviciu" şi „diminuarea drastică a drepturilor aflate în plată".
Prin sentinţa civilă nr. 2051 din data de 15 martie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VllI-a contencios administrativ şi fiscal, a respins cererea reclamantei ca neîntemeiată.
În motivarea acestei hotărâri, instanţa de fond a arătat că Ordinul nr. 671/2010 stabileşte modelul deciziei de recalculare a pensiei, în temeiul Legii nr. 119/2010 şi nu există aspecte care să creeze o îndoială serioasă cu privire la legalitatea acestui act, nefiind, astfel, întrunite condiţiile impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru suspendarea ordinului menţionat.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs în termenul legal reclamanta A.M., solicitând modificarea acesteia în sensul cererii sale, pentru motive încadrate în dispoziţiile art. 304 pct. 5, 6, 7, 8 şi 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
Recurenta a susţinut, în esenţă, următoarele:
- în speţă este realizată condiţia cazului bine justificat, faţă de faptul că ordinul criticat a fost emis cu încălcarea dispoziţiilor Legii nr. 24/2000 privind tehnica legislativă şi reprezintă un abuz de putere;
- sunt îndeplinite toate condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004;
- instanţa nu a manifestat rol activ în soluţionarea cauzei, în sensul că nu a dispus prezentarea, de către intimată, a ordinului criticat, nu există concordanţă între considerentele şi dispozitivul sentinţei şi a încălcat principiul priorităţii dreptului comunitar;
- există serioase îndoieli în privinţa legalităţii ordinului contestat, în condiţiile în care, prin Ordinul nr. 671/2010 s-a dispus chiar anularea Deciziei nr. 181533 din 15 ianuarie 2007 prin care s-au stabilit drepturile reclamantei privind pensia de serviciu;
- instanţa de fond nu s-a pronunţat cu privire la unul din capetele de cerere privind plata de daune morale.
Examinând actele şi lucrările dosarului, în raport de legislaţia incidenţă în speţă, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează.
Prin cererea introductivă de instanţă, reclamanta recurentă a supus examinării instanţei de contencios administrativ legalitatea, prima fade, a Ordinului nr. 671/2010 al Preşedintelui C.N.P.A.S. privind aprobarea modelului deciziilor de recalculare a pensiilor de serviciu prevăzute la art. 1 lit. c) - h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor.
Art. 14 din Legea nr. 554/2004 şi art. 15 prevăd că suspendarea actului administrativ se poate face doar dacă sunt îndeplinite cumulativ cele două condiţii, cazul bine justificat şi paguba iminentă.
HG nr. 737/2010 stabileşte metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute la art. 1 lit. c) - h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor.
Art. 10 din acest act normativ arată că modelul deciziei de recalculare se aprobă prin ordin al preşedintelui C.N.P.A.D.A.S.
În consecinţă, în speţă nu poate fi reţinută emiterea actului administrativ cu abuz de putere sau cu încălcarea dispoziţiilor Legii nr. 24/2000, actul administrativ criticat fiind emis în executarea unui act normativ în vigoare la momentul respectiv şi în cadrul stabilit de către Legea nr. 119/2010, elementele examinate, în contextul susţinerilor recurentei, nefiind de natură a contura existenţa cazului bine justificat în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004.
Legislaţia specială la care face referire recurenta, privind sistemul de pensionare a membrilor personalului diplomatic şi consular, a rămas fără efect în condiţiile adoptării Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor.
De asemenea, deşi a invocat încălcarea dispoziţiilor dreptului comunitar, recurenta nu a indicat, concret, dispoziţiile a căror nerespectare o reclamă.
În aceste condiţii, susţinerile recurentei privind aspectele de nelegalitate ale actului administrativ criticat sunt fără temei, aşa cum a reţinut şi instanţa de fond.
Cum, în vederea aplicării art. 14 din actul normativ sus-menţionat, este necesară îndeplinirea cumulativă a ambelor condiţii expres prevăzute, respectiv atât existenţa cazului bine justificat, cât şi prejudiciul iminent, şi întrucât Înalta Curte nu poate reţine îndeplinirea primei condiţii menţionate, cererea de suspendare a actului administrativ criticat apare ca neîntemeiată.
Oricum, în ceea ce priveşte paguba iminentă, Înalta Curte apreciază că cuantumul pensiei rezultat al recalculării nu poate constitui prin el însuşi un motiv suficient pentru a se admite acţiunea, cu atât mai mult cu cât criteriile avute în vedere pentru recalculare sunt cele prevăzute prin metodologia aprobată de HG nr. 737/2010 şi stabilite prin Legea nr. 119/2010.
Examinând sentinţa recurată şi înscrisurile dosarului, Înalta Curte nu poate identifica nici elemente de natură a determina incidenţa vreunuia din motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 5, 6, 7, 8 şi 9, însăşi argumentele recurentei în acest sens fiind insuficient conturate.
Pentru aceste considerente, neexistând motive de reformare a sentinţei instanţei de fond, Înalta Curte constată că recursul formulat în cauză este nefondat şi, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., îl va respinge ca atare.
PENTRU ACESTEMOTIVE
ÎN NUMELE
LEGII DECIDE
Respinge recursul formulat de A.M. împotriva sentinţei civile nr. 2051 din data de 15 martie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VlII-a contencios administrativ şi fiscal ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3305/2011. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 3327/2011. Contencios. Comunicare informaţii... → |
|---|
Vezi și alte spețe de contencios administrativ:
Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 3316/2011. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
