ICCJ. Decizia nr. 3340/2011. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.3340/2011
Dosar nr. 1369/57/2010
Şedinţa de la 8 iunie 2011
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul M.O. – C.L.M. Orăştie a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul M.F.P. – O.P.C.P. anularea procesului-verbal de constatare nr. 632707 din 22 iulie 2010 şi a Deciziei nr. 98 din 16 septembrie 2010 emise de către pârât, precum şi suspendarea executării acestor acte, în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004.
În motivarea cererii, reclamantul a susţinut că în mod nelegal s-a constatat de către pârât existenţa unor nereguli în implementarea proiectului „Parteneriate pentru succes în elaborarea şi implementarea strategiei de dezvoltare locală a M.O.", finanţat din fonduri nerambursabile, în speţă în procedura de atribuire a contractului de achiziţie publică „Sistem de prezentare conferinţe cu staţie de amplificare", şi a criticat imputarea, prin procesul-verbal contestat, a sumei de 10.673,97 Euro ca reprezentând o cheltuială neeligibilă.
Prin Sentinţa civilă nr. 279/ CA/2010 din 16 noiembrie 2011, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei sale materiale, invocată din oficiu şi a constatat că, în speţă, competenţa de soluţionare a cauzei revine Tribunalului Hunedoara.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea a reţinut că temeiul legal al dispunerii restituirii de către reclamantă a sumei de 10673, 97 euro, prin procesul-verbal de constatare nr. 632707 din 22 iulie 2010, este OG nr. 79 din 28 august 2003 privind controlul şi recuperarea fondurilor comunitare, precum şi a fondurilor de cofinanţare aferente utilizate ne corespunzător, iar potrivit dispoziţiilor legale incidente, acest titlu de creanţă fiind asimilat actului administrativ fiscal.
În aceste condiţii, a arătat Curtea, întrucât prezenta acţiune în justiţie priveşte un act administrativ fiscal, şi cum din interpretarea art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 rezultă că în cazul litigiilor privind taxe, impozite şi contribuţii, competenţa se stabileşte prin raportare exclusiv la criteriul valoric, iar nu la nivelul instituţiei emitente a actului fiscal atacat, având în vedere că valoarea obiectului cererii se situează sub pragul de 500.000 lei prevăzut de articolul menţionat, litigiul nu este de competenţa de primă instanţă a curţii de apel, ci a tribunalului.
La rândul său, prin sentinţa civilă nr. 410/ CA/2011 din 22 februarie 2011, Tribunalul Hunedoara, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei sale materiale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în către Curtea de Apel Alba Iulia.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a apreciat că litigiul de faţă priveşte o sumă de bani acordată de către pârât reclamantului, cu titlul de participaţie din fonduri P. la realizarea unei investiţii, având deci ca obiect anularea unui act administrativ şi nu o „contribuţie", „impozit" sau „taxă" în sensul art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, condiţii în care, actul fiind emis de către o autoritate publică centrală, competenţa de soluţionare a cauzei revine curţii de apel.
Constatând existenţa conflictului negativ de competenţă, în temeiul art. 20 pct. 2, art. 21 şi 22 alin. (3) C. proc. civ., Tribunalul Hunedoara a decis înaintarea cauzei la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.
Examinând conflictul negativ de competenţă, Curtea va constata că în speţă, în raport de obiectul litigiului şi dispoziţiile legale incidente, competenţa soluţionării cauzei aparţine Tribunalului Hunedoara, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Analizând actele dosarului, Înalta Curte constată că obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă anularea, respectiv suspendarea executării procesului verbal de constatare nr. 632707 din 22 iulie 2010 şi a deciziei nr. 98 din 16 septembrie 2010, emise de M.F.P. – O.P.C.P., prin care reclamantul a fost obligat să returneze suma de 10.673,97 Euro reprezentând cheltuieli neeligibile angajate în cadrul contractului P. RO 2005/017-553 ianuarie 03.06 HD 489 -„Parteneriate pentru succes în elaborarea şi implementarea strategiei de dezvoltare locală a M.O".
Procesul verbal de constatare contestat 6 martie 2010 menţionează, la secţiunea 13 faptul că reprezintă titlu de creanţă, executoriu, în conformitate cu prevederile art. 3 alin. (2) şi art. 10 alin. (1) din OG nr. 79/2003, privind controlul şi recuperarea fondurilor comunitare, precum şi a fondurilor de cofinanţare aferente utilizate necorespunzător, cu modificările şi completările ulterioare.
Art. 9 din OG nr. 79/2003 privind controlul şi recuperarea fondurilor comunitare, precum şi a fondurilor de cofinanţare aferente utilizate necorespunzător arată că sumele provenite din asistenţa financiară nerambursabilă acordată României de Comunitatea Europeană, precum şi din fondurile de cofinanţare care sunt rezultatul unor nereguli sau fraude reprezintă creanţe bugetare, a căror constatare urmează procedura din legislaţia în vigoare privind contestarea de plată a creanţelor bugetare.
În conformitate cu dispoziţiile art. 10 alin. (1) teza I-a din Legea nr. 554/2004, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 500.000 de lei se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale.
Înalta Curte reţine că Legea contenciosului administrativ a stabilit competenţa materială de soluţionare a cauzelor în concordanţă cu dispoziţiile C. proCod Fiscal, în raport de două criterii şi anume, al locului ocupat de organul care a emis ori încheiat actul şi al cuantumului litigiului ce are ca obiect taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora.
Având în vedere obiectul cauzei de faţă, care priveşte o creanţă bugetară, rezultată din nereguli privind utilizarea fondurilor comunitare şi de cofinanţare, competenţa de soluţionare a cauzei este stabilită exclusiv în raport de criteriul cuantumului sumei stabilită de actul administrativ atacat de până la 500.000 de lei, indiferent dacă actul atacat este emis de o autoritate publică centrală sau locală.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte concluzionează că în prezenta cauză competenţa materială de soluţionare în primă instanţă a cauzei revine Tribunalului Hunedoara, secţia contencios administrativ, soluţionând conflictul negativ de competenţă în acest sens.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul M.O. – C.L.M. Orăştie în contradictoriu cu pârâtul M.F.P. – O.P.C.P., având ca obiect anulare act administrativ, în favoarea Tribunalului Hunedoara, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3336/2011. Contencios. Alte cereri. Fond | ICCJ. Decizia nr. 3341/2011. Contencios. Conflict de... → |
|---|
