ICCJ. Decizia nr. 3336/2011. Contencios. Alte cereri. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3336/2011
Dosar nr. 10484/1/2010
Şedinţa publică din 8 iunie 2011
Asupra acţiunii de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Z.C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii B.T., B.E., A.R.A., P.D.L., prin preşedinte B.E. şi P.D.L. prin vicepreşedinte A.V., având ca obiect obligarea primilor trei pârâţi de a-şi da demisia din funcţia publică, respectiv interzicerea partidului politic indicat.
În drept, au fost invocate dispoziţiile Legii contenciosului administrativ.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâţii P.M.R. şi C.D. au invocat excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie privind judecarea cererii reclamantului, precum şi excepţia inadmisibilităţii acţiunii.
În temeiul dispoziţiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., analizând cu prioritate excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în ceea ce priveşte judecarea pe fond a cererii reclamantului, Înalta Curte retine următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 4 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă: „1. recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege; 2. recursurile în interesul legii; 3. în orice alte materii date prin lege în competenţa sa".
Prin urmare, potrivit textului procedural precitat, Înalta Curte, ca regulă, nu are competenţă materială în soluţionarea cauzelor civile ca primă instanţă.
Pe de altă parte, reclamantul a înţeles să invoce ca temei de drept al cererii sale prevederile Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, aspect care atrage incidenţa dispoziţiilor speciale în ceea ce priveşte stabilirea competenţei materiale a instanţelor judecătoreşti în materia contenciosului administrativ.
În acest sens, prevederile art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 au stabilit că „ (.) litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţi publice centrale (.) se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel".
Alin. (2) al art. 10 din acelaşi act normativ, prevede că împotriva sentinţelor pronunţate de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, se judecă la secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Dând eficienţă principiului disponibilităţii părţii în procesul civil şi aplicând, coroborat, dispoziţiile procedurale privind competenţa materială a instanţelor judecătoreşti, la obiectul cererii de chemare în judecată, la calitatea pârâţilor, de autoritate publică centrală, precum şi la temeiul juridic principal invocat de reclamant, respectiv dispoziţiile Legii contenciosului administrativ, care se completează cu cele ale Codul de procedură civilă, rezultă cu evidenţă că instanţa supremă nu are competenţă materială de a soluţiona prezenta cauză în primă instanţă, instanţa competentă fiind Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VlII-a contencios administrativ şi fiscal.
Pentru considerentele expuse mai sus, Înalta Curte va face aplicarea dispoziţiilor art. 158 alin. (1) raportate la cele ale art. 159 alin. (2) C. proc. civ. şi, constatând că pricina este de competenţa unei instanţe de alt grad, va admite excepţia necompetenţei materiale, trimiţând cauza la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VlII-a contencios administrativ şi fiscal, spre competentă soluţionare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Trimite cauza având ca obiect acţiunea formulată de reclamantul Z.C. spre competentă soluţionare la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VlII-a contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3332/2011. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3340/2011. Contencios → |
|---|
